177 matches
-
și orădeanca Maria Bosco (Suciu, după căsătorie). „Ea este cea dintâi femee care a publicat versuri românești și întrece pe toți bărbații scriitori din Nordul României în adâncimea și gingășia simțirii precum și în stăpânirea limbii (la ea, cea dintâi, fără latinisme) și a versului“ spune scriitorul și ziaristul german Dr. Wilhelm Rudow, ginerele ei, în „Geschichte des Rumänischen Schrifttums bis zur Gegenwart: Ausgearbeitet mit Unterstützung der angesehensten Schriftsteller“ (Istoria literaturii românești până astăzi: elaborată cu sprijinul celor mai apreciați scriitori - în
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
fără educație. Modul de exprimare al lui Marius Chicoș Rostogan devine o sursă a comicului prin asocierea unui cuvânt cu o conotație pozitivă cu unul cu o conotație negativă: „Bravo, prostovane”, asocierea de cuvinte din limbi diferite: „Silențium, măgarilor”, de latinisme cu termeni populari și neologisme: „că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam șperare salukem!”, asocierea de cuvinte
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
-a, printre obiectele de studiu era și limba franceză, a doua limbă străină de studiu. Pentru mine era un lucru mobilizator și atractiv, îmi doream să învăț această limbă pur și simplu pentru că îmi plăcea cum sună. O limbă simbol latinismului, total opusă limbii engleze pe care o studiasem din clasa a V-a și ajunsesem la un nivel în care puteam să fac eseuri și o conversatie îngrijiți. Încep orele de limba franceză, în mintea mea această limbă era o
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
sunt pilonii de aur și de oțel pe care se sprijină marea Construcție a istoriei noastre...Merge la Sarmizegetuza cu un grup de daciști, curent din care facem parte și noi. Dacismul este în istoria și istoriografia noastră curentul opus latinismului sau romanismului exagerat, care susține că romanii cucerind Dacia au avut o contribuție masivă privind evoluția poporului dac. Că limba latină a înlocuit limba dacă. Dacismul vine cu argumente nenumărate, decisive și demonstrează că romanii cucerind numai 14 la sută
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
Eu am un respect deosebit față de cei ce s-au unit cu Roma, ca o salvare și emancipare națională a ardelenilor români. Mă ridic în picioare în fața greco-catolicilor de la Blaj, de unde s-au ridicat corifeii Școlii Ardelene ce au propagat latinismul, poate mai exagerat, tocmai ca să fie perceput mai repede, să se recupereze, cel puțin simbolic rămânerea în urmă. Școala Ardeleană, la vreme ei, a sugerat și militat pentru introducerea alfabetului latin, normal pentru o națiune latină. Și dacă tot am
DATORIA DE A CĂUTA ADEVĂRUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347295_a_348624]
-
sa în cursul contactelor impuse de migrațiile popoarelor, la marca substratului asupra acestei limbi latine din perioada cuceririi și colonizării. Tendința contemporană este de a se renunța la căutarea etimologică a originilor latine, supraevaluate de către Școala Ardeleană și de tendințele latinismului epocii romantice, în favoarea interesului pentru structurile limbii. Susținătorii lingvisticii latine ies din spațiul Daciei pentru a cerceta mișcările popoarelor și a limbilor în totalitatea spațiului latinizat. Deschiderea și accentul pus pe circulația latinei vulgare au trezit, în măsura în care lectura maghiară 1
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
zonă, numeri moesiaci, care luptă și în Apus (Galia). Alături, în nordul Dunării, se alcătuiește o nouă sinteză prin amestecul cu barbarii din acest secol IV. Dar, în același timp, și caracterul popular al vieții din sud-estul roman se păstrează, latinismul rural invadează chiar orașul. De la Dioclețian înainte, odată cu începutul secolului al IV-lea, toate vechile deosebiri au dispărut: satul se impune ca formă generală, orașul-oppidum este numai un sat mai mare și întărit. Este o întoarcere la satul de unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cei mai mulți dintre acești episcopi erau latini. Acest creștinism, chiar dacă episcopul