8,145 matches
-
au dreptul să vorbească decât cei care le-au trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și trebuie să fie poezia bună. Claritatea e la tine semnul că-ți respecți lectorul. Cred că respectul pentru înțelegerea cititorului e o trăsătură esențială a literaturii Desperado. Scriitorii s-au săturat de încifrări à la Eliot ori Joyce. Ei vor să-și recâștige publicul și reușesc. Este acesta motivul pentru care scrii cu aparentă
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
erau greu de citit - încâlcite - fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate - indiferent de dicție, inclusiv modernismul - erau directe. Era poate vorba de charismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector - nu neapărat Lectorul Ideal - , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Poeme cum ar fi Hotel Boulevard arată clar că ai vizitat România. Publici poeți români în revistă. Cum ai ajuns la București, ce crezi despre literatura română? FS. Îmi
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
citit - încâlcite - fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate - indiferent de dicție, inclusiv modernismul - erau directe. Era poate vorba de charismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector - nu neapărat Lectorul Ideal - , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Poeme cum ar fi Hotel Boulevard arată clar că ai vizitat România. Publici poeți români în revistă. Cum ai ajuns la București, ce crezi despre literatura română? FS. Îmi place enorm Bucureștiul
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Barbu Cioculescu Dacă ați călătorit, și nu oricum, ci, lărgind pasul vreme îndelungată și în nobile companii, prin atrăgătoare metropole precum Viena, Nürenberg, Londra, Copenhaga și chiar mai la nord, când nici lumea lectorilor universitari, nici aceea a saltimbancilor sau a ciuntitorilor din abatoare nu v-ar fi străină, pe un palier de filosofie a vieții, atunci, în lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș v-ați recunoaște, neobosiți investigatori într-un multicolor iarmaroc existențial și
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
exact aceia pe care tocmai i-am trăit, iar eroii din comunul nomenclator, fuziunea finală a temelor saltă miza, propune o morală - în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta neutralitate a perfectei plictiseli, pe orizontala infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc transmuta la intrarea în Holmeskirke învăluie măruntaiele narațiunii, fac acceptabilă
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
amestecă în texte. L.V. În interviurile luate până acum - cu romancieri și poeți britanici și americani - am învățat să pronunț cu mare precauție eticheta ‘Desperado’. Majoritatea detestă să fie înregimentați. Fiecare se crede unic și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
creației acestui scriitor emblematic, dar ați și reflectat asupra locului acestuia în scrisul românesc în monografia exemplară pe care i-ați închinat-o. Profesorul de vocație s-a ilustrat nu doar în România, ci și în Franța, la Montpellier, unde lectorul român a cules simpatie și respect și a fost invitat să țină cursuri ca maître de conference. Între 1990 și 1994 la Universitatea din Toulouse v-ați numărat printre profesorii invitați. După această eboșă v-aș propune să ne îndreptăm
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, 2007. Vol. LIII - Sfântul Ambrozie, Scrieri (partea a Doua). Despre Sfintele Taine, traducere, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Scrisori, traducere și note de Prof. David Popescu, Imnuri, traducere și introducere de Lector Dr. Dan Negrescu, 1994. Vol. LVII - Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese. Așezămintele mănăstirești și Convorbiri duhovnicești, traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, prefața, studiu introductiv și note de profesor Nicolae Chițescu, 1990. Vol. LXIV - Fericitul Augustin, Confessiones
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
printre noi: Livia Grămadă, Ioana Em. Petrescu și Liviu Petrescu, componenți ai formației inițiale care nu au ajuns să vadă nici primul volum al dicționarului. Toți ceilalți critici sau eseiști (dar aproape deloc istorici literari) au intrat ca asistenți sau lectori în Filologia clujeană imediat după 1989: în primul val - Ștefan Borbély, Ioana Bot, Corin Braga, Sanda Cordoș, Gheorghe Perian, iar apoi cei mai tineri - Laura Pavel, Horea Poenar, Lionel Decebal Roșca, Călin Teutișan, Mihaela Ursa, sau foarte tineri - Laura Lazăr-Zăvăleanu
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
Prieten al poetului în tinerețe și la maturitate, Matei Călinescu se pliază pe preferințele lui și privilegiază frapant prima etapă de creație, cea din anii 1968-1972. Întâmplarea face ca tocmai din 1973 Matei Călinescu să fi plecat în SUA ca lector, iar din 1975 să se fi stabilit ca profesor de literatură comparată la Indiana University, Bloomington, deci până în 1973 a cunoscut îndeaproape poezia lui Mircea Ivănescu. E implicată, în această alegere, și o componentă sentimentală, dar mai ales o formă
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
condițiile în care nici un personaj din nuvelă nu fumează? Etc., etc. Un alt procedeu ce se circumscrie regulilor de construcție a enigmei literare la care apelează Caragiale constă în aglomerarea de fapte, acțiuni, întâmplări selectate astfel încât să edifice în mentalul lectorului o certitudine - delapidarea efectivă -, deviantă în raport cu adevărul ce se cere escamotat cu meșteșug. Autorul dezvoltă o minuțioasă strategie de a oculta și de a face uitată o secvență capitală a nuvelei, prima, foarte redusă ca volum în economia de ansamblu
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
manieră emoțională convingătoare încât sfârșesc prin a părea la fel de neîndoielnice, de imbatabile ca și apriorica teză pe care sunt chemate s-o valideze: nenea Anghelache a delapidat! Care este rostul (literar, se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot („Îi lipsește mult!...” decretează fără nici o dovadă, însă și fără umbră de dubitație unul dintre prieteni)? În primul rând, obținerea unui efect cât mai șocant la final, când se dovedește că
