266 matches
-
aprofundarea diverselor teme (cele mai importante fiind marcate prin folosirea majusculelor). Au fost alese mai multe axe principale, respectiv: ă componenta sociologică: comunitate, conflict, integrare, socializare, valori; ă sfera antropologică: aculturație, etnicitate, etnocentrism, tribalism, călătorie; ă dimensiunea filosofică: compasiune, fraternitate, laicitate, solidaritate, totalitarism; ă aporturile psihologiei sociale: atribuire (teoriile Î), discriminare, prejudecată, reprezentare, stereotip; ă mediul instituțional sau socio-politic: cetățenie, națiune, neorasism, popor, recunoaștere (politică de Î); ă abordarea juridică: azil (drept de Î), cetățenie (cod al Î), cote, victimizare, zone
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la Facultatea de traducere și interpretariat (ETI) din cadrul Universității din Geneva MINORITĂȚI (drepturile Î) JAVEAU Claude Profesor de sociologie la Universitatea liberă din Bruxelles (ULB) BRICOLAJ, COSMOPOLITISM, METISAJ JOLIBERT Bernard Profesor de științe ale educației la IUFM din Insula Réunion LAICITATE JUCQUOIS Guy Profesor emerit de științe ale limbajului la Universitatea catolică din Louvain (UCL) DIVERSITATE, GENOCID, HIBRIDITATE, SCLAVIE, SIONISM, XENOFOBIE LAZAR Judith Sociolog MARGINALITATE/MARGINALIZARE LE ROY Etienne Profesor de antropologia dreptului la Universitatea Paris I DREPT ȘI CULTURĂ LUCRECE
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
culturale. Se presupune astfel că anumite valori și norme sunt detașabile de contextul lor de origine sau de formare și exportabile sau transferabile. Astfel de valori și norme sunt considerate drepturile omului și democrația pluralistă, respectul libertății individuale și principiul laicității. Se iese astfel din Închisoarea absolutismului cultural la care se reduce relativismul radical. Ceea ce a fost gândit sau creat „la noi” nu este În nici un caz menit să aibă valoare doar „pentru noi”: acesta este conținutul formal al exigenței de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
persoanelor, cât și În ceea ce privește proprietatea asupra bunurilor. A urmat o altă schimbare de perspectivă, o dată cu Edmund Burke și Louis de Bonald: au Început să apară voci care deplângeau faptul că rudenia, religia și statutul au fost Înlocuite de atomizare și laicitate, de nivelarea democratică și de afacerismul fără nici o limită. Nostalgia după o unitate organică și sacră, Înlocuită de individualismul utilitarist, de cultul rațiunii și triumful statului-națiune, ocupă un loc principal și În lucrările lui Otto von Gierke, Henry Maine și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai există: nu vorbim cu toții de „precarizare”, de „descalificare” și de „dezafiliere”? Cum se poate Însă combate un asemenea flagel? Ce procedee trebuie adoptate? Și, În centrul acestor preocupări: problematica integrării și a legăturii sociale. Repere care se șterg Criza laicității, dificultățile socio-economice și incapacitatea metodelor de reglementare tradiționale nu pot să nu ne Îngrijoreze. În fața escaladării tensiunilor și a ceea ce unii nu ezită să numească „intifada periferiilor”, crearea unor dispozitive de prevenire se dovedește o chestiune delicată: factorii responsabili cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
americană: 1971). RIFKIN Jeremy (1996), La Fin du travail, trad. fr., Paris, La Découverte (prima ediție americană: 1995). TAINE Hippolyte (1885), Les Origines de la France contemporaine, Paris, Hachette. Φ ALTERITATE, APARTENENȚĂ (sentiment de Î), Asociație, CETĂȚENIE, Diferență (dreptul la Î), LAICITATE, NAȚIUNE, PATRIE, Sociabilitate, SOLIDARITATE, STRĂIN Frontieretc "Frontiere" Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), DOMINAȚIE, ETNICITATE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE, Suveranitate/suveranism, Ținut Frustrare relativătc "Frustrare relativă" Φ Marginalitate/marginalizare Gtc "G" Genocidtc "Genocid" De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, conceptul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
