165 matches
-
verde). În ciuda numelui ei (leșesc=polonez, de Lech), această specie provine din Mexic. Este o rată de tip greu: femelă poate avea 3-4 kg, iar masculul 5-6 kg. În jurul anului 1600 a fost domesticita pe scară largă în Europa. Rata leșeasca are ca specific noduli roșii în jurul ochiului. Dintre păsările de curte, la această rată clocitul durează cel mai mult 5 săptămâni. Se împerechează de trei ori pe an, depunând 150 de ouă pe sezon (martie - august). Aceasta este o rată
Rață leșească () [Corola-website/Science/317636_a_318965]
-
Gherman și Oană (la Urechi: Ioan). și ar fi apucat și alte cetăți, că Ștefan Vodă la gol nu îndrăznea să iasă; ci numai la strâmtoare nevoia, de le făcea sminteală. Ci văzând turcii ajutorul lui Ștefan Vodă din Țara leșească ce-i venise, sau însuși craiul, cum scriu unii, că au tras de la Rusia și de la Litfa țeara toată, de se strânsese oameni de treabă mai mult de 20000 și, trecând craiul cu dânșii Nistrul sub Halici, au venit la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Europei. Acelaș Ștefan Vodă căruia turcu (pe atunci cea dîntîi putere militară în Europa) îi iau Chilia și Cetatea Albă, acelaș Ștefan Vodă bate de-l stinge mai târziu pe regele Albert în Codrii Cosminului, încît rămâne proverb în țara leșească "în zilele lui Albert au pierit șleahta" și acelaș Malcoci a cărui oaste turcească Ștefan au topit-o în ținutul Bolgradului a pătruns mai târziu în Polonia și prădă și arse până la Lemberg fără ca regatul să-l poată opri. De
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au purces spre Crîm înainte. Iară când au fost la trecătoarea Niprului s-au ridicat nohaii și au lovit fără veste pe sultani și i-au omorât pe amândoi și după această faptă au purces cu coșurile sale spre țara leșească, pohtind de la leși loc {EminescuOpX 64} să se așeze sub ascultarea lor. Îmbla pre la târguri și prin sate toți cu câte o cruce de lemn la piept, semn de închinăciune. Ci leșii așa loc deșert fără oameni mai înlăuntrul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și se impun altfel decât prin pălăria cât roata și lavaliera anahronică? Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru formulele de vasalitate pe care le cuprinde, Ștefan se angaja să slujească cu credință regelui Cazimir: „Făgăduim de asemenea că de aci înainte și pe viitor vom păstra credință curată și dreaptă domnului Cazimir craiului și sfintei sale coroane leșești, că vom face tot binele pentru domnia sa și pentru cinstea lor, că vom lucra în toate locurile spre folosul lor și nu vom fi niciodată părtași, fie prin noi înșine fie prin altcineva, la vreun sfat, la vreo înțelegere, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cum oastea polonă „părea împresurată”, cum zice Wapowski, regele a acceptat să discute încheierea unui armistițiu. În Letopisețul nostru se arată că „domnului Ștefan voievod i-a venit ajutor de la craiul unguresc numit Laslău, care era frate cu Albert, craiul leșesc, 12 mii de oșteni. Și cu ei era Birtoc, voievodul Ardealului, care Birtoc voievod era cuscrul lui Ștefan voievod. Și astfel Birtoc voievod l-a rugat pe domnul Ștefan voievod ca să se împace cu craiul leșesc; iar domnul Ștefan voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
frate cu Albert, craiul leșesc, 12 mii de oșteni. Și cu ei era Birtoc, voievodul Ardealului, care Birtoc voievod era cuscrul lui Ștefan voievod. Și astfel Birtoc voievod l-a rugat pe domnul Ștefan voievod ca să se împace cu craiul leșesc; iar domnul Ștefan voievod abia i-a făcut voia spre împăcare. Și așa a trimis Birtoc pe solii săi la craiul leșesc, ca [apoi] să meargă și el însuși la crai.” Și logofătul Tăutu avea să spună că războiul ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan voievod. Și astfel Birtoc voievod l-a rugat pe domnul Ștefan voievod ca să se împace cu craiul leșesc; iar domnul Ștefan voievod abia i-a făcut voia spre împăcare. Și așa a trimis Birtoc pe solii săi la craiul leșesc, ca [apoi] să meargă și el însuși la crai.” Și logofătul Tăutu avea să spună că războiul ar fi fost mai lung „dacă [domnul] nu ar fi fost înduplecat prin rugăminți de serenissimul domn, regele Ungariei”. Cele două mărturii ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă din secolul al XVII-lea: „că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce să cheamă leșaște Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în retragerea ei din Moldova. Din letopisețele noastre reiese că „la 19 ale lunii octombrie, joi, s-a întors craiul leșesc, dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în retragerea ei din Moldova. Din letopisețele noastre reiese că „la 19 ale lunii octombrie, joi, s-a întors craiul leșesc, dar n-a pornit pe același drum pe care venise, ci a pornit pe alt drum, pe unde era țara întreagă”. Aceeași informație se regăsește în Letopisețul de la Putna II. În Cronica moldo-polonă se arată că Ștefan a fost de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
văzând că regele „n-au luat urma pre unde venise, ci spre codru”, a trimis oamenii să-i ceară lui Ioan Albert să se întoarcă pe unde a venit, căci, altfel, „văzându țara paguba ce se va face de oastea leșească, nu vor răbda, ci vor vrea să-și apere ale sale”. C. Rezachevici, în studiul despre lupta din Codrii Cosminului, crezând că a descoperit drumul pe care polonii au mers spre Suceava, a considerat că domnul i-a cerut regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmașii săi nu au putut să-și dovedească drepturile decât la 26 octombrie 1458, când a venit Ștefan cel Mare în scaunul Moldovei, satul Temeșești revenind nepoților lui Stan Poiană. La 26 octombrie 1452, Mihul cumpără trei seliști lângă granița leșească. Domeniul logofătului Mihul sporește spectaculos prin cumpărăturile pe care le face la 20 iunie 1453. Din formula de întărire reiese cinstea deosebită de care se bucura Mihul la curtea domnească: acest “adevărat și prea cinstit și al nostru credincios boier
