75 matches
-
de la Mircești, Olimpianul nostru, Conul Vasilică, Oinvidie (prin referire parodică la drama Ovidiu), Christache Racovski e împodobit cu o sintagmă demnă de un haiduc (celebrul Ristache), Anghel Demetriescu devine Marele Rabin iar Maiorescu Bietul Marsyas cu barbișon sau, în spirit latinizant, Titus Livius Barbișonus și Domnul rector magnificus Titus Maioresculus. Profesorul Dumitru G. Dimitriu pianistul care îl delecta în după-amiezele sale berlineze e ridicat la rangul de Metronimidi alias Dimitriu-Beethovenescu, cînd nu e botezat Filozoful Blagomirea, Hasdeu e Hașdău și lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care ține mult grațioasa Popeasca... Din categoria xenismelor, Caragiale mînuiește cu mare efect nu numai grecismele ci și latinismele care invadaseră onomastica în Ardeal și deveniseră amenințătoare și în Muntenia și ca urmare a influenței școlii latiniste și a curentului latinizant care edificase un adevărat mit sub stindardul formulei Noi suntem urmașii Romei! În Despre cometă ne întîmpină Marius Chicoș Rostogan, distinsul nostru pedagog și director al școalei model "Ulpiu Traian", distinsa matroană română din Bacalaureat are trei fii numiți Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
București, pe atunci capitala fiind nu doar capul, ci totalitatea țării. Pentru că dacă zgîriem puțin portretul lui Marius Chicoș Rostogan, zugrăvit de Caragiale, dăm de o nedreptate: Nenea Iancu nu și-a bătut joc doar de un cara-ghioz de ardelean latinizant à outrance, ci de o trăsătură a ardeleanului pe care el, regățeanul, o vestejea, poate din gelozie și anume seriozitatea." În sfîrșit, întîrzierea lui E. Lovinescu (Lipsa de originalitate a teatrului lui Caragiale Flacăra, 1915) în aprecieri minimalizatoare ("Nimicurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu care, limba slavă fiind barbară, „au luat multe cuvinte grecești și latinești”. Am insistat asupra acestor lucruri întrucât gândirea istorică a Școlii ardelene nu este cunoscută suficient. Se consideră îndeobște că reprezentanții ei sunt aceia care au introdus purismul latinizant în perceperea teoretică a istoriei limbii române, pe când adevărul, după cum am arătat mai sus, este cu totul altul. Prezentăm, simplificat, câteva articole din Lexicon: Abore, m. pl. -rĭ. Aбope: vapor, caligō: gőz, pára: Der Dampf, Dunst. Cósă, f. pl. - se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două trebuiesc plăsmuite în mod meșteșugit de către o anume academie” (IX, 299, 5 ian. 1877). Blamând totodată orientarea puristă latinizantă, el avertizează: „Celor ce vor o purificare absolută a limbei le vom răspunde că acele vorbe pe care vor ei să le alunge sânt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbei române încât trebuie să rupi țesătura toată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
coală (un fel de „tabloid” al epocii, la fel ca Foaie pentru minte, inimă și literatură sau Vasárnapi Újság), pe patru pagini și opt coloane. Foaia era tipărită cu caractere chirilice, cu excepția titlului, redat În alfabet latin, potrivit regulilor ortografiei latinizante cipariene: „Invetiatorulu poporului”. În josul ultimei pagini purta mențiunea: „În priv.[ata] Tipografie a Seminarului”, ceea ce arată că publicația era tipărită, la fel ca și Organul național, În imprimeria Blajului, condusă, la acea dată, de către Timotei Cipariu XE "Cipariu" . Totodată, se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etc.), precum și o onomastică românească nu mai puțin variată, care pleacă de la numele familiilor aristocratice din Principate („Ghika”, „Sturdza”), le Înregistrează pe cele tradiționale În Transilvania („Onuc”, „Iuon”, „Tódor”, „Pável”, dar și terminația În „escu”), oprindu-se la noua onomastică latinizantă a tribunilor de la 1848. Se poate afirma, În concluzie, că, prin operele sale, literare Jókai Mór XE "Jókai Mór" a surprins cu multă Înțelegere și putere de pătrundere viața și felul de a fi al românilor, În special al celor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Damasc un Tropaeum al gloriei romane"11 Edificiile și monumentele României ar fi trebuit așadar să fie romane în esența lor, întocmai cum romani sunt în esență românii în numele cărora se fac ele18. Este de menționat în acest context "latinizant" sprijinul acordat uniaților (i.e bisericii greco-catolice) în acest efort de a "româniza" Transilvania. Biserica-soră, pe care mulți o vedeau "întoarsă" în 1918 la trunchiul din care fusese "smulsă" la 1700 (chiar cu un gest generos - din partea ortodocșilor - de acceptare
