177 matches
-
1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului, constituie și substanța versurilor din Zaruri de apă (1999). Dar registrul imagistic se modifică și, de asemenea, sintaxa poetică. Metaforele, abstracte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
și nucile de cocos / cumplit testiculare / în care hohotele negrilor se mai aud. / Aici, aici, / unde târguiește Mira Popovici, / sună-ți anii în valută forte, / pipăie meridianul București-Paris” (Reclamă). Radiografia stării de poezie din faza constructivistă este dată de poemul Lamento, savantă îmbinare de discontinuități metaforice cu nuanțe ermetice barbiene și sentimentalism șarjat: „Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie, Bocet, Ev, Un căscat în amurg, Visul spânzuratului, Cosmopolis, Lamento - le apărea criticilor literari ai anilor ‘60 drept opera unui „elegiac minor” (Nicolae Manolescu), situat departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce În spectacolul feeric o undă de angoasă, ca În Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / CÎte frînghii și În sîngerări orchestra”) sau În Sfîrșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide Însă și la pagini mai solare, conturînd imagini nu mai puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exilului, atât de frecventată de scriitorii germani opozanți ai nazismului. De acum încolo va folosi pretextul literaturii pentru copii, al literaturii suprarealiste, al literaturii fanteziei și inocenței pentru a arăta că o evadare din universul concentraționar tot mai este posibilă. Lamento pentru peștișorul Baltazar (1968), ciclu de mici poeme suprarealiste compuse între 1946 și 1948, inaugurează câteva teme și procedee ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
C. sunt reunite subiectele comune, abordate de participanții la discuție: națiunea și naționalismele, falsele modele și modelele autentice, chestiunea minorităților, educația, felul în care se face raportarea la exil. SCRIERI: Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966; Comedia burlescă, București, 1967; Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968; Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970; Eroi, fantome, șoricei, București, 1970; Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970; Baladă pentru vechiul drum, București, 1976; Grafica americană. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Dosar Mihail Sebastian, București, 2001. Traduceri: Odysseas Elitis, Poeme, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu T. Ziguras), Iar ca sentiment, un cristal, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare); Michael Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, RL, 1969, 2; Haralambie Țugui, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, CRC, 1969, 5; Dana Dumitriu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, RL, 1970, 30; Eugen Simion, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, LCF, 1970, 43; Mircea Horia Simionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu T. Ziguras), Iar ca sentiment, un cristal, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare); Michael Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, RL, 1969, 2; Haralambie Țugui, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, CRC, 1969, 5; Dana Dumitriu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, RL, 1970, 30; Eugen Simion, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, LCF, 1970, 43; Mircea Horia Simionescu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, „Scânteia”, 1970, 8589
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
da te; rapido / muta: così contro îl vento nero / delle finestre, l'acqua della fontana / în pioggia leggera. L'alto veliero: "Io sono stanco di tutte quest'ali che battono / a tempo di remo, e delle civette / che fanno îl lamento dei căni / quando è vento di luna ai canneti. / Io voglio partire, voglio lasciare quest'isola." Sulle rive del Lambro: Nel nord della mia isola e nell'est / è un vento portato dalle pietre / ad acque amate: a primavera / apre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di scirocco / la folaga palustre sale sulla nube. Uomo del mio tempo: Dimenticate, o figli, le nuvole di sangue / salite dalla terra, dimenticate i padri: / le loro tombe affondano nella cenere, / gli uccelli neri, îl vento, coprono îl loro cuore. Lamento per îl Sud: La lună roșa, îl vento, îl tuo colore / di donna del Nord, la distesa di neve... / Îl mio cuore è ormai șu queste praterie / în queste acque annuvolate dalle nebbie. Epitaffio per Bice Donetti: Da poco fu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e profondamente tu dormi / così raccolto în questa notte senza luce di cielo, / nel buio di legno serrato da chiodi di rame. / E l'onda lungă dell'acqua che passa / sul tuo capo, non odi; né îl rombo / dell'aria (Lamento di Danae, trad. Salvatore Quasimodo). 