78 matches
-
Deocamdată limbile greacă și slavonă sunt singurele limbi liturgice. Marea Schismă face ca riturile bizantin și latin să se îndepărteze, în mod voit, tot mai mult unul de celălalt. Unele Biserici locale ortodoxe se unesc cu Roma, ceea ce marchează începutut latinizărilor. Dar aceste uniri au și un punct pozitiv important în liturgică: limbile arabă, română și ucraineană devin limbi liturgice. Aceasta va permite o emancipare locală a ritului. Au loc anumite treziri spirituale, îndeosebi în lumea slavă, prin figuri de seama
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
sfinților, Fecioarei Maria, șamd. Aceste acatiste nu acoperă în general o întreagă zi liturgică, ci conțin doar troparul, condacul și cele 24 de icoase. Rutenii au aceleași particularități ca și grecii, în general. Sunt caracterizați printr-un mare număr de latinizări, dintre care unele persistă până astăzi. Melkiții foloseau inițial un rit sirian occidental. Când au adoptat ritul bizantin, l-au îmbogățit cu rămășițe vest-siriene, pe care le-au bizantinizat. De aceea această formă a ritului bizantin prezintă o formă pe
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
e altceva decât ritul bizantin propriu-zis, având, în cazul Bisericii Greco-Catolice, multe particularități în Ardeal. Unii consideră ritul bizantin românesc în general ca fiind un usaj inspirat deodată de uzajul grec și de cel slav. Alții iau practicile ardelene drept latinizări sau drept uniatism pur, fără a distinge în Ardeal elementele liturgice care n-au nimic de-a face cu ritul latin. Până în anii 1990 uzajul liturgic era același în tot Ardealul, atât pentru comunitățile ortodoxe, cât și pentru cele greco-catolice
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
încercat să-și păstreze ritul inițial. Așa se face că mai multe elemente din ritul vechi au intrat în ritul nou. Acest fenomen a dat un specific ritului bizantin din Ardeal. Așadar elementele proprii ritului bizantin din Ardeal nu sunt latinizări, ci rămășițe din secolul X, transmise dintr-o generațiune într-alta. Totuși ritul bizantin ardelean de astăzi e amenințat de două lucruri: Colindele de origine transilvăneană cântă de multe ori despre parusie. Aceasta e o rămășiță din ritul galic, căci
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
de cuvinte, aluzii, sintaxa latinizantă, numai că atenuate de versurile sale, de ritm și muzicalitate, precum și de folosirea unor forme și teme tradiționale. a îmbogățit și a cizelat limbajul poetic, dându-i o viguroasă și elegantă concizie a ritmului, prin latinizarea topicii frazei și adaptarea, cu o mare intuiție a sensurilor și nuanțelor, a numeroase neologisme latine și grecești. Opera sa, care a suscitat vii polemici în secolul al XVII-lea, a exercitat o influență deosebită asupra liricii moderne spaniole. În
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
expert în jurisprudența islamică. Cronologic, este ultimul mare filosof arab al Evului mediu. Numele său original în arabă este ابوالوليد محمد بن احمد بن محمد بن رشد - Abū l-Walīd Muhammad ibn Ahmad ibn Muhammad ibn Rushd; formele sau Averrhoes sunt latinizări ale numelui Ibn Rushd. Averroes a beneficiat de educație în orașul natal, unde tatăl și bunicul său au deținut poziția de "cadiu" (judecător civil), jucând un rol important în istoria politică a Andaluziei. A studiat. într-o bună măsură cu
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile expansioniste cântărind mult. Latinizarea n-a fost impusă cu forța, aculturația nefiind obligată, ci acceptată voit de aliați-socii, insă latină cu dificultate se va impune în Magna Graecia. Romă a devenit o superputere mediteraneană veritabilă, de ea depinzând orașe maritime și comerciale. Confruntarea dintre
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de neînțeles pentru neinițiați. În februarie 1932, comuniștii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului Comunist Ucrainean să schimbe grafia limbii moldovenești astfel încât să se folosească alfabetul latin. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS, care urmărea latinizarea alfabetelor limbilor naționalităților mai puțin numeroase. Acțiunea se baza pe teoria lingvistului sovietic Nicolai Marr, care postula convergența către o singură limbă mondială, care trebuia să fie limba societății fără clase, comunismul. Această directivă a fost sabotată pasiv de originaliști
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
comunismul. Această directivă a fost sabotată pasiv de originaliști, până când Stanislav Kosior (Secretar General al Partidului Comunist Ucrainean) și o delegație de comuniști moldoveni au fost primiți de Stalin, unde, după cum se afirmă, s-a insitat pe o mai rapidă latinizare, cu scopul suprem al convergenței culturilor moldovenești și română, care urmărea ca, într-un viitor apropiat, Moldova și România să fie unite, evident sub domnia sovietică. Totuși, rezistența la românizare a persistat și, după 1933, un număr de originaliști reprezentativi
