177 matches
-
de orice cavaler medieval înfrânt în iubire. Come Healing debutează cu un murmur ce sugerează prezența unui cor îngeresc. Dana Glover dă tonul unei rugăciuni rostite într-o singurătate de templu abandonat. Orgă induce o atmosferă aproape liturgica, susținută de lamento-ul viorii pe care Bela Santelli îl transformă într-o cariatida sonoră fragilă. Cântecul e un „imn de penitenta”, o rugăciune de vindecare a trupului și a inimii. Din nou, întunericul amenință să înghită viața, distrugând coerentă unei existente în
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
amândouă seve durabile. 2. Situarea în „privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
-ului, Nadine Gordimer a fost una din cele mai active adversare ale rasismului radical din Africa de Sud. Scriind, decenii în șir, în linia militantismului antisegregaționist, fiind purtătoarea unui mesaj marcat profund de politic, a constatat uimită, după căderea vechiului regim, că lamentourile ei nu mai interesează pe nimeni. Situația este paradoxală: atingându- și țelurile politice, autoarea a rămas, într-un fel bizar, fără „obiectul muncii.” Propagandismul lipsit de fundament estetic, al creației anterioare, își avea cel puțin o motivație solidă socială. Astăzi
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
Captiv al unei călătorii spre necunoscut, poetul clamează pierderile esențiale cauzate de implacabila trecere, de neopritul râu care „rupe hălci întregi / din malul trupului”. Existența, privită retrospectiv, apare ca povară (greii desagi de timp purtați în spate) și provoacă fie lamento-uri bine temperate („câte patimi mai am de-ndurat/ câți sori de sânge mai curg în scăpătat?”), fie strigătul de satisfacție în fața momentului fatidic amânat („Charon a plecat dezamăgit/ cu luntrea goală”). Cel care a oscilat între apostazie și religiozitatea superficială
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Prin anii domniei dogmaticilor,/ Ceva onorabil, sau, hai, scuzabil,/ Dar să scrii poezie adevărată-i riscant,/ Calea Binelui dac-o urmezi,/ Devii greu de suportat./ Scriind poezie,/ Ai lumea împotriva ta” (p. 14). Sigur, e și mult răsfăț în acest lamento, mult bovarism scriitoricesc, dar, din punctul meu de vedere, e și un exercițiu de delimitare. Față de o tradiție prea calmă pentru incandescențele adevăratei poezii, așa cum o percepe și-o concepe acum poetul. Curios e că, după ce tocmai tratează de sus
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală de vers din Apostolul: "Ardealul n-are Dumnezeu" e în măsură să dea rezonanță extraordinară lamento-ului. Afirmația nu trebuie speculată în sensul transcendenței goale. Ar fi exagerat. Credința religioasă e fundamentală în poezia lui Goga. Dumnezeu pune la încercare credința unui întreg popor prin suferințele pe care i le provoacă: Ardealul din poezia lui Goga
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
friabile, cu degete deformate, cu glezne umflate, cu piele galbenă, îngroșată și scorțoasă" și care, supusă unei operații de transplant de ficat, moare. Există o scară a suferințelor, din care Lukiana a cunoscut, spre norocul ei, numai primele trepte. Un lamento prea ascuțit ar putea părea indecent prin raportare la asemenea chinuri ale unei copile care ,suferă de când se știe". Iată o comparație intrinsecă adusă la scara întregului volum, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra proporțiilor răului social și
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
compiti istituzionali affidatigli, viceversa îl profeta è atteso dalla sottoposizione a un vero e proprio cammino iniziatico. Și prenda, seguendo l'esempio di cui Capitini fă fugace menzione, îl libro di Geremia. All'interno della vastă sezione oracolare, quando îl lamento del profeta sulla sorte del regno di Giuda și fă più straziante, îl suo dolore "senza fine", la sua piaga "incurabile" (Ger 15, 18), îl Signore Dio prospetta una soluzione a patto che egli diventi capace di "distinguere ciò che
