619 matches
-
obiect, irelevante. Unui modern incisiv și rafinat Ar părea prea puțin artistic, neelevat. Unui sentimental (se găsesc) - un viveur: Aș părea mult prea rece și plictisitor. Dar unui critic introvertit, taciturn? Nu am în nici un caz poezie „de turn”, Nici lamentațiile muezinului: Mă închin regelui-soare, seninului. Vor fi și lucruri bune, și de criticat. Rezultatul s-ar dovedi neașteptat Dacă fiecare din ei ar scoate Nerealizările mele toate ! Ar fi o metodă infailibilă Și la îndemâna oricui, posibilă; Să scriem pe două
CRITICILOR (AMICALĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Criticilor_amicala_george_nicolae_podisor_1326265312.html [Corola-blog/BlogPost/361925_a_363254]
-
dacă cetățenii țin ușa pentru altă persoană și dacă se apleacă să ajute o persoană căreia i-au scăpat lucruri pe jos. În funcție de astea trei, bucureștenii au ocupat locul 34 din 35. Acuma, eu v-aș propune altceva decât eterna lamentație “Vai, ce nașpa suntem!” și eternele discursuri autodisprețuitoare (“Românii sunt hoți, românii sunt mitocani, românii sunt lași, românii sunt puturoși, românii mănâncă țigani, unguri și lesbiene la micul dejun”.). Nu cred că există popor care să se disprețuiască mai tare
De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20260_a_21585]
-
tot promite de ceva timp. Arhitectură abraziva a discursului academic creează o reacție alergică la nivelul solzilor și trimite bestia în refugiu pe blog-ul Cultură Vura, unde o ard urbanii de la Litere. Pentru că subminează un intreg edificiu de macrameuri și lamentații sub care citadinii și-au ascuns orașul agresiv, murdar și cenușiu (cum alfel?), veselia urbanului beneficiază de la bun început de o sănătoasă suspiciune de clasă. Urbanul vede blocuri colorate și ziduri care-i vorbesc pentru că poartă ochelari de soare și
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
de a adăuga atâtea link-uri :-))))) noah, ce anonim rău. nu reinventează roți tocite, ci reîncălzește ciorbe sleite. mă rog, nu contează, treaba omului ce face pe blogul lui zic. hai, cheer-up! Pentru că subminează un intreg edificiu de macrameuri și lamentații sub care citadinii și-au ascuns orașul agresiv” Asta e bună tare. Urbanul subminează lamentația. Presupun că o subminează ca să poată fi înlocuită cu alta, cum ar fi cea de pe pulafashion. Mișto, sublim în penibil.
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
reîncălzește ciorbe sleite. mă rog, nu contează, treaba omului ce face pe blogul lui zic. hai, cheer-up! Pentru că subminează un intreg edificiu de macrameuri și lamentații sub care citadinii și-au ascuns orașul agresiv” Asta e bună tare. Urbanul subminează lamentația. Presupun că o subminează ca să poată fi înlocuită cu alta, cum ar fi cea de pe pulafashion. Mișto, sublim în penibil.
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
Dragoș Bucurenci Nimic nu mai e ce-a fost — cum niște ani, în cercul meu de prieteni devenise de bon ton să începi orice conversație despre Vama Veche cu lamentația că s-a umplut de puști. Apoi cineva a observat că și că noi să ne mai fi maturizat oleacă, ceea ce ar explica iluzia optică. Nu mai știu cum au reacționat ceilalți, dar pe mine explicația m-a convins. Am
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
și expusă gustului monstruos al noilor sindicaliști din Sicilia românească. În cazul stațiunii amorului liber, al campajului sălbatic și al inegalității în dimensiune a sexelor, creșterea naturală a bisnitului și efortul corector prost dimensionat au dat naștere unui foetus mutant. Lamentațiile sale spasmodice și parțială să putrefacție în vivo au devenit subiect de atracție pentru turistul care vine să bea un șpriț la ruinele unei vechi stațiuni sau să toarne o lopată de mortar la temelia unui nou șmen. Între cele
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
Dragoș Bucurenci În lamentația generală despre cat de prost e litoralul românesc, lumea pare să creadă că Marea Neagră se întinde în nord doar până la Constantă. Pe vremea când lucram la “Salvați Delta” îmi venise ideea unei campanii pe care cred și astăzi că ar
Frumoasa fată nemăritată by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82470_a_83795]
-
că așa trebuie și că nu îi înțelege pe cei care nu muncesc, eu mă întrebam ce înseamnă pentru fiecare din noi muncă și de ce considerăm că alții nu muncesc, întotdeauna la noi, în această țară minunată am auzit această lamentație, eu muncesc și alții nu, oare chiar știu oamenii ce e muncă, dacă e așa de ce suntem ineficienți într-o sumedenie de domenii? Sau toți suntem niște Sisifi care muncim mereu în zadar? Ieri am dus la gunoi o pungă
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413737028.html [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
-ne dramatic (expoziție, complicații, peripeții, deznodământ) un mic român de dragoste, cu trei personaje: poetul, iubita infidela și prietenul lui, care îl înșală, luându-i iubita. Materia sonetelor este dată de momente disparate: un tablou intim, o călătorie, un bal, lamentații, reproșuri, regrete, exclamații de orgoliu sau momente de seninătate.