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prisăci, iezere, gârle, mori și țigani. Era unul dintre cele mai mari domenii din Moldova, realizat timp de 30 de ani, din 1424 până în 1455. Așa cum se poate vedea pe hartă, satele acestui domeniu se aflau de la granița cu Țara Leșească până la Galați și de la Fălticeni până la Nistru, remarcându-se două grupări de sate în județele Vaslui și Iași. Felul în care Mihul și-a mărit domeniul, prin danii domnești, dar mai ales prin cumpărături, nu trebuie să surprindă. Un sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o mânăstire de maici. Problema, care se pune, era aceea de a atrage oameni, care să se așeze în satul mânăstirii, din care cauză se arată în privilegiu că “pe oricine vor chema, sau din țară străină sau din Țara Leșească sau din țara noastră, toți acești oameni, câți vor fi la această mânăstire, să fie slobozi să își are și să semene grâne și să cosească în țarina târgului Suceava, ca și oamenii târgoveți”. Se acorda scutire de dări și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Alexandru cel Bun ni s-a păstrat un document, în care aflăm că patru „pani” din țara Litvei (Lituania), Stanislav din Vronovo, Pașco Albul, pan Micolai și pan Mihul și cei care îi vor însoți, vor primi câte cinci grivne leșești de lance, pe lună. Mercenarii slujeau la curtea domnilor. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se arată că la Valea Albă, în 1476, pe lângă alți viteji și boieri „și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci”. C. C. Giurescu consideră că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înalt, salvarea noastră ca neam, el s-a arătat foarte atent cu soarta supușilor săi. La 8 februarie 1470, domnul da “această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca să facă un lucru care să nu fi mai fost alta, dată în țara aceasta; și așa au socotit că se va putea ca să facă postav aice în țară; și îndată au scris printr-alte țări, pe la prieteni, în Țara Leșească și în Țara Nemțească, de i-au trămis vro doi meșteri, ca să vadă locul și apele și să vorbească cu ei ca, de se va putea, să facă postăvărie. Și așa trămițîndu - i au vorovit cu ei, dându - le și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe vremea apusului soarelui din Cetatea Albă, cale de 60 de ceasuri, și se vede așa de curat ca și cum ar fi el aproape în unghiul țării, iar de la miazănoapte se vede de lângă apa Ceremușului, unde numai hotarăle Moldovii, ale țării leșești ș-ale Ardealului se lovesc. Prin năsipul pîrăielor ce se încep din munți se găsește praf de aur, prin codri sânt cerbi, ciute, căprioare, bivoli sălbatici și, în munții despre apus, o fiară pe care moldovenii o numesc zimbru. La
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și grele care vorbesc despre păcatele și ororile trecutului. Nu e cazul nostru. Ni s-a românizat numele după ce niște străbuni, constructori de case de lemn, au trecut din Maramureș În Bucovina, cîndva la Începutul secolului. Numele ar putea fi leșesc, prusac sau maghiar, poate, sau tot românesc, nu se știe, tăvălit Încoace și Încolo de momentele istorice ale unor ținuturi Îndepărtate, aflate mereu Între fălcile imperiilor. Ușa trecutului... umbli prin ea pînă chestia asta ajunge o boală sau o profesie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să cheme în Moldova armeni din Țara Turcească sau din Țara Leșească, asigurându-le tuturor celor care se vor așeza sub oblăduirea episcopului unele scutiri 13. Conținutul actului citat nu cuprinde vreo urmă de intoleranță, dimpotrivă, vădește interesul domnului pentru încurajarea unei colonizări armenești prin garantarea practicării cultului și prin acordarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta celeilalte jumătăți. Stau la o stație de tramvai. Liniile paralele, ca două trese argintii se pierd în zare. Tramvaiul se apropie cu legănări de rață leșească, mânat de neobositul său suflet electric. În tramvai, câțiva pasageri, câteva doamne. Evantaiele improvizate din gazete, mănuși și batiste se agită ritmic. Vatmanul oftează la fiecare țâșnitură a frânei automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pagină sarcastică: în trupul domnitorului s-ar fi găsit pietre prețioase. Constantin Cantemir este lăudat pentru că, deși necărturar, știa bine turcește, avea limba dulce, era milostiv și nelacom. Domnia lui a fost tulburată de incursiunile pline de cruzime ale podgheazurilor leșești și de bandele de tâlhari. Când mitropolitul Dosoftei a fost luat de Jan Sobieski în Polonia, un leah a prins-o pe Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, fostă soție a lui Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat capul pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
cosi f ân în jurul lui Feltin... (care era un vestit pivnice r domnesc și avea și vie cu pivniță în podgorie). O altă înstrăinare în hotarul târgului o face Mihai Racoviță Voievod, când dăruiește în 1719 lui Gheorghe Strabovschi, pisărul leșesc, „din lotul târgului Cotnari, 20 pământuri în fruntea locului și un vad de moară în apa Bahluiului a popii lui Struț. în 1734 se mai rupe o parte din Târgul Cotnar ilor, dâ nduse spătarului Cârstea, cu hrisovul lui Constantin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]