434 matches
-
de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul tatălui, începe să-l legene și murmură un "a-a-a", semn că vrea și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de ceai. Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui era Încet, greoi, oarecum nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l omor pe loc, oferindu-i, ce-i drept, tot respectul... Ea se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuviosul păstor; cu mâinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pornit de Îndată un cor de sâsâieli, dar s-a oprit la fel de grabnic, astfel Încât vocea de la radio a rămas iarăși singurul lucru de auzit. — ...În ziua de azi se mai aud unii spunând: „Colonialismul e mort“. Să nu ne lăsăm legănați sau Înșelați de ideea asta. Eu vă afirm, dragi prieteni și tovarăși de revoluție, colonialismul NU e mort. și cum ar putea să fie, câtă vreme vaste teritorii din Asia și din Africa nu sunt Încă libere?Vă Îndemn din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmare la ceva ce nu există? Raționamentul domnului cu Magazinul fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație pe care instanța de judecată o respingea de fiecare dată În baza relativității absolute a gustului estetic și a dreptului la diferență. Cu ce sunt mai frumoase niște rațe Îndopate și legănate În mersul lor pe picioare care nici măcar nu se văd? Se apără Domițian ținând strâns În mâini volanul Fordului și privind drept Înainte În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se mișcau înainte și înapoi, într-un ritm deopotrivă acvatic și muzical. Iar formele lui fluidizate dansau, dezvăluind mai multe linii de contur, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște foci, ci ca la niște lei puternici, fusiformi; aveau coamele de solzi și cozile de aur ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de câteva ore, nemișcați în aceeași poziție. Când plecau, toți deodată, cu încetinitorul, întorceau spre tine spatele lor aduse, cocoșate, pașii mici și temători de păpuși mecanice, mersul legănat, indecis. Așa cum se depărtau, deosebit de încet, profilurile lor încă mai sălășluiau un timp în spațiul terasei, ca niște spectre, ca și cum aerul politicos mai zăbovea o vreme ajustându-se la ritmurile lor, înainte să le uzurpe spațiile eliberate. Doamna de la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-și încheie ziua de muncă. Văzând oamenii că Mazilu' trece fără să-i observe, unul dintre ei i-a urat, de la capătul ogorului, ziua bună și spor la muncă. Bonjur! le-a răspuns acesta și și-a continuat mersul legănat fără să-și dea seama că prășitorii se distrau copios privind spre soarele ce pălise și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur! Pantalonii rupți în tur, ochii mici și gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai tare. Afișez o moacă împrumutată de prin filmele cu bandiți și dau să plec. Și chiar plec. Băieții rup, ca prin minune, cercul și reușesc să trec. Știu că mă urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scaune dacă nu e geamantanul acolo ? Vezi la ce folosesc fardurile și parfumurile ? Pe bancheta din spate Bart găsi o perniță. Arm se gândise la toate. Și-o potrivi sub cap și căută să găsească o poziție cât mai comodă. Legănat ușor, Bart ațipi. Se mai trezi când Arm îl anunță că au ajuns acasă. Ce mai dormise, se minună el. Locurile în care fusese înțepat erau foarte dureroase. De ce dor atât de tare ? Nu mă plâng, întreb doar... Sunt niște
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tale s-au agitat, corpul s-a îndepărtat răsucind șoldurile și umerii care s-au desprins din bretele, și am rămas singur salivând a pagubă, legănat de vagoanele care galopau spre canalele de scurgere, spre plaje și vaporașele de Linie, legănat, dragostea mea, de valurile fluviului, strângând în mâini, într-o atitudine de rugăciune, absența unei fese. În pensiunea unde am locuit, scumpo, înainte de a cunoaște familia mamei mele, nu existau pisici: era prea umed, prea mult vânt, prea cenușiu totul
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
străchini de țipari, dispăreau printre eucalipții alarmați de dezordinea mării și cadavrele de marinari agățați de fragmente de cârmă, care ne fixau din dulapuri dintre cutiile de pălării. Nu existau pisici dar posedam un corb cu aripile ascuțite și mers legănat de mus, care lansa avize de latitudini agenților poliției secrete, agitați în spaima vreunei manevre greșite care să arunce hotelul în stânci, săpând un romb cam aiurea pe sub ieșindurile balcoanelor. Încă de dimineață corbul șchiopăta pe puntea de comandă a
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
verde, Te voi izgoni din vorbe-n cer; Nici un glonte astfel nu va pierde Cel care îmi este grănicer. Vorbă, prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe ascuns, înfășurat în noapte, Cel din urmă tei a înflorit. Legănată, floarea lui mierie în privire mi-am ascuns tiptil; Semăna cu hainele acelea De pe vremea când eram copil...
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]