333 matches
-
țeava sub ureche și i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu ce ai făcut până acum? Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ocupă ele, dar încearcă, tu ești mai apropiat de ea decât mine. Să știi că așa am să fac! spuse Cristian ridicându-se în picioare. Foarte bine, numai nu uita că noaptea e aproape! se ridică și Calistrat de pe laviță. Dacă vrei să accepți un sfat de la mine, îl bătu amical pe spinare bătrânul, în timp ce îl petrecea spre ieșire, du-te și te odihnește, încearcă să mai furi câteva ore de somn! Ne vedem tot așa ca și ieri seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași pe culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit? întrebă el văzându-l pe Cristian în pragul ușii. Nu, sigur că nu! adăugă el văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Chiar dacă se aflau într-o zonă cu multe exploatări miniere, îi venea destul de greu să creadă că oricine putea face rost de dinamită fără nici cea mai mică problemă. No, hai! Să nu mai pierdem timpul, se ridică Calistrat de pe laviță, mă duc să mă apuc de treabă. Așa, numai pentru a-mi satisface curiozitatea, de unde ai de gând să iei dinamita? îl întrebă Cristian. Doar nu crezi că am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi trebui să fie la locul lui, însă acesta lipsea. Fără discuție că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se înșelase. Avusese însă dreptate, persoanele dispărute fuseseră ucise de duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și grădina casei lui Moș Calistrat, acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbim cu el! În definitiv, nu avem nimic de pierdut. Ne aflăm într-un impas și orice informație în plus este binevenită. O luase de mână trăgând-o spre ieșire. Stai! îl opri ea. Se apropiase cu pași mari de lavița de lângă masă și smulse cuvertura care o acoperea. O luă de acolo și o aruncă pe podea, întinzând-o în fața dulapului de lângă perete. Se ridică pe vârfuri, încercând să ajungă la sfeșnicele de deasupra. Nu reușesc, se întorsese ea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi înduioșat spre nunta lui întâmplată cu-atâta timp în urmă într-un sat din Teleorman, tot într-un cadru asemănător, pe vremea când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mâine la școală, că învățătoarea le-a spus să facă fiecare după cum îl taie capul... și se tot gândea, se tot gândea, ronțăind creionul în gură... Toader, stăpânul casei, truditor de țarină și iubitor de animale, stătea întins pe o laviță. Cu ochii țintă în tavan se gândea că nici duminica aceasta n-a fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună și de data asta? ”Toderașe, niciodată nu știi când va suna ceasul, vino la biserică și ascultă cuvântul
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii ajunși aici de prin satele din împrejurimi, risipesc mătănii în stânga și-n dreapta, pe la tainițe și pe la icoane. Stau tihnind pe o laviță din curtea mânăstirii, încălzindu-mi sufletul la razele mângâietoare ale soarelui de după amiază și tânjind după căldură precum un pui de-o zi! De ce venisem aici? Doar vizitasem mânăstirea de nu știu câte ori până atunci. Cunoșteam pe de rost icoanele și
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
atunci. Cunoșteam pe de rost icoanele și toate frescele pictate pe zidurile ei. Știam demult inscripțiile și comentariile savante despre ele. Cu toate acestea obișnuiesc să vin aici pur și simplu ca să mă încălzesc la razele soarelui stând pe această laviță Simt cerul ca pe un acoperiș albastru-cristalin ce închide în el silueta cu sclipiri de argint a mânăstirii. Cupola lui cuprinde până departe văile și satele, munții și poienile, pădurile cu vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
de noapte, scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Citește mai mult Vin fluturi de noapte, scapărăscântei misterioase-n firide,ușa cuptorului tremurași zboară prin vatra stafide.Plăcinte se coc, mici garoafecu carne, brânzeturi sărate,cu varză, dovleac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mai mult Vin fluturi de noapte, scapărăscântei misterioase-n firide,ușa cuptorului tremurași zboară prin vatra stafide.Plăcinte se coc, mici garoafecu carne, brânzeturi sărate,cu varză, dovleac, cu cartoafeși mere sub luna furate.Pe masă ștergare-s întinse...sub lavița toarce pisică,stau mut, cu privirile-aprinse...aștept să se-ntoarcă bunica.... V. ALUAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Întâi m-am însingurat până am inceput sa vad firea ascunsă a lucrurilor - zigzaguri rapide
