158 matches
-
bază în sistemele autoritare și semi-democratice. O formă specială a acestuia o reprezintă nepotismul, ce se eferă la favorizarea în diferse funcții sau situații a membrilor de familie (Amundsen 2000, 2-5). Din exemplele prezentate mai sus putem observa că viziunea legalistă asupra corupției nu mai este suficientă pentru realitățile socio-politice actuale. Ne putem cu ușurință închipui un stat în care reglementările legale vizavi de actele de corupție publică sunt deficitare și nu încadrează decât anumite forme ale acestora. Corupția este un
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
însumarea imparțială a utilităților ignoră modul în care este răspândită utilitatea în rândul oamenilor. Filosofia moralei a fost preocupată o perioadă îndelungată de găsirea răspunsurilor la întrebări privind modul de viață al individului, astfel încât cele mai multe doctrine etice au un caracter "legalist", fiind construite pe ideea de datorie. Acest lucru poate părea oarecum surprinzător dacă ne gândim că, în antichitate, etica era centrată pe studiul caracterului și pe ceea ce înseamnă să duci o viață bună. Având ca model etica lui Aristotel, care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai este așa, oamenii sunt materia rezistentă. Augustin îl transformă pe Dumnezeu într-un legiuitor a cărui menire este să impună perfecțiune unei umanități refractare, recalcitrante, rezistente. De ce sunt oamenii așa rămâne un mister, misterul căderii. Din acel moment, modelul legalist al eticii devine dominant, iar morala datoriei o înlocuiește pe cea a virtuții. Ofensiva antireligioasă a dat naștere eticii moderne laice, care însă a "împrumutat" un element esențial al religiei: noțiunea de obligație infinită, de datorie absolută. "Obligațiile superioare față de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
activi, pentru că el ar fi în întregime determinat de starea de tensiune care există între ceea ce este și ceea ce trebuie să fie, și că, în despicarea inutilă între ele, el își sacrifică întreaga inimă, bucată cu bucată"37. Oponenții modelului legalist cred că acum ne putem dispensa de datorii sau putem să le trimitem acolo unde este locul lor, adică în sfera dreptului și a contractelor. Dispariția datoriei nu înseamnă însă și declinul generalizat al tuturor virtuților. Dimpotrivă, interesul pentru virtute
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ce pune în drept egalitatea naturală dintre oameni. Acest glas divin dictează fiecărui cetățean preceptele interesului public și-l învață să se poarte după propria judecată și să nu se întoarcă împotriva lui însuși".221 Odată cu Kant începe era pozitivismului legalist, iar legea pozitivă nu mai are nicio legătură cu ideea de justiție, legalitate, experiență. "Juristul caută legile ... nu în rațiune, ci în codul oficial promulgat, sancționat de autoritatea supremă. Nu i se poate cere să dovedească adevărul și îndreptățirea lor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Anglia sau Rusia ar mișca vreun deget pentru apărarea neutralității Belgiei, în timp ce dacă neutralitatea ar fi încălcată de Germania, probabil s-ar întâmpla contrariul”. La care sir Edward Grey a replicat: „Aici este esența”. Dar s-ar putea adopta poziția legalistă și moralistă potrivit căreia cel care încalcă neutralitatea Belgiei per se, din cauza defectelor sale legale și morale și indiferent de interesele aflate în joc și de identitatea agresorului, justifică intervenția britanică și, dacă tot a venit vorba, pe cea americană
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei politici de statu-quo. Astfel, când a fost înființată o organizație internațională precum Liga Națiunilor pentru a se menține un anumit statu-quo, sprijinul acordat acesteia devine echivalentul sprijinului pentru acel statu-quo specific. De la sfârșitul primului război mondial, invocarea acestor ideologii legaliste în sprijinul politicii externe a devenit ceva obișnuit. Alianțele epocilor precedente nu au dispărut însă; ele tind să devină „aranjamente regionale” într-o organizare legală generală. „Menținerea statu-quoului” se înclină în fața „menținerii păcii și a securității internaționale”. Statele care au
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu vor găsi tot timpul un ecou favorabil în mentalitatea populară. El trebuie să gândească în termenii interesului național, conceput ca putere între alte puteri. Nerealizând distincția subtilă a gândirii decidentului, mentalitatea populară gândește deseori în termenii simpliști, moraliști și legaliști, ai binelui și răului absolut. Omul de stat trebuie să aibă în vedere perspectiva pe termen lung, acționând încet și indirect, plătind cu mici pierderi obținerea marelui avantaj; trebuie să fie capabil să temporizeze, să ajungă la compromisuri, să câștige
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Parte a marii migrații intelectuale către Statele Unite de dinaintea celui de-al doilea război mondial, intrarea lui Morgenthau pe scena americană l-a implicat imediat în marile dezbateri purtate în acea perioadă între cercetătorii și practicienii din domeniul politicii externe. Tradiția legalistă încercase să definească scopurile politicii externe americane în termenii creării unei societăți internaționale armonioase, bazată pe căutarea și acceptarea unor principii morale universale 2. În centrul acestui obiectiv stătea filosofia liberală a Iluminismului, cu convingerea sa că: ...o ordine politică
