66 matches
-
pedunculate; "Q. petraea" (Matt.) Liebl. (gorun), cu frunza scurt pețiolată (1,5-3 cm.) și cu ghinde sesile sau foarte scurt pețiolate; "Q. pubescens" Willd. (stejar pufos), cu lujerii anuali pubescenți, cu frunze pețiolate și cu solzii cupei ovați pînă la lanceolați, strîns sau lax imbricați; "Q. pedunculiflora" C. Koch (stejar brumăriu), cu ghinde lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în părțile aeriene (tanoizi, uleiuri volatile, substanțe antibiotice), extractele obținute au acțiune astringentă și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Extem se recomandă pentru ulcere varicoase. Arbori sau arbuști acoperiți cu peri caracteristici (stelați sau solzoși). Frunzele sunt întregi, lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în grădini, uneori și pe terenuri necultivate. Erbacee legumicolă, spanacul provine din Orient și face parte din familia chenopodiaceelor. Este o plantă anuală, uneori și bianuală cu rădăcina fusiformă, tulpina dreaptă care nu trece de 30 cm înălțime, frunzele verzi lanceolate, largi la bază și mai înguste către vârf, de lungime de la 2 până la 30 cm și cu lățimea cuprinsă între 1 și 15 cm. Florile sunt galben-verzui, cu diametrul 3-4 mm. Preparatele din frunze de spanac acționează ca un produs
Spanac () [Corola-website/Science/312005_a_313334]
-
cu talia de 20-40 (uneori pînă la 80) cm, bogat ramificata, pubescenta glandular. Tulpina este erecta, foliata, cu 5-25 ramificații. Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, de culoare verde-viu, glabre. Frunzele sunt sesile, alterne, cu marginea întreaga. Cele inferioare sunt invers lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi până la 18-20 cm, iar spre partea superioară sunt din ce in ce mai înguste și mai mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
comun drog ilegal întâlnit în Statele Unite. Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
inferioară a limbului. c. "Circulară" - întâlnită la "Populus tremula", "Celastrus orbiculatus", are diametrele egale și întretăierea lor se face la mijlocul limbului. Dintre celelalte forme, derivate din primele trei, menționam: cordiforma, asemănătoare cu o inimă, ca la "Tilia cordata" (tei pucios); lanceolata, cu diametrul longitudinal de cel putin 3-4 ori mai lung decât cel transversal, ca la "Salix albă" (salcie albă); liniară, ca la "Gramineae"; aciculara, ca la "Pinus", "Abies", "Picea"; filiforma, ca la frunzele submerse de "Ranunculus aquatilis" (piciorul-cocoșului-de-apă). Filotaxia reprezintă
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
de genuri cu cca 1700 de specii de plante erbacee, rareori arbustive, răspândite pe tot globul. Flora României conține 19 specii ce aparțin la două genuri: "Plantago" și "Littorella". Unele specii sunt plante medicinale ca "Plantago major" (pătlagină mare), "Plantago lanceolata" (pătlagină cu frunze înguste). În prezent mai multe genuri care erau incluse clasic în familia "Scrophulariaceae" sunt transferate în familia "Plantaginaceae". le sunt plante ierbacee scunde, rareori arbustive semifrutescente, entomofile sau anemofile. Au tulpini scapiforme (excepție face "Plantago indica", cu
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
moale, sensibilă la lovire, lucru care, datorită cojii pieloase, nu poate fi observat imediat prin inspecție vizuală (deseori folosită pentru stabilirea calității fructelor). Pomul de mikan este mic, peren, cu coroană răspândită în mod inegal. Frunzele sunt relativ mari și lanceolate. Fructele de mikan sunt fructele cele mai cultivate în Japonia, atât ca suprafață cât și ca volum. Pulpa este împărțită în 10-12 bucăți. Numele "satsuma" (des folosit în Statele Unite ale Americii) provine de la provincia Satsuma din insula japoneză Kyūshū. În
Mikan () [Corola-website/Science/314618_a_315947]
-
Lycium. Mai este cunoscută și sub numele de goji. Această plantă perenă lemnoasă face parte din familia Solanaceae. Există două varietăți de Goji: Înățimea acestui arbust poate atinge 2-4 m. Ramurile sale, deseori spinoase, atârnă arcuite și poartă frunze lungi, lanceolate sau ovale, de culoare verde-gri. Ele au o lungime de 3-6 cm și sunt fie singulare, dispuse alternativ opus, fie grupate în fascicule de până la trei. Cătina de garduri înflorește din iunie până în august. Inflorescența este compusă dintr-una sau
