125 matches
-
de posesiune funciară ereditară, condiționată de îndeplinirea serviciilor vasalice derivă din vechiul cuvînt franc fehu-ôd si, prin extensie, din germanicul Vieh, înseamnă inițial "vite" (bogăția prin excelență a populațiilor migratoare), în formele sale lexicale consacrate (feos/feus cea dintîi formă latinizată, apărută la finele secolului al IX-lea în sudul Burgundiei feodum, feudurn, fevum), "feudul" sau "fieful" s-a substituit "beneficiului" carolingian în condițiile cînd acesta care fusese pînă atunci viager, nu neapărat corelat cu sistemul relațiilor de dependență personală și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui, uscatul - cel puțin pe acela euro-asiatic, leagănul lui - și, mai apoi, folosindu-și fratele de lapte, Întreaga planetă, a mai cucerit prin eufemismele cu care omul Îi era dator, apa - căluțul de mare sau Hippocampus Într’o traducere greacă latinizată a aceluiași cal -, aerul - calul popii, acea insectă vopsită În Stendhalianul roșu și negru -, ba chiar și eterul - Pegas. Și, dacă l’am amintit pe acest Înaripat, să nu-l uităm pe altul, tot zburător dar localnic, calul lui Făt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
putea fi vorba de utilizarea termenilor filosofiei antice în spiritul său. Tomismul, cea mai bună expresie a acestei atitudini, reprezintă un monumental exemplu de speculație teologică pe cadre creștine și cu termeni proveniți din filosofia greacă, deși în forma lor latinizată. Aristotel, cel prezent în tomism, nu are a face decât prea puțin cu Aristotel din Stagira. Renașterea, înlăturând preocupările scolasticii și revendicând idealul umanismului, nu a făcut altceva decât să ducă mai departe folosirea conceptual schematică a termenilor grecești în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o tendință de latinizare și se manifestă în special în țările în care latina avea o circulație intensă. * Numele personalităților din epoca Renașterii sunt menționați în vedetă în forma cea mai cunoscută. * Excepție fac autorii cunoscuți cu precădere sub forma latinizată: PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Nicolaus Olahus Nicolaus Olahus Nostradamus NOSTRADAMUS Desiderius Erasmus Rotterdamus ERASMUS ROTTERDAMUS, Desiderius * Numele autorilor bizantini se menționează în vedetă începând cu numele personal sau cu porecla, în forma latinizată PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Anna Comnena COMNENA
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
îndoială, de dezamagirea pierderii persoanei iubite. Personajele îmbracă o aura mitică autentică asta observandu-se și prin onomastică. Cei mai mulți dintre experți sunt de acord că Maria provine de la numele ebraic Maryam, care însemnă picătură de mare sau, într-o varianta latinizată, stea de mare, pe când Margareta in iran. semnifică „perla”. La fel ca apa ce simbolizează originea vieții și personajele feminine, prin iubirea lor reprezintă un mijloc de purificare și centru de regenescență, Dionis si Faust descoperind astfel un nou sentiment
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Cronica lui Nestor și Gesta Hungarorum a lui Simon de Keza și căutând să afle cine puteau fi acești vlahi prezenți concomitent în Câmpia Panoniei, în Ardeal, Moldova și Țara Românească, în momentul venirii ungurilor, Schlözer îi identifică cu dacii latinizați : “Acești valahi nu sunt nici bulgari nici wälche (celți), ci vlahi, urmași ai marei și străvechei seminții de popoare a tracilor, dacilor și geților, care și acum își au limba lor proprie și cu toate asupririle, locuiesc Valahia, Moldova, Transilvania
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