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
invocat de Ștefan Cazimir e foarte potrivit pentru a defini, cât se poate de sintetic, tipul de critică prin care se ilustrează acesta. Am tot dat, cu alte ocazii, exemple din seria coincidențelor neîntâmplătoare pe care Cazimir le-a detectat: lamentourile amoroase ale lui Rică Venturiano, provenind dintr-un poem al lui C.D. Aricescu, ironizat de junimiști; farsa destinului pe care-o trăiește inventatorul de plagiate Caion, vinovat el însuși de un plagiat din Baudelaire; și altele asemenea. Astfel de descoperiri
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
apropiat de franchețe. Mi se pare interesant să urmărim comparativ textele din muzica românească dinainte de '89 (și, vai, chiar de după) în paralel cu acelea reproduse de Ernu. Fie că e vorba de un naționalism falsificat în Cenaclul Flacăra sau de lamento-urile siropoase și cu adevărat "ușoare", ele sunt la ani lumină atât de Doors sau de Pink Floyd, cât și de, iată, Nautilus Pompilius: sau Alisa: "Să știi/ Am venit să nu te las să dormi/ Generația mea tace la
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și mi-a venit să plîng. E moină afara. O vreme de mort. Și eu nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perdido en lo infinito, Errando por el mundo... No soy ni agua Ni fuego ni viento, tal vez haya nacido tarde o quizás demasiado temprano. Loque he sido antaño, hoy ya no lo soy y lo que soy hoy día Lamento no haber sido siempre. Pero estoy conforme, Con lo que soy ahora La vida me ha hado todo lo que he soñaddo: un alma en este mundo! Din volumul GÂND ÎN CUVÂNT/ PENSEE EN PAROLE/ GEDANKE IM WORT / TANKEM BAKON
FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361017_a_362346]
-
pe care nu le poți descrie, dar le simți. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat că "Va Pensiero"va începe, tăcerea a fost schimbată cu o fervoare reală. Se putea simți reacția viscerala a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh țară, atât de frumoasă și de pierdută! ". În timp ce corul se apropia de sfârșit, audiența deja strigă "Bis! "Publicul a început să strige:"Trăiască Italia! Și"Vive Verdi! "Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje
OH, MIA PATRIA, SI BELLA E PERDUTA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360853_a_362182]
-
esența. Pădurea devine un spațiu securizant, intim și protector: „Trec prin munții mei/ pe un cal învățat să zboare;/ nu am arme,/ nu am decât cuvântul omului de aici/ și aerul tare al stâncii//”(Prin munții mei, pag.269). Un lamento sfâșietor, dar și un adevărat rechizitoriu conțin unele poeme la adresa celor ce nesocotesc legile echilibrului natural: Tăierea unei păduri este cel mai trist abator (Medalie fără revers, pag. 283/ sau „Când tăiem o pădure,/ omorâm și aerul ei/ și ceva
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
față de sine și față de Dumnezeu. Dragostea are un rol important în această ecuație cu trei necunoscute: Dumnezeu - iubirea - omul. Cine pe cine supune și cât? Cu toate că preferă singurătatea - poetul o consideră „desuetă”. De fapt, cartea se constituie într-un prelung lamento al unei iubiri trecute, fără vreo dorință concretă de întoarcere. Singurătatea e un personaj, un martor mut al trăirilor poetice, al gândurilor nerostite și al absenței gestului suprem de întoarcere la tihna și neliniștea iubirii care dau sens, parfum și
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGZURĂTATE, II -poem epic- Vai mie, mă întreb deseori, ce caut aici, printre oameni? Ce caut pe tărâmul acesta și unde mi-i locul de vreme ce nu-l găsesc nicăieri și niciunde? Singurul lucru bun din acest lamento vesel pe fond depresiv (Vesel pe fond nervos - zicea Ion Zimbru) această plângere scrisă-n derivă este că nu va fi citită de nimeni, de nimeni, de nimeni, nici acum, nici vreodată fiindcă am s-o rup în mii de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