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Biserica-soră, pe care mulți o vedeau "întoarsă" în 1918 la trunchiul din care fusese "smulsă" la 1700 (chiar cu un gest generos - din partea ortodocșilor - de acceptare a unui patriarh al României Mari provenind din sânul uniaților), putea sprijini acest avans latinizant, câtă vreme avea în spatele său prestigiul Școlii Ardelene. E drept că multe dintre aceste noi lăcașuri de cult sunt construite mai degrabă după chipul bizantinizant al bisericilor ortodoxe surori decât după cel al lăcașurilor bisericii catolice, de adopție. Chiar dacă închiderea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
biserică oarecare. Alții au copiat ultimele aiureli moderniste sau au confundat mausoleul cu un sarcofag roman." Cegăneanu, în op. cit, p.53. 16 Ibidem. 17 Ibidem, sublinierea mea A.I. 18 Să nu ne mire așadar revenirea multora dintre aceste teme latinizante la doar douăzeci -treizeci de ani după acest moment interbelic, când Tropaeum Traiani chiar va fi restaurat (iar obiecțiile lui Cegăneanu pot fi aduse întreit acestei restaurări care adaugă acolo unde nu lipsește și presupune "în spiritul" epocii prezente acolo
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
creștini pietoși; Mitropolit fiind al țări Române: Nifon al 2.“ Este cea mai veche - după știința mea - pisanie ortodoxă cu litere latine, din chiar anul adoptării oficiale a acestora. Meșterul care a dăltuit-o, încurcându-se ici-colo în arcanele ortografiei latinizante (nedumerit probabil și de înlocuirea „Treimii“ prin „Trinitate“, a „bisericii“ prin „templu“ ș.a.m.d.), semnează înduioșător cu sănătoasele slove vechi: „IOAN“. Cu alte cuvinte: pentru voi scriu cum vreți, pentru mine cum am apucat. Cioplitorul, sunt sigur, s-ar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
este TB, explicată din t[ubercle] b[acillus] sau din t[u]b[erculosis] (Wictionary.engl.), astfel încât ambele soluții sunt posibile. Este mai probabil totuși (v. FCLR I, p. 153) că forma TBC a fost scurtată, de către biologii și medicii latinizanți ai secolului al XIX-lea, din lat. tuberculosis (derivat de la tuberculum cu sufixul de sorginte greacă -osis). 51 De exemplu, simbolul ₤ pentru engl. pound (sterling) are la bază litera majusculă a alfabetului gotic pentru consoana /l/, folosită ca abreviere a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
79 De exemplu, în română, de la fr. signification, lat. significatio, -onis s-a realizat forma semnificație, cu gn trecut la mn, așa cum s-a produs în cuvîntul moștenit semn, care în latină avea forma signum. 80 Din păcate, ajungînd manie latinizantă, procedeul a dus uneori la forme aberante, pseudolatinești, susținute de semidocți, precum eu sunt, noi suntem, voi sunteți. 81 Vezi Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea vârful de granit prefăcut în șișt sur prin intemperiile seculare și milenare..." Așa, într-un text reparat. Dar în original ni se vorbește de "verticele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capacitatea expresivă a limbii române. De altfel, în F.l. s-a acordat un spațiu destul de mare discuțiilor despre limbă și ortografie, fiind reluate și părerile scriitorilor munteni sau moldoveni (I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi). Atitudinea revistei este moderată. Se critică excesele latinizante și puriste și, de asemenea, fanteziile ortografice. Redacția urmărea să țină la curent cititorii cu evenimentele politice și cu mișcarea culturală și literară de pe întregul teritoriu locuit de români. În acest scop se publică și versuri de Iancu Văcărescu, trimise
FOAIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287055_a_288384]
-
