104 matches
-
alții adunate") a rabinului Yakov Kuli (Yaakov Kuli) din Istanbul, conținând povestiri - midrașim - și comentarii. Literatura laică în ladino a cuprins în principal romanse, balade populare transmise oral. De la finele secolului al 19-lea a început să se traducă în ladino și literatură străină, mai ales franceză. De asemenea s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei, ca de pildă "Istoria evreilor" în 13 volume. Au existat și un număr de dramaturgi care au descris în piesele lor viața
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei, ca de pildă "Istoria evreilor" în 13 volume. Au existat și un număr de dramaturgi care au descris în piesele lor viața comunitară și personaje din trecut. Între cercetătorii limbii ladino s-au distins și unii din Europa de est, precum Marius Sala în România, Iakov Malkiel in Ucraina, M. Gabinski în Republica Moldova. Între figurile spirituale renumite ale iudaismului sefard care au activat în România se pot menționa Moses Gaster, rabin și filolog
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard). Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite părți ale acelei provincii precum și în Trentinoul vecin. Slovena este oficial recunoscută în provinciile Trieste, Gorizia și Udine. Din cauza imigrației importante de dată recentă, Italia are și alte populații mari a căror limbă maternă nu este italiana. Conform
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în special „hora”, intrată în ebraica modernă de la finele secolului al XIX-lea, împreună cu dansul respectiv, adoptat ca principal dans popular israelian. Limba și argoul israeliene folosesc și ele astăzi un număr de cuvinte împrumutate din limbile diasporei - ca idiș, ladino, rusă, poloneză, arabă, inclusiv saluturi ("ahlan"), cuvinte apreciative ca "sababa" sau "ahla" (excelent), cât și înjurături. Forma și uzul literar al limbii ebraice contemporane începe cu "Haskala" (Iluminismul evreiesc) din mijlocul secolului al XIX-lea. În acea perioadă apar o
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Ierusalimului în anul 70 și începutul diasporei evreiești, ebraica a devenit o limbă literară, folosită în rugăciune și studiul Bibliei. A fost reînviată în secolele al XIX-lea și al XX-lea, pentru a înlocui dialectele iudeo-arabe, iudeo-arameice, iudeo-buhare, limba ladino și limba idiș ca limbă națională a evreilor. Începând cu anul 1921 limba ebraică a devenit limbă oficială în Palestina, aflată la acea dată sub mandat britanic, iar odată cu proclamarea statului independent Israel, la 14 mai 1948, ea a devenit
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
din inițiativa tatălui ei, , Avraham Rozilio, care voia ca înainte de a muri, să se stabilească la Ierusalim . Mai târziu, scriitorul a descris disputele din familie în legătură cu educația sa. Obștea din care facea parte tatăl, sefarzi vorbitori de limba iudeospaniolă sau ladino, îi părea mamei la fel de străină ca și comunitatea așkenază sionistă, majoritară în rândurile evreilor din Palestina din vremea aceea. Ea vorbea franceza și nu știa ladino, nu simțea față de comunitatea sefardă a soțului și a orașului, nici un fel atracție emoțională
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
educația sa. Obștea din care facea parte tatăl, sefarzi vorbitori de limba iudeospaniolă sau ladino, îi părea mamei la fel de străină ca și comunitatea așkenază sionistă, majoritară în rândurile evreilor din Palestina din vremea aceea. Ea vorbea franceza și nu știa ladino, nu simțea față de comunitatea sefardă a soțului și a orașului, nici un fel atracție emoțională. Ambiția ei era de a se apropia de main stream-ul populației sioniste așkenaze și nu de ceea ce i se părea o obște marginală ca aceea a
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
preluat idei și din zona extrem-orientală, China, India. La toate acestea, prin contribuțiile proprii aceși filozofi au creat diverse școli și curente ca: averroismul, avicenismul, "Kalam", "Qiyas" și altele. În Spania musulmană, aceste lucrări au fost traduse în ebraică, latină, ladino, astfel contribuind la dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene. Alte personalități importante au fost: Moise Maimonide, cel mai de seamă înțelept al iudaismului din această perioadă, Al-Jahiz: un adevărat pionier al evoluționismului, Ibn Tufayl, unul dintre cei mai mari gânditori andaluzi