semantică atât sincronică cât și diacronică. Dacă vrea să înțeleagă corect sensul multor cuvinte mai vechi, cercetătorul poeziei engleze timpurii nu se va putea lipsi de Oxford English Dictionary.* El va avea nevoie chiar și de etimologie ca să înțeleagă vocabularul latinizat al lui Milton sau cuvintele compuse foamete după tiparul germanic folosite de Hopkins. (c) Importanța studiului lingvistic nu este, desigur, limitată la înțelegerea" unor cuvinte sau expresii izolate. Literatura este legată de toate aspectele limbii. <nota> * În locul acesta, în versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Lyly sunt cât se poate de evidente. *16 Spenser, care, după părerea lui Ben Jonson, n-a scris "în nici o limbă", folosește un sistem de arhaisme, neologisme și provincialisme ușor de analizat. *17 Milton nu numai ca folosește un vocabular latinizat, în care cuvintele engleze au sensul arhetipurilor lor, dar dă propozițiilor o topică specifică. Limba lui Gerard Manley Hopkins se caracterizează prin prezența unor cuvinte saxone și dialectale prin ocolirea cu grijă a vocabularului latin, susținută teoria și de mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la propriu ceea ce oamenii rostesc la figurat.” J. W. Goethe 169. „Se întâmplă cu anii, cum s-a întâmplat cu cărțile sibiline: cu cât arzi mai mulți din ei, cu atât devin mai scumpi.” J. W. Goethe 170. „Cartesius (forma latinizată a numelui Descartes) și-a transcris de mai multe ori cartea sa <<De Methodo>> și nici cum arată ea acum nu ne poate fi de vreun ajutor. Oricine persistă o vreme cu bună credință în domeniul cercetării, trebuie cândva să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
taie cu sabia urechea unuia dintre iudeii veniți să-l prindă pe Isus. Nu este vorba, cum afirmă unii comentatori, de un soldat roman, ci de „servitorul arhiereului” (Ioan 18, 10 ; Marcu 14, 47), deci de un iudeu cu nume latinizat, Malhus. Fiind singurul gest violent pe care evangheliile Îl Înregistrează În această scenă extrem de importantă (gest pe care Isus Îl dezaprobă : „Toți cei ce ridică sabia - spune El - de sabie vor pieri” ; cf. Matei 26, 52), putem bănui că este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
medicii de aici au realizat o sinteză interesantă a cunoștințelor și a practicilor medicale. Se spune că, la Cordoba, Bagdadul era ascultat cu atenție, dar nu și urmat, dovedind o remarcabilă independență de gândire, inclusiv față de Coran. Avenzoar (1091-1162), nume latinizat al lui Ibn Zohar, făcea parte dintr-o familie de medici din Sevilla care respingea tratatele lui Avicena („Canonul” nu avea loc în biblioteca tatălui său, și el medic). În tratatul său de medicină („Altersir”), se remarcă prin îndepărtarea de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a ajuns până în Estonia. Prima mențiune a poporului care locuiește Estonia actuală provine de la istoricul roman Tacitus care, în cartea sa "Germania" (ca. 98 e.n.) descrie tribul Aesti. Tacitus amintește denumirea practică de ei pentru chihlimbar într-o formă aparent latinizată, "glesum" (cf. letonul "glisas"). Acesta este unicul cuvând din limba aestilor cunoscut din antichitate. În ciuda acestui fapt, Aestii sunt considerați în general a fi strămoșii popoarelor baltice. A urmat o Epocă a Fierului mai agitată și mai plină de războaie
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
și vestigii arheologice, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. Din perioada evului mediu mijlociu datată scriptic în a doua jumătate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de "Sent Marton" (Sfântul Martin), sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, „terra Tycheum Sent Marton”. Mai apoi, în anul 1278, și mai târziu, în 1438, denumirea a fost schimbată în Dycheu Zenthmarton. În 1502 localitatea era menționată ca "oppidum" (târg), de-a lungul timpului având și diferite funcții
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
(în , latinizat "Ioannes Caioni") (n. 8 martie 1629, Căianu Mic - d. 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
doar culegător de muzică. Căianu a avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, "Codex Caioni". În privința variantelor numelui său, în epocă s-a folosit grafia cu inițiala „K”, astfel: "Joannes Kajoni". În timp ce versiunea latinizată este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini ("Caioni"), în România și Ungaria se folosesc îndeosebi variantele reconstituite la nivelul limbii actuale (neconfirmate în epocă): "" și "Kájoni János". S-a născut în Căianu Mic din comitatul Solnoc-Dăbâca (devenit mai târziu
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