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în "Deșert" este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil. În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente din melodiile în vogă pe străzile Parisului. Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Manifestele avangardei ruse". POEME (selectiv) - "Aripa în lumina" (Chișinău, 1976); "Sâmbătă spre duminică" (1983); "Formulă de politețe" (1985); "Duminici lucrătoare" (1988); "Șoimul de aur" (1991); "Puntea de acces" (1993);" Vieți neparalele" (1997); "Gladiatorul de destine ("1998); "Identificare de adresa" (1999); "Lamentația Semiramidei" (2000); "Strictul necesar" (2002);" Cetatea nu e gata de război" (2003); "Sfinxul itinerant" (2004); "Din sens opus" (Ed. Cartea Moldovei, 2008); Ordine de zi, ordine de noapte" (Ed. Valman, 2009); "Jefuindu-l pe Picasso" (Ed. Vinea, 2011); În ambuteiaj
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
trăit lungi perioade departe de familie. Fiul său, Robert Dowland, a fost si el muzician și a lucrat o vreme în serviciul primului conte de Devonshire. După moartea tatălui său, i-a moștenit slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că melancolia muzicii și textelor pe care le-a scris, deși păreau să corespundă unui gust al epocii („melancolia elisabetană”), își aveau rădăcina în propria sa personalitate
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
Ioan Moldovan, răbdător și insurgent, calm și provocator, înțelept și convingător. Atât de convingător încât poate stârni în același poem, în același vers, sentimente contrare, cu aerul cel mai firesc, de prestidigitator al verbului. În urzeala tare a scrisului său lamentația și ironia, resemnarea și pofta de viață conviețuiesc într-o dialectică fraternă. Este prezent (în traducerea lui Christian W. Schenk) în antologia Streiflicht.Eine Auswahl zeitgenössischer Rumänischer Lyrik (Dionysos Verlag, Kastellaum, Germania, 1994); în Romanian Poets of the'80 and
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
bălăi / Mândru m-or cânta pe văi; / Oile cele cornute / Mândru m-or cânta pe munte”. Secvența nu a generat niciodată discuții polemice, toată lumea fiind de acord că “bocetul oilor poate fi interpretat ca o substituție a bocetelor obișnuite” , a “lamentațiilor rituale”, strict necesare dintr-o perspectivă a tradiției: “Se știe foarte bine că «bocirea» mortului de către mamă sau de către «surorelele din sat» intră sub incidența obligației în satul de tip tradițional românesc. Iar în cazul în care se întâmplă să
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
cântecul marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo ("Miserere"). Următoarele episoade (6, 7) se desfășoară într-un discurs care readuce teme și motive din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil d'amour" din „Simfonia
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
în drame, acuitatea atitudinii scriitorului față de lumea descrisă pare să se mute în partea analizelor sintetice și această definire, care este indefinibilă prin alte metode, deși științifice ( de ex. psihologice, sociologice). Această schimbare este evidentă în colecția poeziilor „Peste femeie lamentație” extrasă din ciclul lamentațiilor scrise după moartea soției Małgorzata, și de asemenea în anumite programe la radio, la prima aruncătură de ochi convențională(„Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
scriitorului față de lumea descrisă pare să se mute în partea analizelor sintetice și această definire, care este indefinibilă prin alte metode, deși științifice ( de ex. psihologice, sociologice). Această schimbare este evidentă în colecția poeziilor „Peste femeie lamentație” extrasă din ciclul lamentațiilor scrise după moartea soției Małgorzata, și de asemenea în anumite programe la radio, la prima aruncătură de ochi convențională(„Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții, sentimente și gânduri. Dintre
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții, sentimente și gânduri. Dintre cele mai importante opere, Müldner a mai scris: „Furtunul de gaz”, „Poem de serviciu”, tomurile de poezii „După femeie lamentație” și „Parcul”, romanul „Dormind în oraș” și „Himalaje”, colecție de povestiri „Vă rog dormiți” și „O dată numai unul”, drama de radio „Pănuță”, dar și „Marele dicționar frazeologic al limbii poloneze.” Opera literară Listă incompletă conform catalogului de Arhivă fonografică a
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
calat doar pe o idee generoasă.". A editat o antologie din poezia lui Valeriu Ciobanu: "Haina de brumă", Ed. Minerva, 1984. “Poezia pădurii” , 1999; “Spectre Lyrique”,1999; Biblioteca Argeș, 2007; Antologia sonetului românesc, 2009; Antologie de poezie română contemporană, 2014. - "Lamentațiile Uitucului", jurnal 1990-1995 - "Omul bun are timp pentru toate", Jurnal 1996-2000; "Gândirea înceată", Jurnal 2001-2006, "Ecografia fantasmei," jurnal 2007-2009 - "Câștigul și Pierderea", Jurnal 2010; "Îngânarea vieții", Jurnal 2011; - "Înainte, calm și drept", roman (de Francois Nourrissier), traducere de Lidia și
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
dramatice)...». În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Sibiu În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]