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
1884 Ierusalim) a fost un bancher, filantrop și activist român pe tărâm obștesc, membru de frunte al comunității evreiești sefarde din București, susținător al revoluției din 1848 din Muntenia și al progresului societății românești. Davicion (diminutiv de la David în limba ladino) Avraham Bally s-a născut la București. El era strănepotul lui Çelebi Mendes Bally (Celebi Menteș Bally), bancher evreu din Turcia care l-a avut drept client pe marele vizir otoman și a ajutat la urcarea la domnie a lui
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
-și întrerupă învățătura pentru a apăra bunurile familiei de încercările unor asociați ai tatălui său de a le acapara. Ajutându-se, între altele, de excelenta bibliotecă a familiei, Davicion a învățat limbile română, greacă, franceză, italiană, în afara limbii materne - limba ladino, de asemenea a devenit versat în ebraică și literatura religioasă evreiască. În tinerețe Davicion Bally a lucrat în oficiul de avocatură al unchiului său, și acesta absolvent al Universității din Leipzig. În 1823 a înființat o bancă, iar curând după
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
a sprijinit în 1863 reforma învățământului religios în comunitate, în direcția adaptării la cultura țării și la modernitate. În 1860 a înfiinșat o societate de asistență medicală. S-a ocupat și cu scrisul și a lăsat manuscrise nepublicate în limba ladino (iudeospaniolă). A avut o mare dezamăgire când după 1866 a resimțit intensificarea atmosferei antievreiești în Romania, la care erau părtași și nu puțini foști amici revoluționari de la 1848. În anul 1882 a plecat în Palestina, aflată atunci sub dominație otomană
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma procesului de emancipare și
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
degrabă pe Talmudul din Ierusalim, decât pe cel babilonian. Învățații romanioți au tradus Tanakha în limba greacă. O ediție poliglotă a Bibliei, publicată la Istanbul în anul 1547, are textul evreiesc pe centrul paginii, de o parte textul tradus în Ladino (limba iudeospaniolă), de cealaltă parte fiind textul tradus în ievanică. După 1492, mulți Evrei sefarzi au fost expulzați din Spania. O parte dintre aceștia s-au stabilit în Grecia, pe atunci sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acești sefarzi bogați se considerau
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
expulzați din Spania. O parte dintre aceștia s-au stabilit în Grecia, pe atunci sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acești sefarzi bogați se considerau mai educați și mai cultivați decât evreii romanioți, în consecință, au format comunități complet separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
Navon a condus mai multe organizații publice, între care societatea Neot Kedumim care se ocupă cu reconstituirea peisajelor si a vegetației descrise în textele Scripturii și în Talmud, Academia de muzică și dans din Ierusalim, Autoritatea națională pentru cultivarea limbii ladino, de asemenea, el a prezidat Fondul "Keren Avraham" destinat încurajării înțelegerii și coexistenței evreo-arabe în Israel. În 1996 a fost chemat să prezideze comisia care a anchetat scandalul aruncării în secret a donațiilor de sânge ale imigranților evrei din Etiopia
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
și rămîne un puzzle de limbi, ca și de rase, de naționalități și de religii"3. Acest conglomerat are în vedere limbi indo-europene slave (bulgară, macedoneană, sîrbo-croată), romanice (dialectele dacoromân, aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