469-470), Paris, PUF (prima ediție: 1961). ORTIGUES Edmond (1962), Le Discours et le symbole, Paris, Aubier. ROCHE Sebastian (1996), La Société civile, Paris, Seuil. VAILLANT Maryse et alii (2001), Face aux incivilités scolaires, Paris, Syros. Φ CETĂȚENIE, Devianță, FRATERNITATE, INTEGRARE, LAICITATE, SOCIALIZARE, VIOLENȚĂ Indigenismtc "Indigenism" Φ CREOLITATE Inegalități socialetc "InegalitĂȚi sociale" „Fiecare a Început să-i privească pe ceilalți și să dorească să fie privit”; din acel moment, „stima publică a Început să aibă un preț”. De la Jean-Jacques Rousseau, Alexis de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Rituri, SOCIALIZARE, Stereotip Interlocuțiune (filosofia Î)tc "Interlocuțiune (filosofia ~)" Φ DIALOG (principiul Î) Încastraretc "Încastrare" Φ ECONOMIE ȘI CULTURĂ Închidere identitarătc "Închidere identitară" Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În domeniul social contemporan, există o serie de termeni care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Închidere identitară" Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În domeniul social contemporan, există o serie de termeni care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
laicismul combatant și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
multe ipoteze cu privire la relațiile dintre puterea civilă și cea religioasă, ipoteze care au cunoscut concretizări cel puțin parțiale de-a lungul istoriei, asupra cărora evenimentele recente ne constrâng să revenim. Primul model politic posibil exclude cu totul Însăși ideea de laicitate, deoarece implică dispariția oricărei diferențe dintre puterea civilă și puterea religioasă. În măsura În care modelul afirmă unicitatea unei credințe pe un teritoriu dat, puterea civilă capătă legitimitate și forță morală de la religia pe care, În schimb, o apără. În acest caz, clericalismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Poate că este posibilă o interpretare a acestei transformări ca o distanțare treptată, de-a lungul ultimelor cinci secole, a statului de Biserici, pentru a se ajunge la situația contemporană de non-confesionalism oficial al puterii civile, care Își afirmă clar laicitatea Încă din articolul 2 al Constituției de la 4 octombrie 1958: „Franța este o republică indivizibilă, laică, democratică și socială. Ea asigură egalitatea În fața legii a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de origine, rasă sau religie. Ea respectă toate credințele”. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
republică indivizibilă, laică, democratică și socială. Ea asigură egalitatea În fața legii a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de origine, rasă sau religie. Ea respectă toate credințele”. Cum s-a ajuns Însă la aceste precizări? Chiar și atunci când toleranța nu este laicitate declarată, ea reprezintă deja un semn. În acest sens, Edictul de la Nantes poate fi considerat unul dintre primele semne de distanțare a puterii politice față de aspirația la suveranitate a puterii religioase catolice. Prin acest edict, Henric al IV-lea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
stins În ceruri niște lumini care nu se vor mai aprinde”. S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre eradicarea ideii Înseși de credință. În acest climat s-au votat textele care vor duce la separarea oficială a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Pentru alții, separarea permite În sfârșit o distanțare completă față de stat și, prin urmare, o mai mare libertate spirituală și financiară. Conciliul Vatican II (1962), dornic de pace socială, va relua formula lui Pius al XII-lea: „Legitima și sfânta laicitate a statului este unul dintre principiile doctrinei catolice”. Chestiunii școlare merită să-i consacrăm câteva rânduri, pentru că, În ciuda dorinței Ligii franceze a Învățământului (fondată În 1866) de a se ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dorinței Ligii franceze a Învățământului (fondată În 1866) de a se ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a rămas intact. Au subzistat Întotdeauna, pe lângă sectorul public, școli primare și secundare private, precum și universități catolice și protestante. Laicitatea școlară Părintele școlii laice este nimeni altul decât Jules Ferry. Pozitivist, francmason, partizan al educării fetelor, el a rămas cel care a promovat, pe lângă legea privind gratuitatea (1881) și cea privind obligativitatea (1882), legea privind neutralitatea Învățământului public: „Școlile primare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