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
interzise. După Plenara CC al PC al URSS din februarie-martie 1937, care a exacerbat epurările staliniste, atât romanizatorii, cât și originaliștii au fost declarați „spioni imperialiști”: primii ca „agenți ai României boierești” („Боярская Румыния”), iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului. Pe 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al Partidului Comunist (bolșevic) a pus în discuție „Hotărârea cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea rusă”. În luna mai a aceluiași an, conferința a XI-a regională
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
sau 189 - cca. 197sau 198 sau 199. Datele pontificatului Papei Victor I diferă în funcție de sursele consultate. a fost primul Papă al Romei născut în Libia, în Africa de Nord. Papa Victor I a fost un papă important și energic care a inițiat latinizarea și diminuarea influenței grecești asupra bisericii. Papa Victor I a luat poziție în controversa despre data Paștelui. Opinia lui Papa Victor I, conform căreia Paștele trebuie celebrat în prima duminică de după data de 14 a lunii ebraice Nissan, nu a
Papa Victor I () [Corola-website/Science/304283_a_305612]
-
l-a avut în timpul Revoluției Industriale. A fost centrul dominant internațional al manufacturii materialelor textile, în secolul XIX fiind numit și "Cottonopolis" (cotton = bumbac; polis = cetate, oraș). Cuvântul "Manchester" vine din termenul latin "Mamucium", care se crede a fi o latinizare a unui cuvânt cu origini celtice (probabil însemnând "sân" ("mamm" în celtică) plus anglo-saxonul "chester" care înseamnă oraș. Orașul Manchester este poziționat pe o suprafață în formă de "bol", fiind învecinat în nord și est cu Dealurile Penninne și în
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
de colecționari pentru marele lor modul, scenele uneori spectaculoase pe care le reprezintă, și pentru patina de diferite culori care irizează suprafața lor metalică. În anul 2006, pentru a marca împlinirea a 1900 ani de la începerea romanizării Daciei și a latinizării spațiului carpato-dunărean, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o emisiune cu tematică daco-romană, ce cuprinde patru replici după monede romane antice, emise ulterior cuceririi Daciei de către împăratul Traian. Una din cele patru monede este o replică după un "sesterț" din
Sesterț () [Corola-website/Science/313342_a_314671]
-
la 1 ianuarie 2014. Numele de "Latvija" provine de la numele latgalilor antici, unul dintre cele patru triburi baltice indo-europene (alături de curoni, seloni și semigali), care au format nucleul etnic al letonilor moderni împreună cu livonii finici. Henric din Letonia a fixat latinizările numelui țării, „Lettigallia” și „Lethia”, ambele provenind de la denumirea de „latgali”. Termenii au inspirat felul în care este denumită țara în limbile romanice - „Letonia” - și germanice - „Lettland”. Pe la anul 3000 î.e.n., strămoșii protobaltici ai poporului leton s-au stabilit pe
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
mai influentă a plaiului Blahnița, dacă nu chiar reședința acestuia. Pe aceste meleaguri au existat suprafețe întinse de păduri, detașându-se ca pondere ulmul. Se presupune că însăși denumirea localității ar proveni din limbajul popular din cuvântul "gâju", care, prin latinizare, ar fi devenit "vâjul" și apoi "Vînju Mare". Adjectivul "Vînju" (vânjos) este atribuit unui ulm puternic și foarte înalt care era folosit ca punct de observație, de unde se putea anunța trecerea turcilor pe drumurile Vidinului, azi șoseaua Calafat - Drobeta Turnu-Severin
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
însemnând „dulce ca mierea” (nume dat, printre altele, și unei nereide), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă trăiește o specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca "Melita", care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα. O altă ipoteză sugerează că cuvântul "Malta" ar veni de la cuvântul fenician "Maleth," „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Dârstor sau Silistra), formațiune supranumită de Nicolae Iorga „Vlașca din Drâstor”. Nume romanice se întâlnesc în Balcani printre hanii primului stat (proto)bulgar de la Dunăre: Sabinus (sau Sabenos) (765-767) și Paganus (la putere în 767-768). Paganus a fost probabil o latinizare a numelui Bayan sau Boyan. Vlahii sunt pomeniți pentru prima dată într-o cronică italiană, Annales barenses/Annales Lupi Protospatharii, în legătură cu participarea acestora în anul 1027 în armata împăratului Vasile al II-lea în campania din Italia În 1066, are
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