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a naturii umane și atribuia eșecul ordinii sociale de a se ridica la standardele raționale absenței cunoașterii și a înțelegerii, instituțiilor sociale depășite sau depravării anumitor indivizi izolați sau grupuri 3. Pornind de la premisa unei armonii eterne a intereselor, tradiția legalistă a perceput conflictul internațional ca fiind un produs al înțelegerii greșite a unor aspecte politice și al consecințelor neintenționate. Astfel, concretizată în „educație, reformă și în utilizarea sporadică a forței”4, Rațiunea a fost oferită ca o soluție prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
evaluării și a dispozitivelor specifice (de la responsabilizarea deontologică a actorilor până la autoevaluări la nivel de persoană sau organizație, la evaluări interne și externe) care să genereze un plus de calitate pentru fiecare componentă și pentru întregul organism formativ. Strategiile formale, legaliste se cer a fi ajutate de gesticulațiile informale, de autocontrol, de reglajul deontologic individual. Această complementaritate de validare poate asigura, până una-alta, un pasaj către o rafinare a tehnicilor de explicitare a calității prin parametri mult mai exacți. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de revoluționarii din Țara Românească 19. Remarcabili deveneau cei care-și desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, de formație liberală, și care din perspectiva mentalității lor, a modului în care vedeau raportarea la marile provocări ale perioadei puteau fi numiți legaliști. Printre ei se aflau Ion Ghica, Vasile Boerescu, Gh. Costaforu, Constantin Bosianu, Constantin Crețulescu, A.G. Golescu, Ch. Tell, M.C. Epureanu, Anastasie Panu, cei mai mulți jucând roluri importante în desfășurarea de forțe de la 184820. Urmărind cu atenție textele care apar în această
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
se consumă și de caracteristicile consumatorilor; * poziția moderată, conform căreia drogurile legale, dacă sunt consumate în mod adecvat, au chiar efecte pozitive, în schimb drogurile ilegale au efecte negative asupra organismului, folosirea acestora fiind echivalentă cu abuzul de droguri; * poziția legalistă conform căreia drogurile legale, așa cum sunt medicamentele, nu sunt considerate droguri, și legea trebuie să fie cea care stabilește ce este un drog. Julian, J. și Kornblum, W. (1983, pp. 120-121) subliniază că, deși percepțiile subiective (modul în care populația
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
mai stăpînește cu adevărat, ci căreia mai curînd încearcă să i se adapteze. În ce privește Statul, el trebuie să se modernizeze pentru a putea răspunde în mod adecvat nevoilor urgente și în continuă schimbare din societatea chineză. Un Stat legal și legalist, care să dezrădăcineze corupția generalizată ce sapă la baza funcționării noii economii și noii societăți chineze, care să elaboreze și să aplice reguli clare și ferme, previzibile, coerente și fiabile tuturor, fie slabi, fie puternici ai zilei. Dar cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Olanda, ca toate partidele aflate în discuție să încerce, cu posibilități diferite, să reia apariția ziarelor lor sub cenzura germană. Această politică va cunoaște expresia sa cea mai strălucită în Danemarca, unde liderul Aksel Larsen, întors de la Moscova, aplică linia legalistă după modelul tuturor partidelor daneze, ceea ce nu lasă nici o îndoială în privința semnificației telegramei din 9 aprilie 14! În Marea Britanie, Harry Pollitt, căindu-se pentru ieșirile sale din 1939, semnează o broșură despre război în care face apel la socialism. Dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a ministrului român de externe, Corneliu Mănescu, în luna noiembrie 1968. Acest punct de vedere era împărtășit în mod tacit și de către Isidor Bălței, Însărcinatul cu afaceri a.i. al României la Montevideo, care aprecia că Venancio Flores este un diplomat "legalist" și este foarte greu să fie convins să facă excepție de la unele norme interne privind încheierea de acorduri guvernamentale. Perspectiva de a nu se semna cele două Acorduri în timpul vizitei guvernamentale, în contextul internațional de atunci, ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nimeni în parte. El reprezintă națiunea, întregul corp social. Administrația este în acest sens un termen holistic, fiind concepută să consolideze statul, oferindu-icontinuitate și consecvență prin permanentizarea unui corp stabil de funcționari și proceduri imune la volatilitatea politică. Administrația este legalistă atât în proceduri, cât și în finalități - se păstrează în cadrele protectoare ale respectării legalității, nu-și poate asuma riscuri, fiind garantul stabilității; este autoreflexivă, centrată pe sine și pe protejarea statului, prin aplicarea strictă a procedurilor; conceptul de performanță
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
