607 matches
-
intitulat Saints of Dada). Aici poemele șunt dedicate marilor spirite tutelare: Tristan Tzara (Thus Spoke Tzara-truthra), Allen Ginsberg (The Lion of the Beats, Transgression Between the Trancedental and Trance Reality), Marcel Duchamp (Imposters on Planet Dada). E un amestec de lamentații ("Oh Lil Picard, Oh Lil Picard, the hat lady of the avant-garde"), declarații ("Marcel, Marcel, I love you like hell!"), deplîngerea popularizării lui Dada: "Dada collections on CD-Rom/ Even M. D. handwriting în a Mac font program/ You can take
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să și-o pună între ghilimele, sau să și-o sublinieze în mod exagerat ("Ză-dăr-ni-ci-eee/ o, zădărnicie..."). Asemenea "tertipuri", chiar dacă ar putea însemna doar simplă autoironie - deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton fatalmente defensiv și dedicat lamentației"; "în mod firesc, după citirea unor asemenea lucrări (ai căror autori, fatalmente, nu au ajuns studenți) trebuie să ne uităm și către manualele acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și cînd i se cere să explice concepte al
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
ce văd sunt foarte crispat." O fotografie din tinerețe, reprodusa alături, ne arată că nu exagerează: splendoarea virila a acelui tânăr chiar ați taie respirația. Dar acest "ce-am avut și ce-am pierdut" nu se transformă nici o clipă an lamentație, ăntregul interviu fiind o pledoarie pentru acceptare lucida: Dacă bătrânul nu-și exagerează ambiția de a părea anca valabil că mascul - ceea ce este ridicol -, și dacă acceptă starea lui de om bătrân, dacă o acceptă cu un anumit stil, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
categorie mai frecvent decît a (se) bulgariza (și acesta înregistrat în DCR2): verb în care se reflectă o situație de criză economică petrecută acum doi-trei ani, dar mai ales obsesia națională a comparării (cînd cu aere de superioritate, cînd cu lamentații de autonegare) cu vecinii din sud: "dacă România nu va sfîrși, cumva, prin a se ăbulgarizaă" (RL 2083, 1997, 4); "nu există riscul să ne bulgarizăm, consideră Sorin Pantiș??...), cu toate că acest fenomen nu este în detrimentul economiei" (RL 2555, 1998, 8
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
în comentariu, asupra întregului patrimoniu chopinian transformând picătură de ploaie din Preludiul nr. 15 (povestea lui Georges Sand evocând amorul și frisonul nopților de la Palmă de Majorca) într-o cascadă de lacrimi confidențiale produse de un mare bolnav. Nedreaptă judecată. Lamentația a fost pentru Chopin o indecentă insuportabila. Mai curând jocul dialectic între reticența și mărturisire este de observat. Acesta îl atașează lui Mozart și așa trebuie înțeles cultul lui pentru un Amadeus căruia nu ar fi îndrăznit să-i cerceteze
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
și perspectiva resuscitării e firavă, atîta doar că pricina degringoladei nu ține de breaslă, ci de infirmitatea spirituală a epocii. Cînd o paradigmă moare, toate artele suferă, iar teatrul e doar unul din simptomele decadenței. Prin urmare, a stărui în lamentații în marginea a cît de jos a alunecat ștacheta actoriei e pierdere de vreme, mai potrivit e să-i căutăm patogenia și remediul. Peter Brook caută remedii în volumul Fără secrete. Gînduri despre actorie și teatru. Verdictul regizorului e franc
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
în rest, „debitul” Anei e „mult prea monoton și neorganizat”.14 Perpessicius era, cu siguranță, mult mai intelectual și mai intelectualist decît mine, căci altfel numi explic preferința lui pentru gnomismele Anei. „Propriul” ei mi se pare, din contră, tocmai lamentația absolută, plînsoarea trasă-n versuri radicale, grele de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
promiscuitate îl va duce Mia Fabian), parcurgi totuși cartea de la prima până la ultima pagină. Și descoperi o lume a trivialității nevrotice, o lume dizgrațioasă, dar autentică. Nu e puțin, în condițiile în care inițial credeai că nu vei descoperi nimic. Lamentații pe tema insuccesului în amor Marius Ianuș (născut la 24 decembrie 1975 la Brașov, în prezent student în anul III la Facultatea de Litere din București) a figurat printre tinerii poeți prezentați publicului de Mircea Cărtărescu prin intermediul antologiei Ferestre, 1998
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile mici", sau viziunea de basm, premonitorie și amenințătoare, a piedicilor puse în calea unui inoportun ca să nu dea
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
de teribilele seisme nu durează prea mult în America și nu se pot compara cu reacția umană din alte locuri ale globului expuse cutremurelor, - semn, cert, că rasa aceasta, rasa americană este făcută să suporte cele mai mari șocuri fără lamentații inutile sau fără de capăt...Autobuzul,...Grey-Hound-ul... înaintează lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
deopotrivă politic și poetic în afara granițelor țării sale. E nu atît o întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