este grec sau educat grecește, este latin, "cum cere și cum știe poporul care l-a creat și-l vrea" (Iorga). Limba folosită este cea populară. În lupta cu grecismul, latinismul popular, ce vine din interior, învinge pe toată linia, mereu. În sfârșit, martirii constituie a treia categorie de "agenți"ai unui creștinism de străveche pătrundere lentă, precum Sf. Sava sau mucenicii lui Hristos de peste Dunăre.11 După 275, creștinii daco-romani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la sfatul vistiernicului grec Iordache Ruset, poruncește, în decembrie 1691, decapitarea cronicarului și a fratelui său, Velicico. Împreună cu scrierile stolnicului Constantin Cantacuzino, ale lui Nicolae Milescu și Dimitrie Cantemir, opera lui C. certifică existența umanismului românesc, în linia întârziată a latinismului european propagat spre estul continentului. Este primul nostru cărturar care scrie două cărți despre români și originea lor, într-o limbă străină (polona). Cu excepția acestor două lucrări, partea majoră a operei lui C. e scrisă în limba română. Modelul uman
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
al unui frumos de tip clasic, el l-a privit numai sub aspect formal. Prelegerile sale au contribuit în mod substanțial la îmbogățirea și modernizarea terminologiei estetice românești. În domeniul filologiei, B. a susținut cu fervoare punctele de vedere ale latinismului. În diverse studii și articole, a cerut scriitorilor să cultive limba, convins că numai ei pot contribui hotărâtor la desăvârșirea unei limbi literare cât mai lipsită de elemente străine. De altfel, pentru el, lexicul de origine latină reprezenta frumosul din
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
sistematică a unor monumente de limbă. Unele studii vor fi reluate în Principia de limbă și de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani. După el, limba română s-a format între secolele
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Anna luă pe Andronic, fiul împăratului grecesc Mihail Paleologul, pe când sora ei cea mai mică, Elisabeta, se cunună cu regele sârbesc, Ștefan. Rutenii, sârbii și bulgarii, atârnători de regatul unguresc, aparțineau, ca și grecii, bisericei grecești-răsăritene, aveau mare antipatie contra latinismului bisericesc și a papismului roman și, întru alipirea lor adînc-înrădăcinată către biserica din moși-strămoși, ei nu se lăsau mistificați sau clătinați câtuși de puțin prin încuscrirea caselor lor domnitoare cu dinastia maghiară. La Buda, dimprotivă, considerația pentru legăturile de familie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precum și în „Romänische Revue”. În 1890 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Prieten cu At. M. Marienescu, M. a cules folclor literar și a elaborat studii privind folclorul românesc. Dar activitatea sa este, în mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o limbă greoaie, înțesată de latinisme. Câteva încercări în proză, fade evocări istorice, și piesa de inspirație folclorică Pețitorii (1905) - semnată A. L. Ipan - sunt tot atâtea eșecuri literare. Folclorul a constituit pentru M. în primul rând un domeniu ce îi oferea argumente pentru susținerea crezului
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care scria pentru același fel de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu pe care l-au imitat după aceea mulți cronicari atrași de acest amestec de informații istorice și de date fantastice, e adevărat, care trezesc însă interesul cititorului, și de aceea a fost tradus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Române, este ales secretar general, apoi președinte al Societății Academice Române (1870-1872, 1873-1876). Din însărcinarea forului academic a redactat împreună cu I. C. Massim Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și un Glosariu (1871). După contestarea lucrării de către mulți cărturari, pentru același latinism extrem, se retrage din activitatea publică. L. a avut puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele cele mai de seamă ale opoziției pe care scriitorii o fac latinismului și italienismului. Apar traduceri din Homer (Z. C. - probabil Zaharia Columb) și Alexander Pope (C. Conachi). În sfârșit, se acordă importanță și unor lucrări de popularizare și de răspândire a cunoștințelor științifice, aparținând lui M. Vitlemescu, N. Suțu, Gh. Apostoleanu