formaggio queso formatge formatge queijo cas kasu chaschiel În unele situații diferențele dialectale pot fi mai mari decît între limbi diferite. De exemplu, bovus (= bos, bovis) > port. boi; sp. buey; cat. bou; occit. buou/bueu, fr. boeuf, retoromana - romanșa bov, ladina bouv, friulana bo; sarda boe/boi, it. bove (dialectal: bo, beu, vove, voi, goi etc.); rom. bou. Datorită fenomenului de schimbare lingvistică, limbile evoluează în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași limbă-mamă. Iată, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Maisonneuve, Paris, 1984. Devoto, Giacomo, Origini indoeuropee, Edizioni di Ar, Padova, 1962, 20082 Erhart, Adolf, Das indoeuropäische Verbalsystem, Univerzita J.E. Purkynĕ, Brno, 1989 Fortson, Benjamin W. IV, Indo-European Language and Culture. An Introduction, Wiley-Blackwell Publishing, 20102 Francescato, Giuseppe, Rumeno, dalmatico, ladino, italiano: premesse e prospettive per una classificazione, în rev. "Studii și cercetări lingvistice", XXIV, nr. 5, 1973, pp. 529-537. Friedrich, Paul, Proto-Indo-European Trees. The Arboreal System of a Prehistoric People, University of Chicago Press, Chicago&Londra, 1970 Giacalone Ramat, Anna
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pînă în sec. al XIII-lea inclusiv. Epoca Umanismului și a Renașterii (sec. XIV-V) cu formarea limbii italiene literare. Epoca modernă din sec. al XVI-lea pînă astăzi. familia indo-europeană, ramura romanica, grupul italo-romanic; SVO silabica latină 165. iudeospaniola (ladino, judesmo/djudezmo) N Israel; Turcia, Grecia, Bulgaria, Maroc, SUA, America de Sud etc. Vorbită de evreii sefarzi, descendenții evreilor expulzați din Spania de către regii catolici în 1492 (decretul de la Alhambra). Are cuvinte din spaniolă (de fapt din castiliana veche și alte dialecte
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din castiliana veche și alte dialecte spaniole) și ebraică, dar și din limbi precum turcă, italiană, greacă, bulgară etc. Numele de iudeospaniola este folosit în general de romaniști, în timp ce lingviștii evrei o numesc judesmo/djudezmo, iar vorbitorii obișnuiți îi spun ladino. Este considerată corespondentul romanic al limbii idiș (iudeo-germană). familia indo-europeană, limba mixtă provenită din spaniolă și ebraica (iudeo-romanică); SVO + VSO silabica latină, dar și ebraică, greacă, chirilica (în funcție de țară în care este vorbită) 166. japoneză (nihongo) O Japonia limba izolată
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Iran) 207. kutchi N India (Kutch, Rajasthan) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian de nord-vest; considerată și dialect sindhi arabă (khojas), sindhi, gujarati 208. ladakhi N India (Jammu și Cașmir), China, Pakistan familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul tibetan tibetana 209. ladino N Spania (pînă la sfîrșitul sec. XV), Turcia, Grecia, Bulgaria etc. limba artificială, creată de rabinii spanioli pentru a traduce și a predică textele sacre evreiești; vocabular spaniol, dar sintaxa (inclusiv topica) ebraica latină 210. lahu N Chină (Yunnan), Laos
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
consoane; conserva oclusiva glotala (glottal stop) din proto-polineziană; reduplicare; VSO celebra scriere rongo-rongo, sistem de semne gravate în lemn (scriere sau mijloc mnemotehnic nedescifrate încă), singura scriere indigena din Polinezia; transcriere latină 307. retoromana O Elveția (romanșa) / N Italia (friulana, ladina dolomitica) Ansamblu de dialecte romanice vorbite aproximativ pe teritoriile fostelor provoncii române Raetia și Noricum. Unitatea acestei limbi a fost susținută de G. I. Ascoli, dar a fost contestată de mulți alți lingviști. Face trecerea dintre grupul galoromanic și cel
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Face trecerea dintre grupul galoromanic și cel italo-romanic. Astăzi dialectele retoromane separate între ele de vorbitori ai altor limbi se vorbesc în Elveția, cantonul Graubünden (romanșa, prima limba a 40 mii locuitori bilingvi sau trilingvi); în Tirolul italian, regiunea dolomitica (ladina dolomitica cu 30 mii vorbitori bi- sau trilingvi) și în nord-estul Italiei, friuli (friulana, aproximativ 800 mii de vorbitori). Romanșa este limba națională (alături de franceză, germană și italiană) în Elveția și limba oficială pe plan local. Friulana și ladina dolomitica
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]