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Marius Chivu Dan Lungu nu este doar un energic scriitor (este inițiatorui Clubului 8) și jurnalist (a scris la Timpul și la Monitorul de Iași), dar și un sociolog de perspectivă, în prezent lector doctorand la Catedra de Sociologie și Asistență socială a Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. Sfârșitul anului trecut i-a adus publicarea a două studii. Primul dintre ele, Povestirile vieții. Teorie și documente este o culegere
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Ireneusz Kania este unul dintre cei mai asidui și productivi traducători și exegeți polonezi ai culturii românești în spațiul polonez și chiar din lume. Absolvent al Universității Jagielone din Cracovia, având ca profesori pe renumitul românist, Emil Biedrzycki, și pe lectorul ieșean, Ion Tiba, a funcționat în anii ’60 și ’70 ca redactor la cunoscuta editură cracoviană, Wydawnictwo Literackie, unde l-am și cunoscut. S-a implicat foarte mult în deceniul al șaptelea din secolul trecut la realizarea unor proiecte pe
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
în a fi făcut publicitate pentru literatura română (penultimul ambasador român, Domnul Tudor Dunca, l-a numit “un cap de pod al culturii române în Occident”, atunci o mare parte din acest merit îl pot revendica cunoscutul critic Samuil Damian, lector la Heidelberg timp de 20 de ani (1976-1995), și succesorul lui, tot așa de bine cunoscutul profesor Gelu Ionescu (1995-2001), care au fost amîndoi mijlocitori ai legăturilor noastre strînse și susținute cu Uniunea Scriitorilor (al cărui membru onorific sînt din
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
niște studii groase, iar folclorul îl descria drept un personaj de-un perfect cinism. Un coleg de generație, student la București, îmi povestea că trecând pe la avizierul facultății de litere se amuzase să citescă titlurile lucrărilor de licență propuse de lectorul M. Popa. Ele sunau cam așa (citez din memorie): „Imaginea clasei muncitoare în literatura din R.P. Bulgară”, „Imaginea clasei muncitoare în literatura din Republica Democrată Germană”. Și tot așa, cu R. P. Albania, U.R.S.S., R.S. Cehoslovacă, R.P. Ungară și
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
istoricul publicării preponderent se detașează rolul cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960, să-i publice opera. Editorii de azi urmăresc și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
mai degrabă decît articulate. Putem însă găsi, cu relativă ușurință, trei "puncte cardinale": politica universitară și, prin extindere, națională, "bovarismele" unei reprezentative (și în poezia lui Andrei Bodiu...) "studente Alina" și, în fine, poftele și planurile înnăbușite oblomovian ale unui lector trecut de prima tinerețe. El, Liviu Tudose, este un soi de raissoneur, un speculativ care aude voci ale "conștiinței", care-și pune cu glas tare probleme, care prevede totul și nu rezolvă nimic. Este, de fapt, o parodie a "reflectorului
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
și altceva decât un exeget al literaturii. A făcut pentru literatură ceea ce nu poate face criticul sau istoricul literar din foișorul său de cercetător și hermeneut. A fost un editor profesionist, cu o experiență de zeci de ani, nu un lector obișnuit, adică doar funcționarul unei instituții culturale - și aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut inițiative de editare, a îngrijit texte de la faza de manuscris sau primă ediție până la o altă apariție
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere și să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absența pur și simplu a efortului ritmat
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
clipă impresia că ți se impune, ex cathedra, ceva, se citesc, fără exagerare, cu plăcerea adolescentului care-l descoperă pe Jules Verne. Sigur, este, ca la orice "roman" bun, doar una din posibilități. O alta ar fi să alegi, ca lector cît de cît ŕ l'aise în peisajul universitar, să citești printre rînduri picanterii bine alese, schimburi subtile de replici, o întreagă comedie (cu actele ei serioase) a identităților în conflict: "Cu Ruth, o cafea veselă. Seara, lucrez, dar pică
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
pe plan scriitoricesc, într-un moment aspru de conflicte în sânul breslei, amenințând însăși existența Uniunii Scriitorilor, acesta răspunde că în acel moment se dedică strict activităților politice - modalitate de refuz "pictându-l" perfect pe autorul lui Mitrea Cocor. Pentru lectorul avizat, un monument alcătuit din bulgări de zăpadă, se topește. în conversație cu Tudor Vianu, Zalis afirmă că, spre deosebire de maestru, preferă reacția spontană la faptul literar, explicația "deoarece faptul literar brut implică însușiri ce se pierd la capătul unei prea
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
din poezia, în sens larg, a lui Gellu Naum, "înscenat" și prefațat de Simona Popescu. Înscenare înseamnă, aici, aducere în scenă, adică scoatere "îngrijită" (și îngrijorată) la suprafață. Îngrijorarea apare fiindcă există probabilitatea, nu mică, de-a nu pricepe, ca lector bine intenționat, dar "inocent", o "filozofie" care poate fi înțeleasă randomizat, dar totuși nu oricum. Despre ciudatele preferințe ale hazardului, despre "semnalele discontinue" și despre schimbările bruște de fază vorbește prefața, de fapt ghidul unei solicitante curse printre obstacole care
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
să se schimbe structural. Perioada cea mai liberală, evident conform unităților de măsură socialiste, a fost între 1964 și 1971, revoluția culturală ceaușistă. Dar și în acest interval n-am fost scutiți de stupidități partinice: îmi aduc aminte de un lector, adânc gânditor politic, - din nefericire nu-mi mai amintesc numele său; o fi azi un vajnic profesor de democrație - care la un curs de socialism științific ne-a explicat că "dictatura lui De Gaulle este de tip fascist, dar nu
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]