498 matches
-
trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îndrepta automat ochii spre tavan, unde, în aburul de ceai, se aștepta să-i întâlnească privirea ușor panicată, perciunii stufoși și îngrijiți, părul sur și zburlit. Gătea. Puțin și simplu, ca pe vremea copilăriei lui Alioșa. Cremă de piersici cu lavandă și piper roz. O trimitea la bucătărie fără să fi scris rețeta, ingredientele, și fără să-i fi dat nume, ceea ce ducea la o inva riabilă stare de confuzie a personalului și a bucătarului-șef, care, în lipsa unei coerențe gastronomice
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu mirosul meu de frig și de gheață și de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se vor spăla și vor mânca împreună. Era din ce în ce mai încrezător că undeva există un dormitor cu cearșafuri albastre mirosind a balsam proaspăt și o cadă de baie cu gel de duș. Se vor bălăci ore în șir în miros de lavandă și levănțică, apoi el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii. Stăteam cu toții strânși în jurul patului și îi vegheam respirația, chiar și Cristi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
revistă jucăriile cosmetice, care mai mult decît orice doctrine, idei politice sau răzvrătiri interioare l-au propulsat în viață, l-au făcut să ardă ca o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură, un set de pensete pentru nas, urechi, perciuni și sprîncene, creme, unsori, săpunuri parfumate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Margarita Missoni. Privi spre o fată zveltă, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii brodate la poale. Era Înconjurată de bărbați mai În vârstă. — Sunt atît de disperată să o conving să folosească săpunul de lavandă. Credeți că e un păcat ca la un priveghi să socializezi cu lumea În interes de afaceri? Alixe nu așteptă un răspuns. Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise Salome, pe neașteptate. Dădu din cap discret către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
această frază se asocia acum în mintea lui Alan cu izul acela ca de ouă, punând capăt inventarului său moral. Cristoase, doar nu e, se gândi el, sigur nu, sigur nu e? Apoi imaginația lui crease pernițe cu miros de lavandă pentru a masca mirosul. Vagine ce torceau cu un sunet electric și reconfortant, pielea de sub sâni netedă și caldă ca o piatră spălată de ape, sfârcuri atât de excitate că fiecare atingere atrăgea după sine un „aaah!“ și fâșii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o plăcuță metalică pe care anterior fusese aplicată la întuneric o peliculă fotosensibilă de bitum de Iudeea. După expunere, bitumul rămas neimpresionat a fost dizolvat în ulei de lavandă, reușindu-se astfel fixarea imaginii, deci stabilitatea ei în timp față de acțiunea luminii (figura 1.2). Procedeul inventat de Niépce a fost îmbunătățit de către conaționalul său Louis Daguerre, care, în 1835, a pus la punct procedeul dagherotipiei, utilizând plăci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Nicéphore Niépce (1763-1833) obține pentru prima dată imagini fotografice stabile la acțiunea luminii. El expune câteva ore în plin soare o plăcuță metalică tratată cu bitum de Iudeea (substanță fotosensibilă), pentru ca apoi să o fixeze prin spălare cu ulei de lavandă. 1826 - Niépce începe colaborarea cu Louis Daguerre (1787-1851) pentru îmbunătățirea procedeului de fixare a imaginilor. În 1833, Niépce moare înainte de a obține consacrarea invenției sale. 1835 - Daguerre pune la punct procedeul dagherotipiei, folosind plăci de cupru argintate tratate cu vapori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori perturbatori, se îndepărtase de prieteni, motiva mereu că nu are timp, își făurise prin sugestie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma și lungimea gambelor sale, bine desenate sub ciorapii vișinii de lână care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se Împușcă, nu-i așa? Se târau de ici-colo și nu se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color, vândute pe liste de așteptare, la care lumea se uita cu respirația tăiată. Apoi, au Început să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor, o balansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum arăta și privită pe deasupra lor. Pentru prima dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu se auzea cu lumina ei rotitoare. Decât, dacă nu cumva, prin cine știe ce miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire cum pe trupuri purtau pelicula când delicată, când violent colorată al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani” și multe alte lucruri. Părea Încordată. N-a rezistat mult și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ci Într-un mod stupid la care s-a adăugat și hemofilia lui... Tocmai când urma să Înzestreze cartierul cu antene parabolice... Ar fi arătat ca o seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie firească, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]