127 matches
-
că în acestă localitate se află moșia unui anumit Zekel (Székely) Péter. , în anul 1443 apare în formă de Villa Kerthwelfaya și Possesion Kerthwelfaya, în anii 1458, 1488, 1497 apare sub denumirea de Possesion Kewrthwelfaya, între 1587 - 1589 sub forma latinizata de Pirus , în 1550 - Possesion Kortvelyfaia , 1634 - Kortovelyfaia , 1620 - Keortueli, 1451 - Körtvelyfája, 1760 - 1762 Körtovelyfalva, conscripția Buccow, 1762 - Kortefája, 1800 - Kortvelyfaja , 1808 - pagus Kortvélyfalva; Kürtvelyfalva; Kurtifája, 1838 - Körtvélyfája; Körtvely-fája; Birbaun; Kutefája , 1850 - Körtefája ; Kurtifája; Birnbaun , 1857 - Kortvelyfája; Birnbaun; Curtifaja; Curtifaia
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
Awhad ad-Din 'Ali ibn Mohammad Khavarani (în persană: اوحد الدین علی ابن محد انوری), cunoscut în Europa sub numele latinizat de , a fost un poet persan. S-a născut la Abivard (azi în Turkmenistan) în 1126 și a murit la Balkh, (azi in Afghanistan) în 1191. A studiat și literatura la Toon (azi Ferdows, Iran), devenind ulterior un faimos astronom
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
Ruđer Josip Bošković (n. 18 mai 1711 la Ragusa - d. 13 februarie 1787 la Milano), cunoscut și sub numele Roger Joseph Boscovich sau latinizat: Rogerius Josephus Boscovich, a fost un matematician, fizician, astronom și filozof din Republica Ragusa. În 1725 a intrat în ordinul iezuiților. A fost profesor de matematică la Colegiul Romanum din Roma. De asemenea, a fost membru al Academiei din Roma
Rudjer Josip Boscovich () [Corola-website/Science/326538_a_327867]
-
cu care s-a căsătorit la 28 mai 1886 după o logodnă îndelungată. Cuplul proaspăt căsătorit s-a mutat imediat la Fyresdal, unde s-au născut Vidkun și frații săi mai mici. Numele de familie derivă de la "Quislinus", un nume latinizat inventat de strămoșul Lauritz Ibsen Quislin (1634-1703), de la numele satului Kvislemark din Iutlanda, Danemarca, de unde emigrase el. Cu doi frați și o soră, tânărul Quisling era „timid și tăcut, dar și loial și săritor, mereu prietenos, din când în când
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și, mai târziu, la Amsterdam
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
Karl Friedrich Gauß (transcris în mod tradițional Gauss, latinizat "Carolo Friderico Gauss"; ) a fost un matematician, fizician și astronom german, celebru pentru lucrările despre integralele multiple, magnetism și sistemul de unități care îi poartă numele. Este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință germani. La vârsta de
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
și vestigii arheologice, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. Din perioada evului mediu mijlociu datată scriptic în a doua jumătate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de "Sent Marton" (Sfântul Martin), sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, „terra Tycheum Sent Marton”. Mai apoi, în anul 1278, și mai târziu, în 1438, denumirea a fost schimbată în Dycheu Zenthmarton. În 1502 localitatea era menționată ca "oppidum" (târg), de-a lungul timpului având și diferite funcții
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
de "regi cu părul lung" (latină "reges criniti") de contemporani, pentru părul lor netuns (prin tradiție, șeful de trib al francilor își lăsa părul lung, în timp ce războinicii și-l tundeau). Dinastia merovingiană își ia numele de la Merovech sau Merowig (uneori latinizat ca "Meroveus" sau "Merovius"), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și alemannilor. Fiul lui Childeric Clovis I a unificat apoi
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată că al doilea copil în manuscris. Apoi sunt enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta latinizata a numelui mamei lor. Genealogii de mai tarziu i-au dat numele de Katarina. Ea s-a căsătorit cu Ulrich al II-lea de Celje. Ultimul pe lista era menționat Lazăr Branković, cel mai mic dintre cei cinci frați. Potrivit lui
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
sau Iisus Hristos , Christos sau Cristos (în aramaică ישוע, "Ieșu", în ebraică יֵשׁוּעַ, "Ieșua" arhaic "Iehoșua", grecizat Ἰησοῦς, "Iesous", latinizat "Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, ca fapt istoric probabil la Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
, adesea oară latinizat ca Johannes Antonius Scopolius, (n. 3 iunie 1723, Cavalese - d. 8 mai 1788, Pavia) a fost un om de știință, medic, botanist, micolog, zoolog și scriitor științific tirolez de origine italiană. El a fost numit de biograful lui, Otto Guglia
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
muzician renascentist. În diverse scrieri, numele său mai apare ortografiat și Bachfarrt, Backvart sau Bekwark Ca orfan, Valentin (Bálint ) Bakfark a fost adoptat de familia Greff, motiv pentru care uneori este menționat cu numele de Barkfark-Greff sau chiar cu numele latinizat Valentinus Greff Bakfark. Péter Király a demonstrat în urma cercetărilor că familia Bakfark era de origine etnică germană. Atât tatăl, cât și fratele său, poate și nepotul său, cântau bine la lăută, iar Valentin a arătat de tânăr că este atras
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