uiți în ochii mei. Atât de rar, atât de rare sărbători, în rest muncesc pentru a uita”. De altfel radiografierea este proprie, autoarea, în chip analitic, își trece în revistă toate stările și sentimentele. Rezultatul e un lung și superb lamento trubaduresc pe marginea iubirii. Cine nu e patetic când vorbește despre iubire? Cine nu e patetic când tace despre iubire? Vai de noi dacă n-ar fi astfel! “Jurnalul acesta cu tine este despre mine” - spune autoarea. “Anvergura sufletului uman
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
îndeaproape de puterea admirației și a devotamentului Parfum de tei este, de fapt, parfumul vieții cu bucuriile și melancoliile sale, cu ,,frumusețea pribeagă” a clipelor, cărora poetul le răspunde cu versuri delicate, cel mai adesea muzicale (cu rimă). Pe lângă acel lamento al anotimpurilor, percepute în curgerea lor neîncetată, volumul cuprinde, în marea lui majoritate, poeme de dragoste închinate feminității (soției, mamei, bunicii), copilăriei, precum și unor artiști ai Cuvântului, rezultând adevărate exerciții de prietenie și înțelegere. La Gheorghe A. Stroia, iubirea primește
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
spuneam la început că prin ea mi-am dezvăluit o ipostază nebănuită nici de mine, cu atât mai mult de voi, cunoscuții?! ridică sprâncenele a mirare Babacul. M-am transpus în atmosfera creată și m-am pomenit, culmea, replicând un lamento rostit printr-un dicteu automat, pe care ea, cu o memorie uimitoare mi l-a repetat, citindu-mi-l a doua zi de pe o foiță unde îl transcrisese. Mă ruga s-o absolv de vina de a fi făcut asta
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
uiți în ochii mei. Atât de rar, atât de rare sărbători, în rest, muncesc pentru a uita . De altfel radiografierea este proprie, autoarea, în chip analitic, își trece în revistă toate stările și sentimentele. Rezultatul e un lung și superb lamento trubaduresc pe marginea iubirii. Cine nu e patetic când vorbește despre iubire? Cine nu e patetic când tace despre iubire? Vai de noi dacă n-ar fi astfel! Jurnalul acesta cu tine este despre mine - spune autoarea”. După ce am citit
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
seamăn în cânt și poezie lumea-l iubea și Phoebus îi spunea. N-a fost divinitate să-i poată ține piept, era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau frumos, dar și-nțelept. Lamento Ce scurtă este viața!... Șapte decenii sunt de când am apărut în astă lume în care-am sorbit rouă, dar și ciudate brume într-un destin mai totdeauna crunt. Abia cu-o oră-n urmă eram îndrăgostit cu patimă pentru întâia
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
marin, acesta reprezintă un cadru propice dragostei. Apa aparține prin excelență regimului nocturn al imaginarului (Gilbert Durand) și conferă fluiditate, senzualitate, muzicalitate și intimitate: „Despre femeie vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul/ după ce
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
masă și-și deplânge soarta: -Cărți blestemate! A doua oară mi-ați răpit un tată, chiar-nainte să-l fi cunoscut cum se cuvine! Ca replică, T. într-un halou abulic, străbate în lung și-n lat încăperea în același lamento descurajant: -Ce șuier străin îmi intră în ureche? Ce picur de venin mintea-mi vrea să-ncânte? Sunt Nimeni și Nimic! Atât! F. ridică mâinile spre cer, cu surpriză și nedumerire, urmărindu-l apoi pe T.: -Să fie-a Domnului
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
el a fost cel mai încercat) - care, după ce și-a pierdut fiii și fiicele, turmele și casele, după ce a pierdut totul, chiar și propria sănătate, a rostit: “Domnul a dat și Domnul a luat, fie Numele Domnului lăudat!” - autorul acestui lamento strigă: “o, nimicitorule El Shaddai! Tot ce mi-ai dat, mi-ai luat”. Autorul își numește pierduta: “Tu, chintesență-a zilelor senine !” Frânturi de amintiri, flashbackuri, cioburi de vitraliu... Și peste toate: “absența ta, ca o stihie, / m-a izbit
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]