163 matches
-
amiaza mare, Adunând în sân cireșe Crude, coapte, la-ntamplare. Dar ce-am plâns după Bădița Cel cuminte că o fată Ce-a fost prins că, după lege, Prin străini să fac-armata! În nopți reci, cu luna plină, Pe o laița stă Nica, Și torcea, cu alte fete Lâna de pe-o furca mică. Am luat, de San' Vasile, O tânjala și-un cârcel Și, la popa Oslobanu, Am urât și eu cu el. L-am ținut pe cal odată, Ca
EU RAMAN MEREU CU NICA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378716_a_380045]
-
fiecare an, o adăposteau corcodușii bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în sat, iar unii erau plecați în lume. Patru neamuri se perindaseră la vatra ei, dormind pe laițele din scândură cioplită cu barda. Acum era aproape pustie. în casă nu mai ședea decât oarba, bătrână la șaptezeci de ani, care în ruptul capului nu voia să se despartă de locul unde copilărise. Când rămase și ea fără vecini
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare intra prin ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunt gospodari... Aici trăiești așa... cum dă Dumnezeu. Și dă, și ea-i un suflet... dorește și ea să-și petreacă tinerețile. Da’ aici în bordei la mine ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și oftă trudit. —Așa... hm... începu iar moșneagul. Aici te sălbătăcești... A crescut și fata asta ca o sălbatică... Se mai duce ea pe la curte, au mai deprins-o mădămile de-acolo să vorbească și să umble... A mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe la bordei, ca s-o mai vadă, n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbește, măi omule! strigă Faliboga mânios. Măi! tu nu cunoști pe Faliboga. Măi! cât îs eu de amarnic... ca un câne rău, măi!... măi băiete, da’ să știi că eu pe furiș nu mușc! Ia șezi, măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știi că eu pe furiș nu mușc! Ia șezi, măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i o negură în jurul meu, și mă-nădușă... Aici în bordei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suflat de pe alte tărâmuri. Hai, Sărmanule, la bordeie... vorbi el cătră câne. Cu tohoarca mițoasă în spate și cu cânele după el, Lepădatu trecu prin zbaterea fulgilor. Luminile de la vizuinile omenești abia licăreau. Intră în bordeiul moșnegilor, se așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri. Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să fumeze o lulea, pe urmă ieșea. Bătrânii vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vegheară. El gemea fără întrerupere, cu ochii închiși. Iar dimineața sosi ca adusă de furtuna de-afară și Marghiolița de la bordeiul din deal. Începu să se bocească cu mânile la tâmple și căzu la pământ cu fața în jos lângă laița pe care zăcea flăcăul. Trei zile și trei nopți cel fărmat nu și-a putut veni în fire; după aceea lumina tristă care se strecura pe la fundul bordeiului luci limpede în ochii lui căzuți... Toate aceste întâmplări, de pe când erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
semn să intrăm. „Înseamnă că sfinția sa părintele a mai trecut din când în când pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un strigoi. El însă știe că la ultima casă din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta casei sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că de băut... Am, Toadere. Am. Și fără altă vorbă, i a așezat dinainte blidul cu mâncare, oftând. De ce oftezi tu, Marandă? Nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat mâinile a rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
merg singur. Deschide doar ușa... A intrat în casă. Și-a ridicat privirile către icoane și a îngăimat: Mulțămesc Doamne că m-ai ajutat să ajung acasă! Apoi și-a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești, Toadere? Te-ai dus întreg și acum te întorci sprijinit în cârjă”... Toaibă i-a înțeles gândul și i-a răspuns tot în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o silit ca niciodată. După ce s-au văzut în ogradă, Toaibă a rugat-o pe Maranda să-l ajute să coboare din căruță și pe urmă să-l omenească pe cal după cuviință. Intrat în casă, s-a așezat pe laiță, cu o răsuflare de ușurare. Nu după multă vreme a intrat și femeia. Acum să ai puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare. De ce? Pentru că mi-i gândul mai mult la mlada ceea de salcâm
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuia, încât, oricât de priceput ar fi fost rusul, n-ar fi simțit că în acea gospodărie este un cal... Către seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din urmă, și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă, a așezat-o pe laiță. Cu un ștergar înmuiat în apă i-a șters fruntea vorbind fără șir... „Aista-i un blăstăm, că alta nu-i. Cu ce am greșit noi în fața Ta Doamne, de ne bați atât de crud? Dacă noi ți-am greșit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai era nimic în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu avem liniște? Cine? Da’ așa-i. Dacă nu-i să fie, nu este și pace... Când au intrat în casă, Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac pe laiță, căutând ceva din priviri... În cele din urmă, a găsit ce căuta. Marandă, fă bine și umple două pahare, să ne clătim sufletele. Apoi ce văd eu acolo pe fundul sticlei nu este nici de un pahar, nu de două
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sticlei nu este nici de un pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au mâncat în silă... Toaibă s-a întins pe laiță și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a dus după rachiu. Când s-a întors, Toaibă tocmai făcuse ochi. Te-ai întors, Marandă? Umple un pahar, rogu-te, și dă-l încoace, că am o inimă ca un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mutuuu? Euuu am... am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa...lă, da’ o umple eaaa Maranda... Odată cu ultima vorbă, a sorbit și cea din urmă picătură de rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa... oooleacă... Apoi ai dreptate să te îmbeți. Că așa-i omul, bea la bucurie, bea la necaz
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]