afirmație a dvs.: "Am 68 de ani!" Nu vreau să pară că vă propun o consolare puerilă, dar Manoel de Oliveira face film la 93 de ani, și e nelipsit de la Cannes! Cred că, în loc de explicații, autobiografii, scrisori, memorii, proteste, lamentații, amenințări, revendicări - oricît de justificate ar fi ele! - ar fi bine să vă continuați, aici și acum, drumul imperial, comme si de rien n'était! Ar fi momentul să înființați propriul "Studio de creație Lucian Pintilie", pentru care sînt convinsă
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
Întreabre mă lovește ca un trăznet. Nu mi-aș fi imaginat că poate exista așa ceva tocmai aici, unde civilizația este necunoscută. Absentă. Caut niște brînză și îmi tîrîi ochii din dugheană în dugheană pînă la sibienii mei. O tocilărie și lamentațiile meșterului că meseria lui este pe cale de dispariție. Cui îi pasă? Într-un sordid magazinaș văd pe un raft o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
bun, dacă avem pretenții de mîna a doua, mulțumindu-ne cu puțin?" se întreba, cîndva, Liviu Ciulei. Domnia sa o face și astăzi. Dar noi? Programat sau nu, sînt destui artiști preocupați de ce li se întîmplă, care refuză să lîncezească în lamentații sterile, în așteptări dureroase, care își strîng neliniștile și le tratează prin creație. Altfel. Am plecat în ultimele săptămîni spre acele locuri în care se respiră aer proapăt, în care există un soi de primenire a creației, ceva ritualic în
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
unele ipostaze individuale, episodice, jocul actoricesc este lacunar. De exemplu, Natalia Călin - alter-ego-ul orfic al lui Helen Jones își conduce personajul numai pe o coardă - cea muzicală - fără să-l dubleze de resurse actoricești care să nuanțeze compasiunea, frivolitatea, tovărășia, lamentația. Ea joacă, de la început pînă la sfîrșit, tehnic, exterior, fără emoție, știe ce urmează și devoalează chiar. Vocea este importantă pentru un actor, poate fi un atu. În nici-un caz singurul. Exemplele pot continua susținute cam de aceleași argumente. Fără
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Matei Vișniec s-a lăsat condus de deviza totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a mâncat teatru, a dormit teatru. A fost o angajare totală - o angajare însă în stilul său, fără emfază, fără declarații zgomotoase, fără lamentații. Iar rezultatele n-au întârziat să apară. Dramaturgul român a devenit furnizorul de texte a numeroase teatre din Europa de Vest. Dosarul de presă al succeselor lui ca om de teatru cuprinde în prezent multe sute de pagini. Pentru ca acum să constatăm
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este și seria de întîmplări tragi-comice, istorisite de Vendulka, fetița oarbă din povestirea Ochi de diamant: "Dar să știți, tatăl meu
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
românesc, pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/ acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
Un anumit soi de boierie din teatrul românesc este pe cale de dispariție și sîntem prea puțin conștienți de asta. Trecem, trebuie să o recunoaștem, cu oarecare nepăsare pe lîngă marile noastre valori, rănindu-le, poate, sensibilitățile. Și, deodată, dispar! Tîrzii lamentațiile, lacrimile, părul smuls... Încerc să refac, într-un sfîrșit de decembrie anormal de cald (15oC!), chipul unui mare artist și al unei generații. L-am cunoscut pe Gheorghe Cozorici într-un octombrie sau noiembrie mohorît. Era 1993. Tîrgu-Mureș. Se sărbătorea
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
încă - două,/ Ochii la amanta mea" (p. 66). Impresia e de romanță ratată. Stilul consacrat al idilelor coșbuciene e departe. Surprinzătoare mi s-a părut marea extindere a unei poezii a durerii, cu stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații, când individuale, sfârșind într-o poezie de album sentimental, când colective, rezolvate într-o poezie politică, sunt cu duiumul. Poezia solară, ceremoniile rurale exuberante nu se pot întrezări. Clasicul Coșbuc e aproape de nerecunoscut în juvenilul Coșbuc.
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
dreptul barbar: aceștia caută fără nuanțe (și, bineînțeles, găsesc) cuvinte care s-ar putea referi eufemistic la droguri: albitură, bilă, biluță, ciocolată, cânepă, iarbă, praf, pulbere, zăpadă etc. (inventarul complet, la pp. 30 - 31). Firește, termenii apar frecvent în verbioasele lamentații ale lui Emil, dar sunt folosiți cu sensul lor propriu. De aici se pleacă. Interesant e că în secvențele următoare Decuble clatină această primă impresie. Dosarul conține și mărturiile agramate ale câtorva traficanți veritabili, care îl descriu pe adolescent ca
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
așa explicîndu-se senzualitatea mergînd spre timbrul trivial. Unde lipsește viziunea, tonul licențios prisosește. Urmarea este o încolăcire de sunete plăcute, o luxurianță de nuanțe lascive, întrun cuvînt o ostentație de ingeniozitate fără finalitate în gînd. Melodicilor le place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii îndreptată în sus, de aceea tonul nu-i cade în frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
Vini Popescu, Între porți de univers, este o galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]