828 matches
-
citite cu ușurință. Iar sensibilitatea nu o capeți citind, ci trăind. Mai mult, dacă astăzi se mai citesc cărți de metafizică este grație sentimentului religios pe care paginile lor îl trezesc în sufletul cititorilor. Dar cum trezirea înseamnă scoatere din latență, este nevoie de existența unei minime umori credincioase. Dacă ea lipsește, cititorul devine un trăgător la galere pe o corabie a cărei direcție n-o cunoaște. Lectura devine rumegare silnică a unor cuvinte învîrtindu-se în gol. Cazul acesta al cărților
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
de pe mantii varul,// Din aure aurul/ Și ne mai purtau încă de grijă// Sub cerul închis/ De-acum se vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest izvor seacă, vine moartea. Splendid, în acest context, dialogul cu un arbore al integralității sinelui, în
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
jurnal rămâne totuși Gide. Jurnalul acestuia o însoțește toată viața, revine necontenit la el, îl comentează, îl analizează, îi despică firul în patru. Odată cu înaintarea în vârstă, problematica ei existențială se agravează. Se păstrează în primul rând, perceptibil pretutindeni, în ciuda latenței sale, un dubiu asupra propriei împliniri, reziduu peste ani al „acelui complex al ratării presimțite" care a marcat întreaga sa generație. Căruia i se adaugă acum, cu accente tot mai grave, neliniștile metafizice augmentate de conștiința unui sfârșit iminent și
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
poți fi decît un gînditor optimist și deopotrivă meliorist, a cărui părere despre semeni mustește de iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o astfel de omenire aduce cu un uriaș falanster al deliciilor culturale. E greu de crezut că un tăietor de lemne are înclinații estetice și metafizice. Dimpotrivă, e mai ușor de acceptat că
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
Țăranului Român, în perioada 6-11 septembrie. În fiecare zi, de la orele 18:30 și 20:30 publicul poate urmări premiera în cinematografele din România a filmului Eu și tu/ Io e te, regizat de Bernardo Bertolucci, după o pauză de latență regizorală de zece ani, din cauza unor suferințe fizice care l-au imobilizat într-un scaun cu rotile. Produs în 2012, filmul Eu și tu, transpune povestea personajului principal, Lorenzo, aflat în perioada dintre pubertate și adolescență, care se retrage pentru
Eu și tu, un nou film semnat Bernardo Bertolucci, la NCRR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72899_a_74224]
-
cel mai puțin educat și cel mai naiv; el încheie seria prozatorilor care, după Unire, atunci cînd modernizarea României se înfăptuia în ritm susținut, au simțit nevoia să arunce o privire asupra trecutului ce se destrăma rapid și să valorifice latențele lui sociale și estetice. Impulsul care a condus la scrierea masivului volum Suvenire contimpurane, apărut în 1888, e tot cel care provocase rememorările lui Ion Ghica ori Vasile Alecsandri; numai că aflat, intelectual, mult sub nivelul celor doi, Sion a
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
fundamentale, nu împiedică, ci, dimpotrivă, implică și valorizarea unora dintre măsurile legislative care transcend, în considerarea utilității și actualității lor, regimul stării de alertă, mai ales în scop preventiv, în condițiile inexistenței unei certitudini cu privire la involuția epidemiologică, a latenței efectelor pandemiei de COVID-19 după încetarea stării de alertă, mai ales în medii predispuse contaminării în masă, constând în posibilitatea reapariției fenomenelor de propagare a contaminărilor, având în atenție și necesitatea verificării, în continuare, a viabilității măsurilor care concură la
LEGE nr. 220 din 15 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257627]
-
hingherului. Indiferent de specia frecventată, fragmentul e instrument predilect al receptării caleidoscopice și teatrale pe care Mihai Măniuțiu o aplică lumii: nu colectare de cioburi și frânturi și alăturare a lor în întâmplătoare mozaicuri în două dimensiuni, ci forțare a latențelor pluridimensionale, căci fiecare felie tomografiată a existenței e oprită de imaginația gestual-simbolică a scriitorului-regizor și somată să-și reveleze mai multele, posibile, continuări și rute. Nu unicalea e itinerarul călătorilor și fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificația barocă, în
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
ne mulțumim cu spectacolul unei cărți în care erudiția face corp comun cu inteligența. Spectacolul volumului nu stă în limbă, căci scrisul lui Solomon Marcus nu are virtuți literare, ci în asociațiile de idei. Din păcate nu orice text are latențe artistice, împotriva ideii autorului că literatura e peste tot unde apare lexicul uman. Iar dacă logaritmul e opusul operației de ridicare la putere, arunci umaniștii sunt logaritmii spiritului matematic în baza zero, pînă într-atît de neputincioși sunt în privința domeniului.