477 Prima divelte, în măr precipitando, / spente nell'imo strideran le stelle, / che la memoria e îl vostro / amor trascorra o scemi. La vostra tomba è un'ara; e qua mostrando / verran le madri ai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aiuto alla tua poetessa. O forse una cattiva sorte mantiene fino alla fine l'andamento iniziale e rimane sempre ostile nel suo corso. Non ebbi îl ritegno a percuotermi îl petto e a gridare con i capelli scarmigliati. Poi mi lamento che îl sonno mi abbia abbandonata e vado în cerca di boschi e di caverne, sono trascinata la, fuori di senno, con i capelli sparsi sul collo come una donna posseduta dalla furiosa Enio, le grotte vedo. Un uccello fă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
abbia abbandonata e vado în cerca di boschi e di caverne, sono trascinata la, fuori di senno, con i capelli sparsi sul collo come una donna posseduta dalla furiosa Enio, le grotte vedo. Un uccello fă sentire îl suo dolce lamento. Safo a Faone http://www.miti3000 .it/mito/biblio/ovidio/ eroidi/quindicesimo.htm. 495 Gilberto Lonardi, 2005, op. cît., pp. 113-116. 496 Într-o epistola din 2 martie 1918 Leopardi vorbește despre aspectul său fizic, stabilind și în această privință
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei este secondată de gestul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Scendean l'augellia voldai râmi cupi verso quel dolce canto. E gli occhi suoi piangean tanto, tanto, Da impietosir le rupi." Riponi quest'anello. Povera Barbara! "E gli era nato per la sua gloria, io per amar." Ascolta. Odo un lamento. Taci. Qui batte a quella porta? 430 "Io per amarlo e per morire Cantiamo! Cantiamo! Salce! Salce! Salce! Emilia, addio. Come m'ardon le cigia! È presagio di pianto. Buona notte. Aria Ave Maria din actul IV Rol : Desdemona, soția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti crede că relațiile tonale între diferitele ocurențe ale aceleiași teme muzicale au funcții narative ilustrate prin tranziția de la începutul în C minor la F diez major și revenirea în final la același C minor. Tarasti consideră, de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și ilustrarea criticii, București, 1996, 159-164; Ion Simuț, Resursele istoriei literare, F, 1997, 2; Iulian Boldea, O poetică a suferinței, VTRA, 1997, 3; Ruxandra Ivăncescu, Chinuitul Max Blecher și tânărul Radu Țeposu, VTRA, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 107-109; Ion Simuț, Lamento la moartea unui prieten, F, 1999, 11-12; Memento Radu G. Țeposu, VTRA, 2000, 5; Dimisianu, Lumea, 461-464; Grigor, Moromete, 59-63; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 236-238; Manolescu, Lista, III, 424-430; Petraș, Panorama, 619-622; Popa, Ist. lit., II, 1126; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
se convertește într-o scenă de gen mult mai reală - o „băută” locală încheiată cu ajutorul șefului de post. Un poem despre așteptarea misterioasă a „trenurilor nopții” se transformă - prin același procedeu de fals ingenuă traducere literală - într-o scenă de lamento erotic buf: „erau și nopți când/ nu vorbeam despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de postmodernitate: Slugă la Prisaca lui Tudor Arghezi (2004) sau Dorința durerii îndrăgostite (2006). între multiplele ipostazele ale poeticului, îmi permit să zăbovesc doar asupra imortalizării chipului feminin, vizualizat de poet (după propria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
devenind un exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
câine se complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
dealuri (să fi fost Io, fecioara pedepsită de Zeus și transformată În animal? Dar omul care o Însoțea cine era?). Incantația pe care o repeta „ga-veh“, În avestă, ne-a spus specialista Tajadod, Însemna și „vacă“ și „suflet“. Era un lamento care lăsa liberă interpretarea, ca și restul spectacolului, al cărui mesaj nu putea fi ușor descifrat. După cum au explicat Brook și Hughes, la fel ca În muzică, limbajul e În același timp matematic precis și complet misterios, riguros și deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o bună parte din antrenamentul vocal se baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare mecanică, apoi descoperind dinăuntru mecanismul vibrației sunetului, astfel ca emisia să devină organică. Profeția Casandrei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]