protejarea statului, prin aplicarea strictă a procedurilor; conceptul de performanță nu îi este aplicabil (acesta considerându-se rezervat sectorului privat), ci mai degrabă corectitudinea etică și procedurală, neutralitatea și imparțialitatea. La nivel academic, ca știință, domeniul administrației publice este unul legalist: cei care predau discipline din această arie sunt preponderent specialiști în drept public; la noi, studiul administrației publice se centrează foarte mult pe configurația teritorial-administrativă, pe funcția publică, pe rolurile și relațiile asociate exercițiului unei funcții publice. Reflecția asupra sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
în dauna activităților economice productive). Tendința de demonizare a intervenției guvernamentale este corelată cu o concepție negativă asupra sectorului public în general, care începe să fie considerat rigid, birocratic, ineficient și costisitor. În aceste condiții, sistemele administrative moderne de tip legalist (Rechtstaat), bazate pe birocrația rațional-legală, sunt supuse unor presiuni de schimbare. Constituirea statelor naționale moderne și a democrațiilor liberale actuale datorează foarte mult tipului de administrație clasică ce s-a impus în secolul XX. Cu toate acestea, postmodernismul coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
să genereze încrederea necesară soluționării colective a problemelor; - importanța crucială a anumitor caracteristici ce ar trebui implicate în toate interacțiunile pe care acești actori le au: transparență, integritate, onestitate, corectitudine, respectul pentru diversitate. NMP a însemnat o reformă de la abordarea legalistă a sectorului public spre o abordare centrată pe servicii, pe rezultate (service-driven). NG reprezintă o nouă schimbare de paradigmă, de data aceasta centrarea pe servicii și rezultate fiind înlocuită de axarea pe cetățean (citizen-driven) și nevoile sale globale (calitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
activă privind integritatea la nivelul autorităților locale. Vom începe cu o discuție generală despre ce înseamnă integritatea și opusul ei, corupția, pentru a circumscrie mai bine legătura dintre abordarea birocratică a administrației publice și o anumită definiție a corupției, cea legalistă. Vom prezenta tipurile de corupție din administrația publică din România și modul cum (nu) face față administrația publică acestor probleme. Apoi, vom discuta consecințele unui management public asupra formelor deja existente ale corupției. În final, vom face o pledoarie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
descriptive (Weber, Putnam) și teoriile limitelor instituționale (institutional weakness). Acestor abordări li se poate adăuga teoria noului management public (NMP). I. Teoriile descriptive ale administrației publice urmăresc doar îndeplinirea unor proceduri reglementate legal și merg mână în mână cu definiția legalistă a corupției. Rezultatele corecte se obțin prin respectarea legilor. În modelul weberian al administrației publice, legile sunt stabilite în mod intenționat, supunerea este reglementată de legi (există mijloace de constrângere clar definite ce pot fi utilizate în anumite circumstanțe explicite
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
în cadrul sistemului politic în faza de implementare a reglementărilor. Așa cum reiese din diverse studii de percepție 1, modelul birocratic, manifest în România, nu reușește să facă față corupției. Cerințele de imparțialitate, neutralitate și corectitudine, garanțiile procedurale și legale, precum și definirea legalistă a corupției își manifestă limitele în fața inovațiilor corupției. Efectele managementului public asupra corupțieitc "Efectele managementului public asupra corupției" Schimbarea paradigmei dinspre administrarea procedurilor legale spre managementul public poate avea efecte asupra tipurilor de corupție detaliate mai sus? În ce sens
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
limitele în fața inovațiilor corupției. Efectele managementului public asupra corupțieitc "Efectele managementului public asupra corupției" Schimbarea paradigmei dinspre administrarea procedurilor legale spre managementul public poate avea efecte asupra tipurilor de corupție detaliate mai sus? În ce sens? Mai poate o definiție legalistă a corupției să acopere situații în care avem de-a face cu managementul public? Dacă nu, de ce tip deabordare a corupției avem nevoie? Implementarea tehnicilor noului management public presupune dezvoltarea puterilor discreționare ale funcționarilor, dar și creșterea răspunderii lor față de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
bazate pe legalitate, pe interesul public, pe opinia publică, pe piață și definiții instituționale. Aceste tipuri de definiții ale corupției au fost corelate cu diversele abordări ale birocrației. Astfel, teoriile descriptive ale administrației publice merg mână în mână cu definiția legalistă a corupției. Teoriile pozitive alebirocrației au fost corelate cu o definiție a corupției bazată pe piață. Teoria noului management public presupune schimbarea stilurilor de conducere în sectorul public, inclusiv prin adoptarea unor tehnici de management din sectorul privat și a
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]