școlare publice” (art. 2). Legea din 9 decembrie 1905 (art. 30) confirmă: „Învățământul religios nu poate fi predat copiilor Între șase și paisprezece ani Înscriși la școli publice decât În afara orelor de clasă”. Din 1886, s-a afirmat puternic și laicitatea personalului din școli (legea din 30 octombrie, art. 17): „În școlile publice de toate gradele, activitatea de Învățământ este desfășurată În exclusivitate cu ajutorul unui personal laic”. Nu trebuie să ne Închipuim Însă că lupta În jurul laicității s-a sfârșit o dată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a afirmat puternic și laicitatea personalului din școli (legea din 30 octombrie, art. 17): „În școlile publice de toate gradele, activitatea de Învățământ este desfășurată În exclusivitate cu ajutorul unui personal laic”. Nu trebuie să ne Închipuim Însă că lupta În jurul laicității s-a sfârșit o dată cu adoptarea acestor legi fundamentale. Partizanii clericalismului au Încercat de-a lungul Întregului secol XX să-și recâștige locul și influența În cadrul puterii politice. Între 1940 și 1944, cvasi-totalitatea episcopatului francez a sprijinit regimul mareșalului Pétain, obținând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Islamul este departe de a fi singurul vinovat de dificultățile pe care le Întâmpină puterea civilă laică În menținerea distincției Între puterea politică și autoritatea religioasă. La rândul său, anticlericalismul tinde adesea și astăzi să alunece de la simpla apărare a laicității instituțiilor civile Înspre o luptă antireligioasă. A dori să aperi instituțiile politice de orice contaminare clericală nu Înseamnă a dori sfârșitul Bisericilor, moartea religiilor sau dispariția credinței. Multe asociații care proclamă un ideal laic ar trebui să reflecteze puțin asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
contaminare clericală nu Înseamnă a dori sfârșitul Bisericilor, moartea religiilor sau dispariția credinței. Multe asociații care proclamă un ideal laic ar trebui să reflecteze puțin asupra acestor lucruri. De altfel, acest tip de confuzie a trebuit clarificat Încă de la instaurarea laicității În instituțiile școlare. În fața incertitudinilor pedagogilor și a diversității lor culturale În fața problemelor ridicate de la bun Început de predarea moralei, Jules Ferry s-a văzut obligat să adreseze institutorilor o circulară În care le explica misiunea lor și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
diversității lor culturale În fața problemelor ridicate de la bun Început de predarea moralei, Jules Ferry s-a văzut obligat să adreseze institutorilor o circulară În care le explica misiunea lor și Încerca să delimiteze, cât mai precis cu putință, noțiunea de laicitate În domeniul practic. Ce să reținem din celebra Scrisoare către institutori din 17 noiembrie 1883? Că pedagogilor li se cere cea mai mare prudență. Prudența este necesară din respect pentru fragilitatea copilăriei, dar și pentru pacea socială și școlară; se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În confesiuni diferite și că ei nu trebuie să se transforme În prozeliți ai unui cult sau ai unei morale rigide. Această circulară a permis de asemenea actualizarea fondului filosofic al unui ideal laic tolerant. Un ideal filosofic Ideea de laicitate semnifică, desigur, secularizarea școlii și a Învățământului, dar mai ales a modelelor morale și a conținutului instrucției publice. Ferdinand Buisson, autorul unui celebru Dicționar de pedagogie și de instrucție primară (1911), i se alătură lui Jean Jaurès atunci când afirmă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a Învățământului, dar mai ales a modelelor morale și a conținutului instrucției publice. Ferdinand Buisson, autorul unui celebru Dicționar de pedagogie și de instrucție primară (1911), i se alătură lui Jean Jaurès atunci când afirmă că, departe de a exclude morala, laicitatea presupune tocmai contrariul. Spre ce tinde ea? Spre dezvoltarea În fiecare om a capacității raționale de a gândi singur și de a acționa conform unor principiimorale alese În mod liber. Este vorba așadar despre susținerea autonomiei rațiunii individuale Împotriva tuturor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mod liber. Este vorba așadar despre susținerea autonomiei rațiunii individuale Împotriva tuturor puterilor care urmăresc alienarea ei, puteri interne, cum este frica de a gândi singur, dar și puteri externe, care urmăresc manipularea sentimentală sau financiară a omului. Ideea de laicitate este susținută de cea de dezalienare intelectuală și afectivă. Atâta vreme cât școala nu caută să dezvolte rațiunea critică a fiecăruia și să Înzestreze inteligența cu instrumentele culturale de care va avea nevoie pentru a Înțelege lumea, ea urmărește doar menținerea umanității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]