colonialismului, ambele marcând într-un mod definitoriu apariția și dezvoltarea etnologiei și disciplinelor asociate, precum și modul de operare al acestora. În cazul românilor, temelia identității naționale a fost pusă de cărturarii Școlii Ardelene într-un discurs construit pe narativa istorică latinizantă, dublat de demersurile de latinizare a limbii românești și de studiere a culturii țărănești investită cu funcția de depozitară a latinității românilor și a specificului lor național. Absența unei culturi „înalte”, specifică mediilor aristocratice, mai ales în cazul românilor ardeleni
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
Ion Heliade Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea limbii române. Una dintre lucrările importante din această perioadă a fost "Dicționarul limbii române" scris între 1871 și 1876 de August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, într-o ortografie latinizantă. Lucrarea a fost criticată de Ovid Densusianu în "Istoria limbii române" (1901) pentru încercarea de epurare a vocabularului de toate elementele nelatine, proces în care autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei unor cuvinte. Iată una din definițiile
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
pagina și rândul opului ce le constată”". Acest „istorism” va constitui una din trăsăturile de bază ale lucrărilor ulterioare ale lui Demetriescu. La aceeași revistă colabora și al treilea membru al grupului, Ștefan C. Michăilescu. La început, revista urma principiile latinizante pe care D.A. Laurian le moștenise de la tatăl său, academicianul August Treboniu Laurian dar în 1873, întreaga echipă fuzionează cu grupul mai numeros al "Revistei Contimporane". În 1876, Anghel Demetriescu devine membru al comitetului ei de redacție. Activitatea publicistică a
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
semnalat că obscuritatea și complicațiile existau deja în prima epocă de creație, iar în a doua au fost duse la extrem. În "romances" precum „"Fabula lui Píramo y Tisbe"” și în unele "letrillas" apăreau deja jocuri de cuvinte, aluzii, sintaxa latinizantă, numai că atenuate de versurile sale, de ritm și muzicalitate, precum și de folosirea unor forme și teme tradiționale. a îmbogățit și a cizelat limbajul poetic, dându-i o viguroasă și elegantă concizie a ritmului, prin latinizarea topicii frazei și adaptarea
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
alții, pe Simion Bărnuțiu. Ulterior, s-a mutat la liceul catolic al piariștilor din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1847 fiind promovat absolvent al „cursurilor de drepturi”. La Liceul Academic Piarist din Cluj și-a luat supranumele latinizant de "Ilarian", traducerea numelui "Bucur" i. e. "Hilarius", al unui strămoș dinspre tatăl Ioan Pop, după o modă a nenumăraților studenți români de la liceul cu profil de facultate din capitala Transilvaniei (de exemplu Iosif Hodoș "Castorianul" sau Zaheu Hodoș "Polucianul", de la
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
de cuviință să o redăm integral deoarece aceasta reprezintă de fapt cererea ieromonahului Dionisie Văcărescu de a fi primit la Mănăstirea Călugăra și de a prelua frâiele administrației sfântului lăcaș. Stilul scrisorii devenind pe alocuri greoi, iar ortografia vremii fiind latinizantă și etimologică, am îndrăznit, pentru o mai bună înțelegere a documentului, să adaptăm pe alocuri scrierea unora dintre cuvinte la ortografia actuală, redând însă cu o cât mai mare fidelitate particularitățile de stil ale autorului scrisorii. După cum cunoaștem astăzi, Episcopia
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
1830. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținuta de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: "„...Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”". Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizanta a unei pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifa, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea. Cea
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se trece la alfabetul latin și apar lucrări filologice influențate de limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o literatură artistică în aromână. Începând cu 1864 apar și lucrări didactice și publicistice, originale și traduse
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]