69 matches
-
cuviință. Există, firește, și cazuri când suntem siliți să nu respectăm această voință auctorială suverană, cum ar fi cel al lui Ion Heliade-Rădulescu, căruia toți editorii i-au reprodus prima versiune a operei, de dinainte ca el să o rescrie, „latinizându-o”. Însă asemenea situații nu sunt comparabile cu cazul Bogza: editată în versiunea din Curs întreg de poezie generală, opera lui Heliade- Rădulescu ar fi pur și simplu ininiteligibilă pentru cititorul de azi. Poezia lui Bogza, rescrisă în volumul antologic
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
reușise să învețe limba locului. O punea pe seama lipsei sale de talent și a faptului că, neexistînd o scriere, ca să-și noteze vocabularul, uita pînă seara tot ce învăța peste zi. Pe dacii care-l ajutau în lucrări îi botezase latinizînd numele lor mai mult presupuse. Așa, de pildă, pe omul său de alergătură, locțiitor și translator, devotat, dar cam slugarnic, îl striga Hunarus, dar numai zeii pot ști cum îl va fi chemat în realitate. Pe ceilalți daci din serviciu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
copte. Alabastru, cuvânt care denumește o varietate de ghips cu aspect de marmură albă, are la origine construcția egipteană *a-la-baste „vas al zeiței Bubaste“. În greacă, a ajuns sub forma alábastros și a însemnat „vas pentru mir“. A fost apoi latinizat în alabastrum (care apare la Cicero) și a căpătat sensul actual. Din latină, a fost împrumutat de limbile romanice: it., sp., port. alabastro, fr. albâtre, rom. alabastru. În română, apare în secolul 18. Barcă este numele unui obiect important în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Sub influența cuvântului sanscrit sûnya, care avea în limba comună sensul de „gol“, dar în limba matematicienilor indieni și sensul de „zero“, ar. ðifr a căpătat și sensul „zero“. În secolul 12, matematicianul italian Leonardo din Pisa, numit Fibonacci, a latinizat cuvântul, dându-i forma zephirum, care a evoluat în italiană la zefiro, zefro și zero (1491). Din italiană provin sp. cero și fr. zéro (pe care l-am luat și noi). O adaptare a aceluiași cuvânt arab, în latina medievală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de substrat și superstrat: rom. baltă este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlă și mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de origine preromanică, iar it. palta (din dialectele nordice) provine dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa și sp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
față începură comerajul. - Nu știți isprava! se repezi Suflețel în mijlocul odăii, cupărul vâlvoi, într-o comică indignare. - Ce ispravă? Întrebă Gulimănescu, prefăcîndu-se ignorant, spre a savura, ca de obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine, Suflețel își vărsă ciuda, aducând de știre că Bonifaciu Hagienuș îl trădase, numind ca director al pinacotecii pe pictorul Aslan. - I-am împrumutat bani
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropierea zonei ilirice, până în secolul a XV-lea, când începe să capete aspect neolatin unitar; (2) în secolele V-VII acest idiom primește, din substratul daco moesian înrudit cu albaneza, o sumă de cuvint e, c are imediat s au latinizat complet; (3) în secolul al IX lea sl avii mai cu seamă sparg unitatea teritorială din Moesia Superio r a limbii române, fenomen în urma căruia se constituie, ca dias poră , romanitatea orientală; (4) influențe slave, maghiare, tur cice etc. deteriorează
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
