165 matches
-
silabisesc: „O carte la starostele de Cernăuți , răspunsul cărții..., precum gazeturile ce-au trimis de la niște domni leșești le-au adus și aceste gazeturi sânt vechi, nu-s nici de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
adus și aceste gazeturi sânt vechi, nu-s nici de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești” cereau în schimb lemne și loc de arătură.” Așa că vodă s-a supărat pe drept și mai presus de asta el avea „de unde lua gazeturi.” Același Constantin Nicolae Mavrocordat voievod însă, nu mai are ce face când vine vorba de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leșești. El pune cârja sub suman și ese afară. Acu-mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost rușine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: - Omule, arată-ți tu întîi puterea. - Bine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
serviciu de porțelan. Această latură picturală place. G. Călinescu o socotește partea cea mai viabilă a poeziei. Imaginația e, Într-adevăr, mai strînsă, ochiul vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie În care sînt descrise armurile leșești: „Ei merg, bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În Scrisoarea a III-a. Urmează al doilea termen al ecuației (Țara În picioare), apoi poemul se Întoarce din nou la tabăra leșească, revine la tabăra română și rămîne aici două cînturi (al V-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază pe leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate. Conceptul se bazează pe ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca să facă un lucru care să nu fi mai fost alta, dată în țara aceasta; și așa au socotit că se va putea ca să facă postav aice în țară; și îndată au scris printr-alte țări, pe la prieteni, în Țara Leșească și în Țara Nemțească, de i-au trămis vro doi meșteri, ca să vadă locul și apele și să vorbească cu ei ca, de se va putea, să facă postăvărie. Și așa trămițîndu - i au vorovit cu ei, dându - le și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe vremea apusului soarelui din Cetatea Albă, cale de 60 de ceasuri, și se vede așa de curat ca și cum ar fi el aproape în unghiul țării, iar de la miazănoapte se vede de lângă apa Ceremușului, unde numai hotarăle Moldovii, ale țării leșești ș-ale Ardealului se lovesc. Prin năsipul pîrăielor ce se încep din munți se găsește praf de aur, prin codri sânt cerbi, ciute, căprioare, bivoli sălbatici și, în munții despre apus, o fiară pe care moldovenii o numesc zimbru. La
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prisacă și livezi. În afară de livezile organizate în grădinile din preajma gospodăriilor țărănești, în siliștele din vatra satului și în preajma curților creștea, ca și astăzi, un număr însemnat de pomi. Erau cunoscute pentru calitățile lor deosebite: merele domnești, crăiești și leșești, perele pergamontile galbene, prăsade, ulciorașe, busuioace și tomnatice, cireșele hultoane și crăiești, prunele, bardacele și nucile. Din unele fructe se făceau dulcețuri, „povidlă’’ și „lesă’’, altele se conservau prin uscare și afumare. Pentru plantare se foloseau puieți răsăriți din rădăcinile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pădurile, hățisurile și terenurile mlăștinoase, cunoscute numai de către localnici, au atras deseori în capcane oștirile dușmane. În pădurea de la Crasna, pe Valea Bârladului, voievodul Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a obținut o importantă biruință asupra oastei leșești venită să-l întroneze în Moldova pe Alexăndrel. Să revenim însă la tema monografiei și a descrierilor anterioare! Între timp, Bârladul devenise reședința marelui vornic al Țării de Jos. Primul dregător învestit în această funcție se numea Huru. Această dregătorie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era, pentru moldoveni, identică cu sufletul: inimă rea, sau chiar astfel ca o licență literară "Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au împăcat cu craiul leșesc" și "cu ce inimă și sfat au făcut acea casă"46. Cealaltă ipostază a psihozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, mai puțin cunoscută, în orice caz mai puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a reprezentat un punct strategic de maximă importanță pentru Moldova, valorificat datorită proximității geografice. E vorba de Liov, unde drumul moldovenesc se intersecta cu ruta pornită de Cracovia pentru a ajunge la Kiev60. Atât de puternică a fost atracția puterii leșești, încât la apogeul ei în debutul Epocii moderne, deși Moldova era închinată turcilor de ceva secole, mai existau domnitori care gravitau în jurul Poloniei. Căderea Uniunii polono lituaniene la scurt timp a adus după sine noi stăpânitori ai rutei Cracovia Liov
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia, fostul regat protector al Moldovei. Astfel, Moldova a fost transformată de otomani într-o bază de expansiune spre Podolia. Au angajat lupte în care au slăbit puterea leșească, fără a-și da seama făceau loc unei alte primejdii care le-a fost fatală. În pădurile boreale din nord, își făcuse apariția, în jurul Moscovei, o putere care, în absența unor obstacole naturale, se extindea cu agilitate spre sud, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele românești, / Ele domn că n-are. / Și ce-au mai umblat, / Și ce-au trepădat, / Până ce-au aflat / D-un tânăr cocon, / Pe nume Ion. Întâi că-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele românești, / Ele domn că n-are. / Și ce-au mai umblat, / Și ce-au trepădat, / Până ce-au aflat / D-un tânăr cocon, / Pe nume Ion. Întâi că-l cerură, / Dă-ni-l, taică, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Altădată, Ionuț pleacă să-și elibereze iubita din mâinile tătarilor, pe jupânița Nasta, dar aceasta se aruncase de pe corabia care o ducea în robie. Al doilea volum tratează tema iubirii. Marușca, iubita lui Simion Jder este răpită, dusă în Țara leșească, eliberată de Simion. Cei cinci Jderi (Simion, Nicoară, Cristea, Damian, Ionuț) sunt credincioși domnitorului care, între altele, participă la vânătoarea bourului. Voievodul voia să se sfătuiască, în taină, cu sihastrul din munții Ceahlăului, cu privire la problemele țării. În cel de-al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia să se înăsprească prin răceală. Modul cu care-a venit cu cățel - cu purcel din Galiția. Gramatica lui Ollendorf. Maria Buicliu. Vlachos. ["CÎND AM VENIT DE LA BLAJ"] 2257 Urmărirea din partea mea a celei fete de boieri în Cișmegiu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Vor unii să zică Moldovei c-au chiemat-o Sțitiia sau Schitia - pre limba slovenească. Ce Sțitiia cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul, Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșească”. Acceptarea de către cronicar a faptului că Moldova este parte a teritoriului Sciției și respingerea de către el a acestui nume pentru țara sa înseamnă pe de o parte refuzul de a-i accepta pe autohtoni ca parte constitutivă a poporului român
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romanic al Daciei: „Slovenii n-au fost cunoscuți oamenilor din părțile acestea, nici limba lor auzită până la începutul sutei a șasea de la Christos. În timpul acela veniră mulțime nenumărată de preste muntele Carpatu, care desparte Ungaria de Polonia sau de țara leșească, și de preste râul Albis, până unde se întinde Germania”. Latinii, continuă Maior, nu au putut lua cuvinte de la o gintă necunoscută și din vorbă neauzită, „cuvintele acele care slovenii le au în limba lor și sunt și în limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]