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
este un gen de plante din familia Zingiberaceae, cu aproape 100 de specii acceptate. Descriere : plantă erbacee de 60 - 90 cm înălțime cu frunze lungi lanceolate de culoare verde deschis. Florile alb gălbui apar pe o tijă cu aspect de spic. În vârful spicului bractele de culoare albă sau alb roz dau impresia unei flori mari cu multe petale. Nu produc semințe viabile. Durata de viață
Curcuma () [Corola-website/Science/315202_a_316531]
-
grec. μῆλον Περσικόν mêlon Persikón „măr persian“;) un pom fructifer, din familia Rosaceae, genul Prunus. ul, este un arbore care atinge 8 m înălțime, crengile sunt relativ drepte cu ramificații puține. Frunzele lui sunt pe margini ușor zimțate de formă lanceolată, având lungimea între 8 - 15 cm și lâțimea de 2 - 4 cm. Florile cu un diametru de 2,5 - 3,5 cm, au o formă cupolă, fiind de culoare roză sau galbenă. Fructele acoperite frecvent de peri, au forma sferică
Piersic () [Corola-website/Science/318761_a_320090]
-
sub mai multe denumiri populare: "iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar". Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august. În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi. Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor
Schinel () [Corola-website/Science/323515_a_324844]
-
tetragonum"), pipiriguț ("Eleocharis palustris"), sânziană (Galium humifusum), ciumăreauă ("Galega officinalis"), stânjenel-de-baltă ("Iris pseudacorus"), sică ("Limonium gmelinii"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), nufăr alb ca neaua ("Nymphaea candida"), piper de baltă ("Polygonum hydropiper"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), știr târâtor ("Amaranthus blitoides"), pătlagină ("Plantago lanceolata"), pelin ("Artemisia santonicum"), firuță ("Poa angustifolia"), mei ("Panicum miliaceum"), buzdugan-de-apă ("Sparganium erectum"), broscăriță ("Potamogeton natans"), boghiță ("Rorippa sylvestris"), papură-cu-frunză-îngustă ("Typha angustifolia"), papură-cu-frunză-lată ("Typha latifolia"), iarbă grasă ("Portulaca oleracea"), iarbă-bărboasă ("Echinochloa crus-galli") sau păiuș ("Festuca pseudovina"). Accesul în parc se poate
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
corpul (dar sunt absenți pe anumite zone ale corpului la unele specii) și se extind uneori pe înotătoare; solzii sunt de obicei absenți pe unele zone ale capului. La 2 specii solzii sunt ctenoizi (rugoși), la "Lichia" solzii sunt puternic lanceolați sau aciculari (în formă de ac) pe torace. La multe specii în lungul liniei laterale (mai ales în regiunea posterioară și pe peduncul caudal) se află plăci osoase proeminente numite scutele (solzi mai mari, groși și adesea ascuțiți). Scutelele sunt
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
și sud-vestul Paraguayului, zonele muntoase din Columbia și în special în bazinul fluviilor Amazon, Rio Negro și Orinoco. Se poate recunoaște ușor după coaja slab colorată în roz. Are rădăcina negricioasă (galbenă in interior), tare și rezistentă. Frunzele sunt ovale lanceolate, inflorescența ca un ciorchine. Florile mici și albe au un miros puternic, înțepător, asemănător iasomiei. Coaja și lemnul sunt considerate de secole ca fiind unele dintre cele mai bune medicamente ale indienilor sud-americani. Lemnul său foarte tare este renumit ca
Muira Puama () [Corola-website/Science/329437_a_330766]
-
cu scoarță cafeniu-cenușie și ramurile tinere patrunghiulare, plantele bătrâne, prezintă, uneori, ramuri mici cu extremități spinoase de 3,5 cm lungime. Frunzele sunt opus decusate, simple și întregi, aproape sesile; stipelele sunt minuscule; limbul este eliptic sau alungit sau larg lanceolat, de 1-8,5 cm x 0,5-4 cm, cuneiform la bază, ascuțit sau rotunjit la vârf, cu nervuri penate. Inflorescența este un panicul terminal de talie mare, piramidal, atingând până la 25 cm lungime, cu numeroase flori. Florile sunt bisexuate, regulate
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]