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva articole (Suceava și Alessandru cel Bun în secolul al XV, Domnul Moldovei, marele Ștefan al VI și bravul său hatman Arbore), ca și în critica latinismului (Științi filologice și istorice), dar, mai ales, în accentul pus pe sensul patriotic al literaturii. SCRIERI: Povestea povestelor, Iași, 1843; Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei, I, îngr. Theodor Codrescu, Iași, 1868; ed. Iași, 1896; ed. îngr
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care se adresa aceluiași tip de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu imitat ulterior de mulți cronicari, atrași de acest amestec de informații istorice și de date fantastice, e adevărat, dar care trezesc interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin Maiorescu, un sistem de scriere care, îmbunătățit de autorul lui în câteva rânduri, se află la baza ortografiei actuale. Continuând campania începută de Al. Russo și concomitent cu V. Alecsandri, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, junimiștii s-au opus latinismului, contribuind, într-o măsură hotărâtoare, prin studiile și articolele lui Maiorescu, Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru impunerea normelor limbii române
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
București, lunar, între 15 ianuarie și 15 septembrie 1875. Grupul de adolescenți, cei mai mulți elevi de liceu, care participă la redactarea revistei, au oferit conducerea periodicului tânărului Al. Macedonski. Poetul se retrage însă după apariția primului număr, nefiind de acord cu „latinismul” excesiv al grupării. Era mai curând o tendință italienizantă în ortografia și limbajul acestor începători, între care se numără Demetru G. Ionnescu (Take Ionescu), Grigore Andronescu, George I. Ionescu, I.P. Niculescu, Paul Pârvulescu, Paul Scorțeanu și Barbu Păltinianu. Ei sunt
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
și, în parte, filosofice, S. desfășoară, de-a lungul întregii sale vieți, o intensă și variată activitate publicistică. Membru al Junimii din 1874, caută să îi promoveze principiile, contribuind la pătrunderea și consolidarea acestora în Ardeal. Conștient de pericolul exagerărilor latinismului, militează pentru o cultură unitară, întemeiată pe elemente ale vieții populare. Pune un accent deosebit pe respectarea tradițiilor și a obiceiurilor naționale, pentru a căror cunoaștere a cutreierat, cu vie curiozitate, toate provinciile românești, reflectând apoi în studii și articole
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
cultivarea lui pentru câștigarea unei garanții de statornicie morală și stabilitate socială. Combătând cosmopolitismul, afirmă necesitatea dezvoltării conștiinței naționale prin îngrijirea „izvorului național” în literatură și prin culegerea folclorului, prin cultivarea limbii populare și îndepărtarea neologismelor de prisos, prin combaterea latinismelor și răspândirea operei marilor scriitori din trecut. Ca scriitor, N. a debutat la 1866, în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Poeziile sale lirice, scrise sub imboldul dezamăgirilor în dragoste, sunt lipsite de valoare, iar baladele sunt
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
Tolstoi, publicate în „Gazeta Transilvaniei” și adunate în volumul Povestiri alese. Alegerea textelor este subordonată, în majoritatea cazurilor, unor tendințe moralizatoare. Uneori P.-P. se depărtează prea mult de original, ocolind sondajele psihologice (nuvela Patru zile de Garșin), abuzând de latinisme (Biografii romane de A. W. Grube). A mai publicat două poezii patriotice (3/15 mai și E păcat) și câteva localizări (Satul cu comorile, Geloșii, Pomul de Crăciun). SCRIERI: Ciprian Porumbescu, compozitor român, f.l., [1883]; Satul cu comorile, Brașov, 1884
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]