79 matches
-
Este important de punctat faptul că, deși mecanimsul este foarte asemănător, elementele care îl compun și care determină integrarea alterității până la construcția unei noi identități, diferă de-a lungul timpului. Astfel, în timp ce în cazul romanizării din lumea antică și a latinizării Lumii Noi, "factorul decisiv în structurarea sistemelor de referință și a orizonturilor de interpretare a fost cel confesional, și tot el a fost cel care a asigurat prezervarea identității la nivelul socio-organizărilor mai mari sau mai mici"403, în societățile
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
această privință, care să implice armonizarea cu elementele naționale astfel încât noua identitate să fie recunoscută și interiorizată. Soluția pentru construcția unei identități europene ar însemna, așadar, valorificarea fondului identitar vechi și a modelelor culturale. 401 "În Lumea Nouă procesul de latinizare este oarecum similar celui de romanizare, elitele provinciale mimează orizontul de interpretare al centrului indus prin fluxurile comunicaționale -, în timp ce maselor li se impune modelul centrului, mai întâi instituțional, apoi religios. Din această perspectivă, un interes aparte prezintă mimetismul confesional corupt
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Mai rămâneau unele insule de autohtoni cu limba lor, cum a fost cea de la o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, după relatarea lui Antonin Placentinul, „la sfârșitul secolului al VI-lea câțiva călugări mai vorbeau limba bessilor” (p. 27). După latinizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate, lucru cu care O. Densusianu se mîndrește, urmează romanizarea acestui spațiu, ceea ce înseamnă trecerea de la latină la română. Această trecere nu se putea însă realiza, în concepția neogramatică, pe tot spațiul latinizat. Trebuia respectată ideea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nivel silabic și aglutinant în spațiul auroafro-asiatic, latina venind în plus cu nivelul indoeuropean, nivel care acoperă numai parțial spațiul de bază. În consecință, pentru a cunoaște rădăcinile limbii române trebuie avute în vedere și evoluțiile lingvistice neafectate pertinent de latinizare și de indoeuropenizare din vastul spațiu euro afro-asiatic. Este vorba de zonele lingvistice ugro-finică, mongolo-turco-tătară, bască, arabă etc. 13. Proiectarea romanizării asupra întregului spațiu din sudestul, centrul și estul Europei este confirmată de larga atestare a valahilor în aceste zone
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și literatură”, 1838, „Dacia literară”, 1840, „Propășirea”, 1844 ș. a.), fapt care a contribuit la pregătirea opiniei publice pentru primirea și adoptarea alfabetului latin. În această perioadă, s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
171 de persoane, în majoritatea cazurilor de vârstă medie; doar 8 oameni aveau vârsta de peste 60 de ani. Localitatea „Korni Valle” (Corni Vale) era formată din 49 de familii cu 193 de persoane. Înscrierea numelor de familie cu intenția de latinizare, dar cu particule românești de genitiv, are importanță aparte pentru că arată onomastica din zonă la începutul secolului al XIX-lea, dar și folosirea unor forme lingvistice mixte, de latină și română, în acte oficiale, de către preotul Franciscus Maria Longhi: Simeon
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Anca Murgoci În istoria României s-a pus foarte mult accentul pe latinizare. Lingviștii spun că avem o moștenire de la daci de aproximativ 100-150 de cuvinte și că cele mai multe dintre cuvintele din limba română sunt din fondul latin. Se pare că această teorie este greșită, lucru care se poate demonstra. Simona Crețu, consilier
Istoria românilor ar putea fi rescrisă. "Nu este normal să spui un astfel de lucru" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29607_a_30932]
-
în mediile culturale maghiare și românești. Dacă unii cărturari unguri voiau o �maghiarizare" (prin �des-germanizare") a culturii lor, tot astfel tinerii intelectuali români, �uniați", ai Școalei Ardelene de la Blaj, vedeau în Unirea cu Roma o confirmare a originilor latine, o latinizare (prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
mult (ca majoritatea țărilor europene) de limba engleză americană. Limba română este, așa cum spunea Negruzzi, o pânză țesută cu multe fire diferite. Dar românii de astăzi au ajuns să accepte mai multe fire “grosiere”... Din nucleul de cuvinte dacice, de latinizare și influență slavă, limba română spune povestea unui popor de supraviețuitori. Potrivit actului normativ, ziua de 31 august va fi marcată de către autoritățile și instituțiile publice, de reprezentanțele diplomatice și de institutele culturale ale României, care vor organiza programe și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acești autori Observație: Se fac fișe de trimitere Observații: Ø Numele autorilor medievali din Europa sunt alcătuite din: Nume personal, urmat de un prenume derivând din denumirea localității de origine, de la numele tatălui, de la meseria exercitată. Este o tendință de latinizare și se manifestă în special în țările în care latina avea o circulație intensă. Ø Numele personalităților din epoca Renașterii sunt menționați în vedetă în forma cea mai cunoscută. Ø Excepție fac autorii cunoscuți cu precădere sub forma latinizată: Nicolaus
