KorAP: Find »[drukola/base=leană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...23 >

575 matches

Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167

întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a avut-o

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată elibera din strânsoarea unor lanțuri nevăzute, când Leana a-ntis un braț spre el și, ridicându-l ca pe un fulg, l-a scos în curtea casei. Se mira în sinea lui: „Cum de-a reușit Leana să mă scoată afară?!...” Privind bolta cerului, pe care erau aprinse mii

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
și-napoi ca să se poată elibera din strânsoarea unor lanțuri nevăzute, când Leana a-ntis un braț spre el și, ridicându-l ca pe un fulg, l-a scos în curtea casei. Se mira în sinea lui: „Cum de-a reușit Leana să mă scoată afară?!...” Privind bolta cerului, pe care erau aprinse mii de stele, iar Luna plină avea fața însângerată și răspândea o lumină lăptoasă, așa cum nu mai văzuse decât în lampa unui petromax când se dusese la nunta unui

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
Sfintei Născătoare de Dumnezeu... care te va apăra mereu” , s-a închinat înainte de-a deschide poarta. - Doamne, ajută!... „Poate e ultima oară când îi văd pe-ai mei. Ce dor îmi e de neica Mitru... Cum o mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
valizei de lemn, în care adusese și el ce putuse: ceva de-ale gurii, câteva vechituri, și nu mare i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A rezimat pușca de colțul tinzii, după ce a verificat dacă are piedica pusă, fiindcă era încărcată. Când să bată în ușă, a auzit o voce de bărbat, că i-a-nghețat

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
nu-i, îți spun eu. Ce-i cu tine de te-ai fi grăbind!... - Zău!... Așa o fi, dacă spui... Întunericul de smoală, pe care-l tăiai cu cuțitul, a fost străbătut de lumina unui băț de chibrit cu care Leana a aprins lampa. - Doamne, aiurezi!... E unu și câteva minute. Ce bine-mi pare bine că te-ai trezit, și s-a repezit spre bărbatul care se sculase și stătea pe marginea patului cu picioarele atîrnate. L-a prins în

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
ce-i aia disciplină militară? - Ba bine că nu știu... Hai tu, Costeluș, ce te-ai fi grăbind!... Poți să mai stai. E destul timp. Într-o oră ești la Velești. Andrei care trecuse în dreptul geamului a văzut-o pe Leana îmbrăcată în cămașa puștii. - Lenuța, de ce vrei să mai rămân? Chiar ții așa de mult la mine, ori îți face plăcerea să stau cu tine? - Tu ce zici, puișorule?... - Că am fost un mare prost. - Nu mai spune!... Și, mă

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
știi de ce nu l-am urmat pe Andrei prin toate văgăunile pe unde-l trimiteau comandanții lui? - Dacă-mi spui, o să știu, și dintr-o mișcare s-a urcat deasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridică și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
salcie în bătaia vântului. Într-o fracțiune de secundă, s-a repezit și a luat arma în mână. S-a repezit cu umărul în ușă, care a sărit din țâțâni, oprindu-se pe masa din bucătărie, la care se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care mai rămăsese o jumătate de pui fript la jar, jimbla de pâine rumenită și murăturile s-au împrăștiat prin toată camera.Țipătul Lenuței era sfâșietor. Era îngrozită de moarte

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
am să merg la ocnă, mai bine te omor, să știu pentru ce voi fi pedepsit... Ultimile cuvinte s-au auzit mai mult ca o rugă, trupul i se îmuiase, nu mai avea niciun strop de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus. Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
mi-a adus... În tot timpul cât îi vorbise Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul. - Mișcă-te omule!... Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
lăsau capetele în jos, implorând cerul să cadă câțiva stropi de ploaie. După ce-au terminat treaba, au ieșit în curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-a răstit Leana la Vruța cu o voce sugrumată de emoție. Omule, aleargă în Culme și ia repede calul, că l-a priponit pe locul de la deal de livada noastră. Vezi pe unde-l duci. Grăbește-te, să nu te vadă careva. Nu

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în brațe, dar el i-a întors spatele. - Du-te, omule, și să-ți ajute Dumnezeu să te-ntorci sănătos. Andrei a ieșit

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau izvor din ochi. I-a luat mâna, i-a strâns-o puțin și a plecat cu tristețea în suflet a criminalului ros de conștiința sa, dar îndemnat

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
cap de om nu va pieri până nu-i prins criminalul, sau va plăti și el în fața Ta pentru crima săvârșită. Cum de-am putut să fiu atât de câinos?!... N-ar fi fost mai simplu să-i las viața? Leana era liberă să plece în lumea largă; ce m-ar fi interesat de ea că nu mi-a fost credincioasă. Ce drept aveam eu să iau viața unui om? Dacă-o iubea, putea s-o ia. De ce a trebuit să

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
al doilea război mondial. Așa că m-am retras la casa mea și am trăit cu spaima în suflet... neuitând crima pe care am comis-o ca un descreierat ce nu mai văzuse și altă femeie în ochii lui, decât pe Leana destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face o mămăligă

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
pe ea lângă el. Acum sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
multe detalii. Spune că nu ți-am ghicit gândul? - Doamne, bine mă femeie!... ce rost mai are să dezgropăm morții? „Cum de vorbește, stafia?!...” O frică groaznică a pus stăpânire pe el, tremura din tot corpul. Chiar dacă n-o vedea pe Leana, și-o imagina că devenise uriașă: nu mai încăpea în casă, se revărsa spre el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
a retras și a-ncercat să-i îndepărteze mâna. - Asta numești tu cinste? Eu veneam să te văd, fiindcă ardea sufletu-n mine de dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
în prizionerat... îți pierise pofta de-a mai trăi, este adevărat? Când ai venit în țară, erai mai mult mort... decât viu. - ...Dacă ți-ai dat seama de starea mea sufletească pe care o aveam atunci, de ce-mi reproșezi, Leana, tocmai acum? - Fiindcă atunci, când erai strâns cu ușa, ai uitat de conștiința de care-mi tot amintești și acum... că-ți roadea orgoliul de oltean , iar ca să nu te faci de râsul satului, nu ți-a convenit să le

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
răsuflu vreun cuvânt la miliție. Ce poți să-mi răspunzi, Andrei? Și din nou l-a mișcat energic o mână nevăzută, care i s-a înfipt în piept ca un cârlig dureros. De ce taci, bestie! Răspunde! Ți-a pierit glasul?... - ...Leană, sunt multe pe care ar trebui să le afli, dar cui ar mai folosi? - Atunci fă bine și mergi la părintele Ilie Rădulescu și spovedește-te, păcătosule! Pentru o fracțiune de secundă i-a apărut în fața ochilor Leana, care era

ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]