66 matches
-
deși (conform opiniei majoritare) știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament. Manuscrisul Codex Montfortianus numit de ErasmusCodex Britannicus este primul manuscris grec care conținea Comma sub forma unei note de subsol și însuși Erasmus îl suspecta de a fi latinizat conform Vulgatei. De Jonge se abate de la opinia majoritară afirmând că Erasmus s-a temut într-adevăr de a fi acuzat de erezie și avea o teorie că manuscrisele grecești au fost modificate conform Vulgatei, însă nu există niciun indiciu
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
din Țara Românească în Ardeal; unii erau măcelari, motiv pentru care s-au numit Fleșeriu (fleșer, în limba germană vorbită de austrieci, înseamnă măcelar). Ulterior, și-au românizat numele drept Măcelaru, iar apoi, în tradiția Școlii Ardelene, și l-au latinizat sub forma Macellariu. În vremea activității sale de pe vapor, i se spunea Horia Măcelaru. a studiat la Liceul "Mihai Viteazu" din București, după care a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, devenind sublocotenent de marină la 15 iunie
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
român, explorator al Americii de Nord și Indoneziei. Bucur Mitrea s-a născut în anul 1842, în comuna Rășinari (județul Sibiu), fiind fiu de oieri, Bucur și Stanca (născută Blezu) proveniți din "Țara Moților". La liceul romano-catolic din Sibiu, prenumele ortodox este latinizat în Hilarius. Studiază medicina la Cluj, obține doctoratul în medicină și chirurgie la Viena în anul 1864. În perioada martie - august 1865 călătorește în Germania, Franța și Australia ca medic chirurg pe vasul ""Peter Godefroy"" care făcea cursa Hamburg- Brisbane
Ilarie Mitrea () [Corola-website/Science/306481_a_307810]
-
Grimani avea o bibliotecă cu peste opt mii de volume și manuscrise prețioase, pe care - la moartea sa - o lăsă orașului Veneția. După introducerea tiparului, Veneția devine un important centru al tipăriturilor. Un rol important l-a jucat Aldo Manuzio (latinizat: "Aldus Manutius", 1449-1515), tipograf și comentator literar, cu o vastă cultură în domeniul antichității greco-romane, editor al celor mai multe manuscrise grecești vechi, care se puteau procura cu multe dificultăți. Lui i se datorează caracterele tipografice "italice" și cele, denumite după numele
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
, în , alternativ "Davidis", în , (n. 1520, Cluj - d. 15 noiembrie 1579, Deva) a fost fondatorul și primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania. După obiceiul umanist al epocii și-a latinizat numele în "Franciscus Davidis", iar ulterior a preluat numele de familie Dávid. s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
ani de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi a încetat din viață în vârstă de abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Columb a fost mirat de asemănarea unor peisaje cu cele din Spania. De aceea, el a denumit insula "La Española" ("Spaniola"), denumire pe care a indicat-o pe prima hartă pe care a desenat-o. Această denumire a fost apoi latinizată în "Hispaniola". Insula a avut de-a lungul timpului diferite denumiri, pornind de la denumirile date de populațiile precolumbiene, pe care le-a aflat și Cristofor Columb: "Bohio", "Quisqueya" sau "Kiskeya", (de unde numele imnului național al Republicii Dominicane: "Quisqueyanos valientes"), sau
Hispaniola () [Corola-website/Science/311838_a_313167]
-
Borja reușește să-i reconcilieze pe Papă și pe rege, fiind apoi numit cardinal, învestitură datând 2 mai 1444. Astfel, se stabilește după această dată la Romă, noile sale îndatoriri impunându-i prezenta permanentă pe langă suveranul pontif, si isi latinizează numele în Borgia. Începând cu anul 1444, devine din ce in ce mai preocupat de asigurarea viitorului familiei sale, nepotismul fiind unul dintre elementele reprezentative ale pontificatului sau. Astfel, fiul surorii sale Cătălina, Luis Juan de Milla, ajunge, datorită protecției unchiului său, episcop de
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
educația prin ajutor financiar. După ce a urmat școala din orașul natal, a plecat în Germania unde a studiat la Tübingen, Leipzig, Helmstedt înainte de a se înscrie la Universitatea din Altdorf, de lângă Nürnberg, Bavaria. În această perioadă numele i-a fost latinizat, cum se obișnuia pe atunci. Prin educația solidă pe care o primise la Sighișoara, avea deja cunoștințe de ebraică, latină și greacă veche. Engleza urma să o învețe mai târziu autodidact. La vârsta de 16 ani avea deja un masterat
Johannes Kelpius () [Corola-website/Science/318924_a_320253]
-
în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german "Wardein" (excepție notorie fiind Varașdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croația). În diplomele regale și alte documente medievale de cancelarie, numele localității era latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum și atestat din sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf. Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
(, "Iōannēs III Doukas Batatzēs", latinizat ca "Ducas Vatatzes"), născut în 1192 la , decedat la 3 noiembrie 1254 la , a fost un împărat bizantin ce a condus Imperiul de la Niceea între 1221-1254. a fost, probabil, fiul generalului Basileios Vatatzes, Duce de Tracia, care a murit în
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
(din limba greacă veche "πᾶν" "pan" adică "tot", "întreg", și "Γαῖα" "Gaia" ""Pământ"", latinizat ca "Gæa") a fost un supercontinent care a existat la sfârșitul erei paleozoice și începutul erei mezozoice, cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmă, și a început să se despartă cu aproximativ 175 de milioane de ani în
Pangeea () [Corola-website/Science/320020_a_321349]
-
Ștena. În arborele genealogic păstrat de către familie, cuvintele scrise în dreptul său par a fi "christinus scholarius" ("cărturar creștin"). Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein. Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine, numele de familie a fost latinizat de la Schöchter(t) la Soterius (care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc "soter", "cel care salvează, izbăvește"). Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius, născut în Ștena, în 1618. El a devenit un pastor luteran în Bodendorf (astăzi
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
(adesea cunoscut și sub numele latinizat de uș) este numele unei familii distinse de lutieri din Cremona din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ale căror instrumente sunt comparabile cu cele produse de Stradivari și Amati. O ramură a familiei, Garnaouis, trăiește astăzi în
Guarneri () [Corola-website/Science/331543_a_332872]
-
Cantabrii au reapărut în mijlocul haosului invaziilor barbare de la sfârșitul secolului al IV-lea, doar pentru a fi absorbiți de către vizigoți în secolul al VI-lea. Începând de atunci, Cantabrii au început să fie crestinați, deși ei au devenit pe deplin latinizați în limbaj și cultură după cucerirea musulmană din Iberia din secolul al VIII-lea.
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
din imperiu și a dat mai mulți guvernatori și generali importanți, precum și doi împărați bizantini. Membrii familiei Cantacuzino s-au căsătorit cu membrii altor familii nobiliare bizantine precum Paleolog, Filantropen, Asan și Tarhaneiot. Forma feminină a numelui este Kantakouzene (în ), latinizată Cantacuzena. Originea numelui familiei, potrivit lui Donald Nicol, „se află între presupuneri romantice și supoziții filologice”. Prințul Mihail Cantacuzino, un aristocrat din secolul al XVIII-lea care a schițat originile acestei familii bizantine, oferă exemple de primul tip, lansând teoria că
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]