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pentru turnurile, clopotele și altarele bisericilor, Pentru sabia lui Ștefan cel Mare și Sfânt și pentru rezonanța intraductibilă a cuvântului „dor”, pentru Valea Mureșului și blidul și ștergarul de pe perete, pentru Valea Oltului și lada de zestre, pentru Prut și lavița de la uliță, pentru Țara Crișurilor și iaga de la grindă, pentru bisericile din lemn și casele țărănești, pentru Humanitas și Anastasia, pentru zăpezile Gutâiului și Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru moșnenii lui Mircea, iobagii lui Iancu și pandurii lui Tudor, pentru
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
de noapte, scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Referință Bibliografica: În fața flacării / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IN FAŢA FLĂCĂRII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368023_a_369352]
-
petele lor de culoare să nu estompeze tăcerea semințelor ce le dăduse viață.Încetul cu încetul,tabloul renașterii prindea contur între creneluri de trăiri și sentimente.Cerul săruta pământul într-o simbioză perfectă uitând parcă să ceară simbrie divinității. Pe sub lavițele înmuiate în noroiul încins al copacilor,miriapozii își desfăceau pentru prima dată umbrele,spălându-și întunericul sub un cer plin de aripi.Nicicând nu fu mai frumoasă primăvara! Ghioceii care înjunghiaseră carapacea iernii cu puritatea lor feciorelnică,întâmpinau într-o
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
s-au hotărât să meargă la culcare. - Dapăi, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița ista și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
prea des!... Faptul că micul Klesch își invitase noul prieten la el acasă, mă uimise aproape la fel de mult ca fluieratul lui Culiță. După câte știam, cu excepția mea, nimeni nu se mai bucurase de acest privilegiu. Moșu Klesch ședea pe o laviță sub nucul imens din curtea casei când am ajuns noi. Era alb de tot la păr și, în pofida zilei călduroase, purta un laibăr de postav negru, cu bumbi de argint și ciorapi de lână în picioare. Ațintise niște ochi albaștri
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
la nașterea lui se speriase. Alergau toți bezmetici, de colo colo. Se făcuse duminică, soarele răsărise de mult. Era un septembrie cald și pufos. - Hai, fă, împinge, urla moașa la tânăra țărancă, stoarsă de puteri și care stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins tânăra mama. - De unde știi, fă? - Iaca, mi se arată Maica Domnului, acolo pe tavan. Mi s-a
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
aminti scopul vizitei, și-l rugă pe Deceneu să-i facă un ulcior cu licoare pentru cufureală, fiindcă gineri-su, Snefru, numai cu leacul ăsta se dregea. Apoi capotă, ca să folosim un termen din arta zborului, căzând de-a latul laviței acoperită cu piei de oaie. Nici el nu era prea antrenat! Rămas singur, Deceneu, oftă, mai bău ce rămăsese în ulcior, se apucă de preparat poțiunea, iar peste cam o clepsidră dormea și el tun (astea nu se inventaseră însă
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
omenos, dispus să ajute sau să dea sfat oricui avea nevoie. Se înțelege, din acest motiv lumea îl îndrăgea, îl lăuda și-l prețuia nespus de mult. S-a întâmplat însă că, într-o zi, pe când el ședea pe o laviță undeva în mijlocul satului cu pânzele pictate întinse pentru a fi văzute de trecători, se afla în trecere prin acel loc o fată foarte frumoasă, însoțită de un om ce părea bogat, după ceea ce se vedea prin straiele sale pricopsite și
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
de pe țarina lui, venea în casă să mai povestească. Apoi cerea o pătură, sau un suman, și pleca să doarmă în podul cu fân. Tanti Anița, când venea și ea, nu prea putea dormi în fân, ea dormea pe o laviță, lângă sobă. A doua zi, noi eram mai mult în preajma uncheșului și-a vitelor sale. El avea treabă, iar noi ne jucam, dar aveam grijă și de vite. Avea o sfințenie greu de închipuit pentru pământul lui. Totul trebuia să
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
cea bună. Asta până într-o zi, când profesorul s-a hotărât să meargă acasă la el, să vadă cum arată casa în care locuia. Acolo a găsit o dezordine de nedescris. Șase copii, de toate vârstele, stăteau uimiți pe lavițe, îmbrăcați în zdrențe, nespălați, holbându-se la oaspetele neașteptat care le-a intrat pe ușă. Mama copiilor era copleșită de probleme și de necazuri, nu mai știa pe care copil să-l hrănească mai întâi, cum să-i mai îmbrace
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]