374 matches
-
se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zile, la orele 19,40 precis, avea să facă o emisiune specială, cu invitați speciali din Topul celor 300, despre urmările miraculoase ale cotei unice de impozitare asupra dinamicii pieței imobiliare în suburbiile Capitalei și îi ceru pe un ton languros dar ferm să fie la poarta Pangratti cu cel puțin o oră mai devreme, de data asta având intenția să-i încredințeze responsabilitatea de co-moderator al emisiunii sale, cu rating în spectaculoasă creștere și concurând deja cu mult admiratele „Surprize
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o poveste de spus. Johnny mai era poreclit și "The Jackrabbit" pentru coregrafia jafurilor de un înalt standard stilistic, coregrafie din care nu lipsea numărul săritului peste tejghea. "Ultimele cuvinte" ale jefuitorului de bănci, desprinse dintr-un slow trist și languros, aduc acea poezie cu care personajul traversează spațiul dintre realitate și legendă. Dillinger are șarm, nu este un serial killer și nici un individ madoffian frecându-și mânecuțele de conțopist veros, - viitorul era însă al lor -, fericit că a tras pe
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
junglă, redescoperite de un ofițer englez plecat pe urma unui tigru, cu marile lor picturi rupestre - scene din viața lui Buddha - figuri și trupuri de mare frumusețe, amintind de canonul grecesc, deși cu alte proporții, mai rotunde, voluptuoase, cu ochi languroși, cu surâsuri adânci." (pp. 367-368) Forțând puțin interpretarea, putem afirma că tocmai acesta e pariul lui Ion Vianu: să-și transforme Tatăl dintr-un „personaj oficial" într-unul „neoficial". Pledoaria lui nu vizează o disculpare morală cu orice preț, ci
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
zona rău famată, de lângă șine, pe treptele rotunde ale unei bombe închise peste iarnă, o brunețică dolofană în trening stă în poala unui băiat care-i deja la bustul gol, deși aerul primăvăratic e încă destul de rece, fata îl sărută languros, deschizând ferm gura și oprindu-se în răstimpuri, timp în care se uită cu nerușinare la mașinile ce se succed una după alta. Băiatul pe jumătate gol e, probabil, prea mangă să se holbeze și el, dar ea îi aruncă
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
au concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se laude că decretul de colonel i l-a semnat Mihai I”. Leonard, un june cu veleități actoricești, obișnuiește să se înfășoare cu un cearșaf și să danseze languros, plasticizînd cuvintele lui Marx, „O stafie umbla prin Europa”. În „vremurile bune”, aproape „fiecare casă de rendez-vous era o facultate”. Dată fiind perioada pe care o are în vedere, cea a începuturilor regimului comunist în țara noastră, scriitorul își focalizează
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Blackrok. Dar pierise priveliștea grădinilor îngrijite din fața caselor sau a luminilor intime din ferestre, care aveau asupră-i o tandră influență. Doar din timp în timp, în intervalele dintre dorințe, când tumultul care-l năucea făcea loc unui dulce dor languros, amintirea lui Mercedes i se nălucea în minte. Vedea în fața ochilor căsuța albă și grădina cu tufe de trandafiri de pe drumul care ducea în munți și se gândea la tristul și arogantul gest de refuz pe care urma să-l
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
și disperare. Își afundase fața în curbura gâtului ei, încercând să dezbrace cu mâini tremurânde trupul ce i se oferea supus. Se întinse nesățios, simțind că exasperarea și agonia poftelor acumulate timp de atâtea luni se topeau într-un spasm languros. O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei, un ritual care avea să dureze câteva luni. Când lumina dimineții se filtra prin
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
regale cu nuanțele lor strălucitoare de verde și violet și galben, iar apoi, ca prin minune, străzile și clădirile iau foc și izbucnesc, precum macii din mugurii de floare, într-o glorioasă răbufnire de culoare, simțurile-s aruncate într-o languroasă acceptare de căldură și frumusețe. De Mardi Gras1, după cum știți, orașul înnebunește. Un uriaș bal mascat golește străzile la lumina zilei; e o întâlnire a tuturor națiile pe teren egal, un poutpouri 2 format din toate ingredientele umane imaginabile și
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
și opunându-se vag intervențiilor din afară. Se angajează la un Institut de cercetare mânat din urmă de Anamaria, tot prin ea ajunge să obțină o bursă de studii la Praga. Romanul abandonat în semiproiect nu-l scoate, deocamdată, din languroasa apatie străfulgerată de mici crize mizantrope. La Praga, povestea se va învârti în jurul unei noi iubiri, tot dominatoare, Katerina hotărând singură evoluția cuplului și aruncând în eclipsă cele două coordonate ale existenței de până atunci a personajului: Orlando și Anamaria
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
flămânde, trufașe, măsoară distanța; ucide-mă-n milonga, această,,poveste lungă'' să simt travaliul pașilor și-mbrătișarea chingă. Contopiți, printr-un dans mândru și pasional, mă las condusă de privirile tale-n sala de bal, dar picioarele se ating în mișcări languroase, emoția curge-n fire, ca o nimfă de mătase. Muzică-i tandră iar tangoul devine emoțional, ca dansul frunzelelor într-un decor autumnal, pașii-s uneori, interludii, iar ritmu-i cam fugar, este cel mai senzual dans, nicidecum gregar. Ochii susțin
DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385053_a_386382]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SAXOFON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SAXOFON Cu vocea caldă, dulce, languroasă, Ne-nvăluie-n chemarea sa lascivă, Nu poți să-i fii vreodată împotrivă Și nu mai vrei să stai închis în casă. Se-nalță sunetele-n cer-ogivă Indiferența toată-n urm-o lasă, Din timp ar vrea să fugă și să iasă
SAXOFON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384359_a_385688]
-
ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită, luminată deschidere, însă barbară. Cei patru sâni ai mei curioși bârfesc la umbra ochilor scurși languros, în afară, și în al meu verde cap întețesc pofta din zilele toate... auxiliară. În stânga bărbatul sirenă înotă spre cer cu fața toată un strigăt și coada vioară, în vreme ce lumea îl confundă cu un carnasier ce duce o violentă viață-arbitrară
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
furie percepe viața cu capu-i de măgar, pătratul de aur la el n-o să mai ajungă, n-o să mai fie pentru că privește lumea cu patru ochi, mai rar. Femeia înoată ca o pisică de mare cu aripi fluide adulmecând languros peștele de distracții avid, acum, dinspre viață spre moarte se-nchide mâncând molfăit capul masculului gravid. Apare un alt pătrat, din altă constelație, în timp ce barbatul râvnește la albastrul de sus căruia ar dori să-i dea o altă inclinație, însă
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate păunul și privește de sus spre coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a avea de mâncare. Femeia stă acum în poziție acvatică, din ea ies în spirală miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți precum târziile vești. E ispititoare în a
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
și cald, răbdător, generos, elevat, peste noi căzând în greu fald, miraculos face un salt mortal de acrobat. 39. Reperajul concret, binefacere ce uneori neșteptat ne bate la ușă, nu vrea să fie doar o simplă afacere cu ochi falși, languroși, de păpușă. 40. Reperaj: amintirea timpurilor de aur, transformată-n iubire prietenească, purtând coroniță și parfum de laur, are gust și miros de ayahuască. 41. Reperaj: copacul ciupercă ce respiră ape, pe ascuns, a născut o rădăcină de carne, un
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
fier, mâna este, surpriză, a maimuței gentilom, iar fotografia ce premiu-ntâi a luat, e făcută de un isteț vier. 49. Reperaj: girafa țintuită în mijlocul șoselei, uimită nu știe încotro să fugă, lumea e prea largă, are o privire împiedicată, languroasă, de vită, iar capul, pentru a înțelege, lunecând e gata să și-l spargă. 50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de iac. Descopăr pe platoul himalaian, prin însângerata zăpadă, o lume în care nu ai ce să cauți
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit! Și vântul chiar uitase să mai bată Când expirând parfum de liliac Tot aerul s-a-nfierbântat deodată Și-l auzeai pulsând tic tac, tic tac! Ce languroasă dulcea mea felină Te-ntinzi precum lumina-n răsărit Născând o vară, risipești o vină În sufletul bătrân ce-a-ntinerit! de Gabriela Mimi Boroianu 24.10.2014 Referință Bibliografică: Dulcea mea / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1393
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
împreună cu razele jucăușe îi zbiceau pielea udă și părul răvășit peste ovalul minunat al feței și peste verdele smaraldin al ochilor cu punctișoare aurii care atunci când se pierdea în visare îngustându-i o făcea să semene cu o felină dormitând languros la soare deși simțurile îi rămâneau mereu treze. Părul lung de culoarea mierii și-l strânse într-un elastic în vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la piciorul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
copil cum ar fi această corupție la cel mai înalt nivel? -Ai dreptate tată, cred că acolo se manevrează zeci de mii de lei. În acel moment, orchestra începuse să cânte un tango, privirile femeilor s-au schimbat, au devenit languroase și visătoare. Domnii atenți, au invitat partenerele la dans. Cei doi copii au rămas singuri la masă, abia așteptau acest moment, Gilă s-a apropiat de prietenul său, l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii: -Îmi pare rău că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
că este bine să nu se știe că ne cunoaștem. Voi veni eu la tine. Dar înainte vorbim la telefon. Femeia l-a sărutat în fugă pe obraz, apoi a coborât din mașină, înainte de a închide portiera s-a uitat languros la Mihai: -Vrei să urci? Mihai a mângâiat-o pe mâna care ținea ușa deschisă: -Nu, mâine am câteva spețe grele și vreau să revăd dosarele. Aștept telefonul tău! Noapte bună! Sărut mâinile! Puțin nervoasă că a fost refuzată, Mihaela
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
făcu tătarul amenințător. — Atunci întru și eu, zise Metodiu. Și întrară. înăuntru, întuneric. îi izbi un miros dă ananas. Metodiu înainta cu băgare de seamă, când într-un colț se deschise încet o ușă pe care se strecură o rază languroasă de lumină. Metodiu șovăi o clipă, se apropie cu sfială de ușă, o deschise mai tare, își miji ochii și... ce să vezi? Episodul 5 UN HAREM MODEL Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a spus că e așa și pe dincolo, că un sultan ar trebuie să fie mai așa sau așa... ei? Că dac-ar fi el în locul lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]