situat între Pirot și Bela Palanka, și ajungând la hotarele cetăților grecești de pe malul pontic. Noile cercetări asupra romanizării sudului Dunării dovedesc că linia aceasta de demarcație este oarecum artificială, deoarece Macedonia și o mare parte din regiunile sudice erau latinizate sau măcar bilingve. Prin urmare, hinterlandul sud-dunărean constituia, în secolele II-III, o bază mult mai solidă pentru pătrunderea latinei dincolo de Dunăre. În ceea ce privește profunzimea romanizării, Brătianu atrage atenția asupra unui aspect nu mai puțin interesant: de unde ne-am fi așteptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt evocați învingătorii Troiei, dar mai ales Bălcescu, care stăruie până la capăt prin umbra neliniștită ca duhul cel mai adânc al neamului. "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară,/ Primarii de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din aceeași tagmă spun că toți geții știau să behăie nu-mai după cum se cînta și se auzea la Roma! Pîrvan în nebunia lui tracistă și a trădă- rii de Neam și Țară clocită în șărpărie sionistă, spune că geții erau latinizați chiar înainte de a veni romanii să-i ușureze de aurul și argintul pe care îl aveau. Și în prezent făuritorii de istorii și limbiștii, scot din closetul latrinității hîrdaie de căcat pe care îl degustă o viață spunînd că așa
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
subordonare. Imperiul de Apus, dimpotrivă, s-a deschis barbarilor germanici încă înainte de a se desființa, pentru ca ulterior, vestigiile sale răzlețe să fie dominate de aceștia. Pe urmă, paradoxul primordial se datorează și dezordinii politice dinainte de anul 1000. Barbarii s-au latinizat. Ei și-au adus contribuția la înflorirea noilor culturi romane postimperiale determinînd în final formarea "limbilor vulgare ". Înlăturînd puțin cîte puțin latura "universală", acestea au dat primul contur al micilor regate. În felul acesta, dacă Vestul european a putut să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
36), "pentru a-i adora pe zei te îndrepți către dreapta". Treptat, banchetul va aluneca înspre chefuială. Acum nu numai că se bea în timp ce se mănâncă, dar banchetul se laicizează, iar apoi degenerează într-o adunare a bețivanilor. Petrecerea se latinizează, însoțitoarea elegantă (hetaira) a celui care participa la un banchet grecesc cedează locul "celei care își scoate câștigul din corpul ei" (meretrix). La Roma, ritualului îi urmează chiolhanul. Banchetul "à la romaine" (cena) ținea atât de "cheful" rabelaisian, cât și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în Istoria Medicinei, în Istoria Filosofiei, ca și în legendă, Philippus Aureolus Theophrastus Bombast von Hohenhaim (1493 - 1541) medic, filosof, alchimist, teosof, mag și peregrin. Paracelsus este mai mult decât un emancipat, el este un reformator. Numele adoptat este greco- latinizat. S-a născut în Elveția dar a umblat prin toată Europa, ajungând și în Transilvania. își începe instruirea într-o mânăstire benedictină și la 16 ani, începe studiile medicale la Basel dar diploma de medic o ia în Italia, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a Cr.). Deși roman, în "Tristele" sale, Ovidiu nu numește Danubiu cursul inferior al fluviului ci Istru, iar după el Silius Italicus (25-101 p. Cr.), în "Punica", citează "Istrul cu două nume" (I. 326). Evident, pentru cursul inferior romanii adoptaseră, latinizând, vechiul nume, diferit, transmis lor de la greci. Prin aceasta nu numai că ei respectau o tradiție și exprimau o barieră psihologică, determinată de obstacolul defileului cu cataractele sale, dar și barieră materială pentru comunicare, pentru navigație, care îi obliga să
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etrusce din epoca elenistică, din care degajă astfel de doctrine, au existat tendințe de natură profetică, așa cum demonstrează celebrul fragment al Nimfei Vegoiaxe "Vegoia" (Lachmann, ed. Gromatici Veteres, p. 350): este vorba despre profeția rostită de Lasa Vecuxe "Lasa Vecu" (latinizată În Nimfa Vegonia sau Begoe), culeasă de haruspiciul (perugin?) Arruns Velthymnus, În care sunt vestite, cu distincție Între cele rezervate pentru domini și cele prevăzute pentru servi, pedepse divine zguduitoare În cazul uzurpărilor de pământ și pedepse și mai Înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul templu al orașului; era reprezentat Într-o atitudine războinică, având coif și scut, iar În templu se găseau și vexilla care erau scoase doar În timp de război
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]