(n. 1618 - d. 3 ianuarie 1641), scris uneori Jeremiah Horrox (versiune latinizată utilizată de el în registrul Emmanuel College și în manuscrisele latinești), a fost un astronom englez care a fost prima persoană care a prezis, și una dintre cele doar două care au observat și au consemnat tranzitul lui Venus din
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
ul (v. griech.: αρχίατρος archíatros = tămăduitor principal; archiater (latinizat)) este o persoană care se ocupă cu prevenția, recunoașterea (diagnoza), terapia și urmările bolilor și accidentelor. O doctoriță este o femeie medic. Numărul mare al bolilor, precum și numărul mare al posibilităților de tratare a lor a determinat împărțirea medicinii umane
Medic () [Corola-website/Science/308095_a_309424]
-
se elibereze de materie, iar căile posibile ale acestei eliberări sunt: dreapta credință, dreapta purtare și dreaptă cunoaștere, acestea asemănându-se în anumite privințe cu „calea cu opt răspântii” din budism Începutul filosofiei antice chineze se identifică cu Confucius (numele latinizat al lui Kong Fu-zi), care a lăsat în urma sa o doctrină etică, elaborând codul normelor morale privind comportamentul omului față de ceilalți, formarea omului util societății și al omului superior prin cultivarea celor trei virtuți: inteligență, curajul și generozitatea. În centrul
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
a ajuns până în Estonia. Prima mențiune a poporului care locuiește Estonia actuală provine de la istoricul roman Tacitus care, în cartea sa "Germania" (ca. 98 e.n.) descrie tribul Aesti. Tacitus amintește denumirea practică de ei pentru chihlimbar într-o formă aparent latinizată, "glesum" (cf. letonul "glisas"). Acesta este unicul cuvând din limba aestilor cunoscut din antichitate. În ciuda acestui fapt, Aestii sunt considerați în general a fi strămoșii popoarelor baltice. A urmat o Epocă a Fierului mai agitată și mai plină de războaie
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
, latinizat ca Acropolites sau Acropolita (în limba greacă: Γεῶργιος Ἀκροπολίτης, Georgios Akropolitês) (n. 1217 sau 1220, Constantinopol - decembrie 1282, Bulgaria), a fost un cronicar și om de stat bizantin. La vârsta de 16 ani, a fost trimis de către tatăl său, logothetul
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
(în limba maghiară: "Lodoméria") este numele latinizat al regiunii Volodimir-Volinski (Volînia), un cnezat medieval, parte a Halici-Volînia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Numele „” a fost folosit întotdeauna împreună cu cel al Galiției, numele latinizat al Haliciului. Lodomeria a fost începând cu secolul al XIV
Lodomeria () [Corola-website/Science/319626_a_320955]
-
(în limba maghiară: "Lodoméria") este numele latinizat al regiunii Volodimir-Volinski (Volînia), un cnezat medieval, parte a Halici-Volînia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Numele „” a fost folosit întotdeauna împreună cu cel al Galiției, numele latinizat al Haliciului. Lodomeria a fost începând cu secolul al XIV-lea parte a Regatului Ungariei. După anul 1772, Lodomeria a făcut în mod oficial din Regatul Galiției și Lodomeriei, teritoriu dependent de Imperiul Austriac, iar mai târziu Austro-Ungar.
Lodomeria () [Corola-website/Science/319626_a_320955]
-
munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște Peneios și râurile afluente, pe unde îi pomenește pentru întîia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie rămășițe a coloniilor militare romane, fie barbari autohtoni latinizați, ei se întind și se ramifică de-a lungul șirului de munți prin Macedonia Superioară până sus în Balcani și au stat odată în legătură cu conaționalii lor de pe malul stâng (al Dunării. Ei păzesc și domină porțile dintre Tesalia și Albania
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în formă latinizată: Boricius)13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gazetă religioasă și morală”, „Vestitorul besericesc” (1839-1840). Scrieri morale în fond, subsumându-se concepției sale pedagogice, sunt Meditații religioase (I-II, 1839-1840) și Urmare lui Iisus Hristos (1845), o traducere corectă din Thomas a Kempis, accesibilă, deși într-o limbă latinizată. O altă tălmăcire este aceea a biografiei „fericitei Macrina”, după episcopul Grigorie al Nyssei (Sibiu, 1868). Din germană transpune, fără a o tipări, Încurcătura de August von Kotzebue, apoi, surprinzător în raport cu preocupările sale, Suferințele junelui Werter de Goethe (1842). Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
baza sam, numele posesorului ținutului de la care, prin transfer, a fost numit și rîul (de altfel, în județul Tulcea există o gîrlă numită somova, pornind deci de la numele peștelui respectiv). Filiera maghiară prin care ar fi fost preluată forma veche latinizată Samus, și care ar explica și a > o și păstrarea lui s final > ș, propusă de Melich, necesită alte cîteva intermedieri (gotă, gepidă, vandală, hună, avară, bulgaro turcă) pentru a asigura transmiterea numelui pînă la venirea ungurilor (care în mod
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sigur nu s-au întîlnit nici cu tracii, nici cu latinii, iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un sufix isi, ca în Marisius), care ar fi dat în romîna foarte veche *Sameș sau Sămeș și care, prin filieră slavă, putea deveni Someș (ca în Paganus > pogan), iar apoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]