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
așa sunt idei recente care au răposat definitiv. Vetustețea e cronologică, desuetudinea e psihologică, prima cerînd vechime, iar cea de-a doua încetarea modei. Și cînd ceva vechi nu mai e la modă, însușirile lui devin clasice, adică încărcate cu latența revenirii în vogă. Și astfel, chiar pătrunse de demodare, reperele clasice au o valoare de așteptare. De aceea, a apăsa pe trăsătura desuetă a unui spirit nu înseamnă a-i sublinia insignifianța, ci doar a-i arăta conul de umbră
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele sale poezii că un nou instrument de exprimare fusese inventat, chiar dacă transmisibil pe cale
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
casă, profesorii de la Facultatea de Filozofie din București îl persecută pînă la a-l sili să termine studiile la Iași, iar la succesivele locuri de muncă e primit cu răceală și evitat. Într-un cuvînt, e în pielea autorului o latență de nefericire perpetuă pe care însemnările cărții o evocă stăruitor. La așa vocație suferindă, te-ai fi așteptat ca autorul, prins de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
neoprotestante care au invadat România, fie că se trage din panica apocaliptică a acelor care, cu ton de profeție neagră, vestesc instaurarea unui lagăr concentraționar de tip electronic, prin folosirea cardurilor și a implanturilor obligatorii. Ca orice natură ale cărei latențe nu au apucat să intre într-o formă socială, Dan Iacob trăiește cu precădere în meandre interioare, atenția fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul care ne face liberi“. Din acest motiv, lecturile la care recurge nu au rațiuni estetice, ci
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura unui lirism al ambiguității fantasmatice. Plasîndu-se în fluxul plăsmuirii asupra căreia se aplică, Petru Ursache are aerul a-i transpune în formulă explicită latențele, a o „dezvolta” cu propriile-i impulsuri asumate: „Căci două iubiri avea cîntărețul din Baaad, pornit chiar mai ieri în drumeție, ca orice viteaz de viță aleasă: poezia și moartea. Numai că n-o să știm niciodată cînd se află în
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
mai demult și de mai multe ori. Nu e vorba de obicei de un coup de foudre. Ea a „lucrat” o bună bucată de vreme în subconștientul nostru, înainte ca noi să devenim conștienți de prezența ei. Această stare de latență poate dura ani și ani. Cartea de căpătâi nu excelează prin spontaneitate. Acțiunea ei e laborioasă. Știe să aștepte. Nevoia noastră de ea se coace la foc mic. Și, într-o bună seară, își găsește locul la căpătâi. E greu
Cartea de căpătâi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5410_a_6735]
-
aproape complet desfigurată din cauza arsurilor. Cum spuneam, efectul de telenovelă bruiază constant linia „narativă” principală a filmului cu racursiuri și zorzoane, drame și flacoane. În locul lui Vicente se află acum o femeie frumoasă, ușor nesigură, cu o sensibilitate bulversată, cu latențele vechii identități, explorând universul complet necunoscut al uneia noi. Transgeneza a reușit, bărbatul s-a transformat în femeie, asemeni Gemenilor lui Cărtărescu. Transgresarea unei bariere morale apare justificată până la un punct de vendetă, de la un punct încolo însă ea devine
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
de ancestrale pulsiuni. Chiar dacă plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
care ne atrag atenția tot au, în țesătura lor, măcar un nod de resentiment. Chiar cei mai pașnici scriitori ajung să-și inventeze (dacă n-au la îndemână) inamici, concreți sau abstracți, numai ca să-și poată exersa în voie timidele latențe belicoase. Recitiți primul volum de sinteze postceaușiste al lui Dan C. Mihăilescu și veți găsi acolo, disimulată, o curată metafizică a morilor de vânt! De la această regulă facilă face în primul rând excepție Florin Manolescu. Nimic scandalos, așadar, în Cu
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
care atenția cititorului se poticnește, de unde și senzația de înghesuire a vorbelor pe unitatea de suprafață a zațului de pagină. O stufoșenie de labirint având aspectul noduros al coardelor de viță de vie. Una peste alta, un volum de bogată latență filozofică, scris în arabescurile idiopatice ale condeiului lui Gheorghe Grigurcu.