că în acestă localitate se află moșia unui anumit Zekel (Székely) Péter. , în anul 1443 apare în formă de Villa Kerthwelfaya și Possesion Kerthwelfaya, în anii 1458, 1488, 1497 apare sub denumirea de Possesion Kewrthwelfaya, între 1587 - 1589 sub forma latinizata de Pirus , în 1550 - Possesion Kortvelyfaia , 1634 - Kortovelyfaia , 1620 - Keortueli, 1451 - Körtvelyfája, 1760 - 1762 Körtovelyfalva, conscripția Buccow, 1762 - Kortefája, 1800 - Kortvelyfaja , 1808 - pagus Kortvélyfalva; Kürtvelyfalva; Kurtifája, 1838 - Körtvélyfája; Körtvely-fája; Birbaun; Kutefája , 1850 - Körtefája ; Kurtifája; Birnbaun , 1857 - Kortvelyfája; Birnbaun; Curtifaja; Curtifaia
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
etimologia cuvântului Căian părerile lingviștilor sunt împărțite, unii susțin originea slava, alții sud-bulgară, alții peceneagă sau cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat), Caianos (grecizat) sau formele simplificate “Kan”, “Chan”. Dacă proveniența numelui ar fi de origine bulgară, etimologia s-ar fi dezvoltat astfel: Haian, Kachan, Kan - Caian. În cronicile medievale: “Gesta Hungarorum”, “Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
multe distrugeri și suferință nu a lăsat prea multe în urma lui. Numele său, "Timur" (sau "Temür, Temir, Demir" în limbile turcice), înseamnă "„de fier”, „ca fierul”". Numelui îi este atașată porecla "lenk", "lang" și "aksak", cu semnificația "șchiopul", "ologul". Versiunea latinizată a numelui este "Tamerlan". Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în 1941, când cercetători sovietici i-au exhumat cadavrul. Mai avea o pareză la umărul drept, urmare a unei
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
destul de temeinic, susținând autorul că așezările acestor Români se aflau în Moldova. (12) Sprijinul cel mai puternic în contra acelei argumentații silite a lui Roesler este, pe lângă interpretarea naturală a textului, mai ales dovada adusă de d. Tomaschek din Nicita Choniates [latinizat: Acominatus], contemporanul lui Kinnamos, care amintește la același timp pe Vlahii din stânga Dunării ca locuind până în vecinătatea Galiției. (13) Dar nu numai vecinii Dacoromanilor mărturisesc, în cele dintâi știri despre aceștia, vechimea acestui popor în țara lui. Cunoștința aceasta o
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
sau Iisus Hristos , Christos sau Cristos (în aramaică ישוע, "Ieșu", în ebraică יֵשׁוּעַ, "Ieșua" arhaic "Iehoșua", grecizat Ἰησοῦς, "Iesous", latinizat "Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, ca fapt istoric probabil la Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Karl Friedrich Gauß (transcris în mod tradițional Gauss, latinizat "Carolo Friderico Gauss"; ) a fost un matematician, fizician și astronom german, celebru pentru lucrările despre integralele multiple, magnetism și sistemul de unități care îi poartă numele. Este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință germani. La vârsta de
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
teologice. Din punct de vedere sacramental, anafora de la euharistie conține tropare împrumutate de la ora canonică a III-a, tropare ce fac epicleza incomodă. Adăugirea acestor tropare se datorează certurilor teologice medievale. De asemenea rugăciunea de dezlegare de la spovadă e foarte latinizată ceea ce pune probleme, îndeosebi din punct de vedere luteran, doctrinii mântuirii prin har. Taina spovezii are texte mult diferite de cele din cărțile grecești. Mai întâi, rugăciunea de dezlegare e una târzie, compusă de Petru Movilă, dar derularea spovezii implică
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
ul (v. griech.: αρχίατρος archíatros = tămăduitor principal; archiater (latinizat)) este o persoană care se ocupă cu prevenția, recunoașterea (diagnoza), terapia și urmările bolilor și accidentelor. O doctoriță este o femeie medic. Numărul mare al bolilor, precum și numărul mare al posibilităților de tratare a lor a determinat împărțirea medicinii umane
Medic () [Corola-website/Science/308095_a_309424]
-
Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allah ibn Sīnă al-Balkhī (persana ابوعلى سينا/پورسينا "Abu Ali Șină" sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Șină sau latinizat ) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]