KorAP: Find »[drukola/base=lectică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

146 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

noastră, crede-mă. E bătrân, gutos ca și Galba și nu mai e în stare să mențină disciplina în rândurile soldaților lui, care vor să lupte. Nu mai vor să aibă drept legat un bolnav care le dă ordine din lectică, fiindcă nu se poate ridica în picioare. Au nevoie de un om ca tine. Asta e și părerea legatului Caecina Alienus. — Caecina? Dar putem avea încredere în el? Mi se pare ciudat că se îmbracă precum barbarii și își ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gest de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. E surd și mut, din naștere. Crezi că nu știu să-mi aleg servitorii? 7 Ninsoarea încetase când Vitellius coborî în curte, escortat de gărzile lui de corp. Urcă repede în lectică, după ce dădu în șoaptă un ordin comandantului gărzii. Mai târziu, cu chipul pe jumătate ascuns de mantie, intra într-un han, departe de zidurile orașului și aproape de Rhenus, la marginea pădurii. Hanul era pustiu. Mirosul de carne prăjită plutea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
decât Titus. Nu l-ai fi cumpărat pe Skorpius dacă Titus n-ar fi fugit... La urma urmei, ai ieșit în câștig, nu crezi? Vitellius împinse deoparte vasul gol, aruncă niște monede pe masă și plecă șchiopătând. 8 Imediat ce torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se întrecuse cu Caligula. Se întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe viață fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul, greșiseră drumul; în vremea asta, Galba era omorât de mulțime. Pretorienii îi tăiaseră capul dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se lăsă pe perne, cu o mână pe pântece și cu cealaltă la gât, în locul unde apăsaseră degetele lui Valerius. Strigătele îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase din Gallia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
păstra puterea. De fapt, costurile pentru întreținerea soldaților i se păreau excesive. Spre seară porni călare spre Cremona, înconjurat de o suită somptuoasă. Asiaticus, libertul și amantul său favorit, călărea alături de el, iar soția și fiul său îl urmau în lectică. Se opri în locul unde se dăduseră luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri și pe drum încă se mai zăreau mâini și picioare tăiate, leșuri putrezite a căror duhoare se simțea de la multe mile. Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
toți, așa cum am omorât-o... Tăcu, neîndrăznind să rostească numele Velundei. Întâlni privirea lui Listarius. Se întoarse spre gărzi. — Luați-mă de aici, porunci cu glas gâtuit. Luați-mă de aici, imediat. 41 Vitellius plângea în timp ce cobora cu greu din lectica oprită în fața templului lui Apollo. Un vânt rece bătea pe Palatinus, iar pe cer treceau nori întunecați, ca niște prevestiri rele. Vitellius se înfofoli mai bine în mantia de blană. Urcă șchiopătând treptele templului, unde îl aștepta Flavius Sabinus. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fi ucis, mai devreme sau mai târziu. Dacă vei continua să lupți, vei fi învins și asasinat. Ai o singură soluție: o moarte onorabilă. — Vrei să mă sinucid? Vitellius izbucni în râs, îi întoarse spatele și se urcă repede în lectică, făcându-i semn lui Listarius să-l urmeze. — Încă nu mi-am spus ultimul cuvânt! strigă. Ajungând la palat, îl întâlni pe Allius Cerpicus. Vitellius se întinse pe tricliniu în încăperea supraîncălzită, avându-l pe fiul său alături. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
însoțească până la casa soției sale. Se agăța înspăimântat de mantiile soldaților din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu să-i înghețe sângele în vine. Se întoarse și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu să-i înghețe sângele în vine. Se întoarse și îl văzu pe Ausper, care îi făcea semn cu degetul să se apropie. — Vino, șopti Ausper. Tu nu trebuie să fugi. Nu ești tu împăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care, la începutul unei ceremonii, crainicul cerea publicului să facă liniște pentru a-i îngădui preotului să înceapă ceremonia. Ferculum (pl. fercula): lectică. Poate transporta orice, în special statuile zeilor. Galba: Servius Sulpicius Galba, născut în anul 3 î.Hr. într-o familie nobilă și bogată, a fost pretor, legat al Aquitaniei, consul, legat al Germaniei Superior, proconsul al Africii și guvernator al Hispaniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

Jollities, de Robert Smith Surtees. Un volum de „povești sportive“, sub forma unor scheciuri comice ilustrate, publicat în 1837. Năravul englezesc ( din fr.). Knight Commander of the Order of the Indian Empire (Comandantul ordinului cavalerilor al Imperiului Indian) Micul dejun. Lectică purtată pe spatele cămilei sau un baldachin transportat pe spatele elefantului. Îngrijitorul unui elefant, cel care îl dresează să poată fi călărit Hârtie creponată sau șervețele (din fr.). Locuri de pândă, seamănă cu construcțiile improvizate la înălțime pentru punctele militare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei Hsiang, Rong și ea însăși. Ei mă vor însoți până la poartă. Cărăușii vor veni la ușă înainte de primul cântat al cocoșului. N-am făcut caz de felul în care mama a cheltuit banii. Îmi dau seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
care le-a păstrat de anul trecut. Insistă să le mănânc pe amândouă pentru a-mi purta noroc, iar eu îi fac pe plac. Sosesc cărăușii. Rong mă ajută să nu târăsc rochia pe pământ până când cărăușii mă ridică în lectică. Kuei Hsiang poartă hainele tatălui nostru. Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mă ridică în lectică. Kuei Hsiang poartă hainele tatălui nostru. Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
galbenă cu monede din argint. — De la Majestatea Sa Împăratul, cinci sute de tael-i! cântă din nou vocea eunucului-șef Shim. Mama sare jos atunci când e strigat numele meu. — E vremea despărțirii, Orhideea. Ai grijă unde calci. Cobor cu grijă din lectică. Mama aproape că scapă cutia care îi este dată. E escortată înapoi în lectica ei de către gărzi și i se spune să meargă acasă. Consideră că te îmbarci pe o corabie a milei pe marea suferinței, îmi strigă mama făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
din nou vocea eunucului-șef Shim. Mama sare jos atunci când e strigat numele meu. — E vremea despărțirii, Orhideea. Ai grijă unde calci. Cobor cu grijă din lectică. Mama aproape că scapă cutia care îi este dată. E escortată înapoi în lectica ei de către gărzi și i se spune să meargă acasă. Consideră că te îmbarci pe o corabie a milei pe marea suferinței, îmi strigă mama făcându-mi cu mâna. Spiritul tatălui tău va fi cu tine! Îmi mușc buza și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea eunucului-șef Shim care dă întruna ordine, făcându-ne să o luăm când la stânga, când la dreapta, aș crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]