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
se zguduie de plâns, dar plânsul nu se aude. Această durere amortizată, această nefericire în surdină, sfielile de umbre ale copiilor în fața adulților, dar și expresia unei încăpățânări aparent fără obiect care li se citește pe chip constituie diapazonul unor latențe virtual punitive. Haneke realizează astfel de decupaje care întrețin o notă de tablou naturalist, de o autenticitate mergând uneori până la faptul respingător, precum acuplarea dintre doctor și moașă, dublată apoi de discursul de o cruzime teribilă al doctorului care-i
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
de fenomen. Mai precis, Dumnezeu e o matrice energetică care constă din niște supracorzi care se pot lungi și scurta după reguli neștiute, iar aceste corzi au fiecare 10 dimensiuni, numai că ele sînt înfășurate, adică trecute în stare de latență, pentru ca sub ochii noștri să se desfășoare doar patru din ele: trei spațiale și una temporală. Restul dimensiunilor sunt puse sub interdicție divină, ele nefiind accesibile decît acelor ființe care au destulă acuitate ca să le perceapă: poate îngerii sau sfinții
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
care o ai. Altfel spus, e setul de promisiuni pe care oamenii îl așteaptă de la tine. Și aici se petrece actul final: omul bătrîn e o ființă care, în ochii semenilor, și-a epuizat posibilitățile lăuntrice. Un cocon golit de latențe sociale, o carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a treia” și al „seniorilor” cărora li se amenajează cămine bucolice
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
aceea a Cuconului Drăgan. Însuși mediul lingvistic nou, cu deosebire francez, în care Heliade s-a mișcat după 1848, a avut probabil partea lui de contribuție; e vorba însă mai degrabă de o evoluție naturală, de o decantare stilistică treptată. Latențele de solemnitate ale prozatorului ies la suprafață. Toate marile scrieri politice în proză, redactate de exilatul Heliade în ritm febril (precum Souvenirs et impressions d’un proscrit - 1850 ori Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine - 1851) sunt scrise în
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
despre prințese. Nu despre pui de prepeliță care sfârșesc prost. Nici despre rigori etice deprinse sub amenințare. Doar despre cărți. Pe cât de îndrăzneață, pe atât de lăudabilă mi se pare ideea. În primul rând pentru că își propune să dezvolte o latență culturală adeseori trecută sub tăcere. (Virtuțile transmise copiilor fiind, până acum, mai degrabă motrice decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
e o anexă a vieții motrice, dar o anexă care, cu timpul, capătă autonomie față de acțiune. Cauza stă în separarea treptată dintre cele două elemente care alcătuiesc orice act reflex: excitația (stimulul) și reacția la ea. Cu timpul intervalul de latență dintre excitația exterioară și reacția organismului devine tot mai lung, la originea gîndului stînd chiar acest moment de întîrziere. E vorba de o amînare cu efect reflexiv, și nu există conștiință decît acolo unde există amînare, memorie și implicit evocarea
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]