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi, Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi! Ne-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident a fost greaca comună (koine). Abia din secolul II, în provinciile latinofone, limba latină a început să se substituie limbii grecești din acel moment, creștinismul devine un "factor de latinizare". În spațiul românesc, situația era asemănătoare: în orașele grecești din provincia Moesia Inferior, predicarea Legii Noi a început și s-a făcut constant în limba greacă, dar în mediul latinofon din teritoriul moesic al Dobrogei și al sudului Moldovei, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o diversitate de credințe și obiceiuri religioase ale exponenților acestei culturi (civilizații). Nu știm cum se desfășura liturghia, dar rezultă că liturghia euharistică și alte elemente ale cultului creștin se efectuau, în ex-provincia Dacia, în limba latină. În teritoriile daco-romane, latinizarea a început încă sub Principat (ante 275), dar răspândirea rapidă a evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezultă că liturghia euharistică și alte elemente ale cultului creștin se efectuau, în ex-provincia Dacia, în limba latină. În teritoriile daco-romane, latinizarea a început încă sub Principat (ante 275), dar răspândirea rapidă a evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-romană este atestarea, în vechile scrieri bisericești, a expresiei "Doamne, miluiește", care provine din "miserere Domine", folosit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efectuau, în ex-provincia Dacia, în limba latină. În teritoriile daco-romane, latinizarea a început încă sub Principat (ante 275), dar răspândirea rapidă a evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-romană este atestarea, în vechile scrieri bisericești, a expresiei "Doamne, miluiește", care provine din "miserere Domine", folosit în Biserica latină, după cum a arătat Petre Ș. Năsturel, ceea ce demonstrează elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă latină, fapt important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la cuvântul "Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
religioasă a românilor o dovedește. Cele mai multe inscripții din Scythia Minor sunt în limba greacă, puține în latină (10%), iar răspândirea creștinismului s-a făcut în greacă și latină. Dar, în Scythia Minor, secolele V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină în limba română. În inscripții, întâlnim unele vocabule latine creștine: Dumnezeu, Fiu, sânt, cruce ș.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezența cuvintelor albaneze în limba română, toate aceste argumente par să încline balanța în favoarea ipotezei susținerii formării poporului român în sudul Dunării, într-un mediu slav balcanic. El considera că acest mediu pare, în plus, să fi fost mai propice latinizării (romanizării) decât Dacia nord-dunăreană, imperfect (incomplet) romanizată, între 106-275, și, fără îndoială, golită de populație după năvălirile barbare din secolul al III-lea. Însăși unitatea limbii române, care se remarcă până și în dialectele îndepărtate, ca cel macedo-român din sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Dacia aureliană în vecinătatea Dardaniei și Prevalitaniei, patria primară a albanezilor, argumentele lingvistice, consideră el, sprijină teza imigrării: "În Dacia sud-dunăreană, daco-romanii s-au așezat într-un ținut unde limba uzuală era latina, în timp ce în Moesia Inferior era greaca. Latinizarea dacilor se poate explica mai convingător dacă se consideră că viitorii români sunt urmașii refugiaților instalați la sudul Dunării, în 275, cufundat într-un mediu iliro-roman". Și el continuă: "Lingviștii au remarcat că limba română vorbită în Transilvania, Valahia și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pînă în secolul al IX-lea au existat în acest spațiu schimbări permanente, iar evacuarea lui Aurelian nu a fost decît un episod minor prin urmările sale demografice. Teza românească impune conceperea unei strînse identități daco-romane și a unei puternice latinizări a dacilor. Rezultatele campaniilor de săpături arheologice sînt examinate din această perspectivă. În 1971, într-o Istorie a românilor, care se deschide cu cîteva indicații ale lui Ceaușescu privind necesitatea cunoașterii și înțelegerii așa cum trebuie a istoriei, istoricii Constantin C.