puțin cunscute din izvoare, par să se fi produs în 589/590, 593/594 și 597/598. Evidența numismatică în spațiul Olteniei iluminează, indirect, situația strategică a Munteniei, care a fost teritoriu de pasaj a migratorilor. Un alt indiciu al latinizării avansate, îl constituie diferențele de înfățișare ale oltenilor, mai bruneți, cu debit verbal mult mai alert și gesticulări frecvente, colerici, expansivi, caracteristici moștenite direct de la colonizarea masivă cu legionari a unui teritoriu în care populația geto-dacă a fost redusă din
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
se găsește în vestul Europei centrale, în Austria. Termenul englez "Austrians" (austrieci) a fost aplicat populației Austriei habsburgice în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. Cuvântul englez "austriac" este un derivat al numelui propriu Austria, care este o latinizare a Österreich, numele german pentru Austria. Acest cuvânt este derivat din Ostarrîchi, care apare pentru prima dată în 996. Aceasta, la rândul său, este, probabil, o traducere a Marcha Orientalis latină, care înseamnă "frontieră de est" (și anume delimitarea frontiera
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
susținătoare a reconcilierii cu Roma și cu Bizanțul; de cealaltă parte, regiunile răsăritene (Austria longobardă), legate de tradițiile longobarde și aderând la păgânism și arianism și care militau pentru o politică războinică. Ramura constituită din ducii din Austria longobardă propunea latinizarea obiceiurilor, a practicilor de la curte, a legislației și religiei, fapt care a accelerat dezintegrarea și pierderea identității germanice a longobarzilor. În orice caz, obținerea victoriei de către Cunincpert i-a permis acestuia să continue opera de pacificare a regatului, mereu cu
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
înaintea înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală mult în urma înotătoarei dorsale. Există o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului este cenușiu-brun pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Lostrița depune icrele pe funduri pietroase, în martie-aprilie. Se practică și reproducerea artificială. "Hucho", latinizarea numelui german "Huch", dat lostriței. , puică (pe Cerna), lostoză, lostocă, lostiță, lostruță, lostucă. Este cel mai mare salmonid al apelor noastre: ajunge până la 1,2-1,5 m lungime și 10-20 kg greutate (greutatea maximă înregistrată 52 kg); exemplarele obișnuite au
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
de Șapte Ani (1756-1763). Fațadă frontală conține următoarea inscripție: IOSEPHO ÎI. AVGVSTO ET MARIA THERESIA AVGVSTA IMPERANTIB. ERECT. CIƆIƆCCLXXV ("Înălțata în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea și al împărătesei Maria Tereza, 1775"). Modul de scriere al anului utilizează o latinizare a literei grecești Φ (Phi) pentru 1000. În Romă Antică, era oun lucru obișnuit să se reprezinte numărul 1000 prin litera grecească phi (CIƆ) în loc de M și 500 prin intermediul jumătății lui phi (IƆ) în loc de D. O parte semnificativă a inscripției
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
Stanisław Herakliusz Lubomirski timp de 7 ani, al cărui preceptor a fost în scurt timp dupa sosirea în Polonia. Ambele lucrări au fost primele gramatici ale limbilor romanice tipărite în Polonia. Publicarea acestor trei gramatici i-a servit la o latinizare a numelui său francez (Franciscus Mesgnien Lotharingus). În operele de mai târziu totuși, numele său francez este legat de caracterul polonizat al semnelor care îl leagă de noua patrie. La sfârșitul anului 1653 Meninski pleacă la Istanbul cu o delegație
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
cunoscută sub denumirile populare de "asprete", "popete" sau "sforete," date de localnicii din satul Galeșu, de pe valea Vâlsanului. Numele științific de "Romanichthys valsanicola" este format din "Romanichthys", care provine din neolatinul "romani", "romanicus" = românesc + grecescul "ichthys" = pește și "valsanicola" o latinizare a numelui râului Vâlsan. Denumirea științifică a speciei se traduce ca „pește românesc de pe valea Vâlsanului”. Denumire populară de "asprete" este dată după solzii săi aspri. Este singurul pește a cărui denumire în mai multe limbi este identică cu cea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de promovare socială. Nu putea fi cetățean roman, cu avantajele care decurgeau din acest statut, decât cel care adopta obiceiurile, religia și limba cuceritorilor. Cei care voiau să intre în sistemul administrativ roman trebuiau de asemenea să cunoască latina. Dar latinizarea nu a atins numai elitele, ci și oameni de condiție modestă, de exemplu prin încorporarea în armata romană. Alt mijloc de extindere a latinei, inclusiv la țară, au fost așezările de coloni romani care primeau pământuri în Galia pentru diverse
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]