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o cerere formală a statului român în acest sens (precum și retragerea trupelor la est de Nistru la cererea guvernului de la București). Revenirea la alfabetul latin în RASSM în aceste condiții demonstrează resorturile politice ale întemeierii limbii și a naționalității moldovenești. „Latinizarea” era o altă măsură politică ce făcea parte din-un plan mai amplu de „internaționalizare” a puterii sovietice. Pentru RASSM nu era vorba doar de o schimbare a alfabetului, ci o nouă orientare în „construcția națională”, pornindu-se de la necesitatea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dețineau majoritatea absolută, însă cifra este evident falsificată), Petru Cornea se exprima în felul următor în aceeași publicație „Comunistul”, în 2003: „dezbinarea etnoculturală a poporului moldovenesc la sfârșitul secolului XIX a fost o urmare a formării națiunii românești, a politicii „latinizării”. În componența Imperiului Rus, moldovenii și-au păstrat suveranitatea culturală, conștiința națională moldovenească, conștiința de „moldoveni”, glotonimul „limba moldovenească”, scrisul chirilic moldovenesc”. Sigur domnul Cornea nu a citit amintirile lui Ion Pelivan, învățăcel la Seminarul din Chișinău pe la sfârșitul secolului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
adică a vechilor pelasgi migrați în mai multe valuri din Asia Mică de răul îndrăciților ahei, limba lor păs-trînd 205 cuvinte comune numai cu eme-gi, iar 290 cuvinte sînt comune pentru ce-le trei limbi! Dacă ar fi fost o latinizare totală a geților după cotropirea romană așa cum susțin dogmaticii latrinității, atunci aceste cuvinte nu au ce căuta în limba română, logica nu poate să înghită asemenea prăpăstii chiar dacă au pretenții de adevăruri sacre. Cred că strămoșii irlandezilor au migrat din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu care sînt scrise, este limba inconfundabilă a românilor pe care oricine o găsește în dicționarele de arhaisme și regionalisme. Această limbă vorbită de ei, noi o păs- trăm în limba veche și contemporană într-o măsură uimitoare iar pretinsa latinizare a poporului român s-a realizat în fapt începînd cu a doua jumătate a secolului XlX și continuă și astăzi printr-o acțiunea sălbatică și criminală de deznaționalizare nu-mită ,,educație”. Pentru a dovedi goliciunea acestei dogme voi apela la cîteva
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dovadă că limba românească pe vremea lui și-nainte de dânsul era pe deplin formată și în stare să reproducă gândiri cât de înalte și simțiri cât de adânci, încât tot ce s-a făcut de atunci încoace în direcția latinizării, franțuzirii și a civilizației "pomădate" a fost curat în dauna limbii noastre"238. Fără a se opune înnoirilor de pe terenul limbii, Eminescu critică "formele goale" și pe cei care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]