235 matches
-
englezești care cumpărau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate și trebuia să se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un Întreg lot de foști negustori de cherestea din Galați, de fabricanți de lemnărie, din Piatra-Neamț, de foști generali moșieri care trebuiau cu toții să facă parte din acele Înscenări judiciare atît de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsă de probe, tot lotul a fost totuși eliberat după nouă luni. Patru ani mai tîrziu, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul, Albanezii și Grecii ciopleau piatra, Germanii și Ungurii lucrau la lemnărie, Turcii ardeau cărămida. Se aflau maeștrii Polonezi și vătafi Cehi, Francezii desenau, Englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale deosebite și se auzeau vorbindu-se patruzeci de limbi; era un amestec pitoresc și zgomotos
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
printre altele cu ferestre mari, “cu galerii încântătoare pe câte patru laturele cu grilaje grațioase de fier făurit ca podoabă pe la ferești”.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 11 footnote> Dar ceea ce uimește este fericita întrebuințare a lemnului. Predilecția Regelui pentru lemnăria sculptată se manifestă la Castelul Peleș, care este creația lui personală, mai mult decât la Palatul din București. Majoritatea lemnărie castelului a fost sculptată de un artist german, Stoerh, care a lucrat pentru Suverani timp de zece ani. Acesta, a
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
pe la ferești”.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 11 footnote> Dar ceea ce uimește este fericita întrebuințare a lemnului. Predilecția Regelui pentru lemnăria sculptată se manifestă la Castelul Peleș, care este creația lui personală, mai mult decât la Palatul din București. Majoritatea lemnărie castelului a fost sculptată de un artist german, Stoerh, care a lucrat pentru Suverani timp de zece ani. Acesta, a executat la Sinaia, ca și în palatul din București adevărate capodopere de sculptură decorativă ce dovedesc, pe lângă o iscusință artistică
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
de zece ani. Acesta, a executat la Sinaia, ca și în palatul din București adevărate capodopere de sculptură decorativă ce dovedesc, pe lângă o iscusință artistică deosebită, meșteșugul desăvârșit al unui maestru lucrător.<footnote George Bengescu, Carmen Sylva ..., p. 51 footnote> Lemnăriile “lucrate frumos á jour” (cum spune Léo Bachelin în cartea sa destinată acestui castel), grinzile, pridvoarele care leagă din stâlp în stâlp corpurile clădiri, toată arhitectura, dau acestui castel o înfățișare țărănească și simplă care place cu atât mai mult
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
un deosebit bun gust. Sala de muzică a Reginei Elisabeta căptușită cu lemn până la jumătate din înălțime și lucrată în nuc, prezintă cu geamurile-i colorate cu orga și cu stranele-i înșirate de a lungul pereților, aparența unei capele. Lemnăria este despărțită de zid și de tavan printr-un interval de câțiva centimetrii, ceea ce-i dă răsunetul unei viori. Harpe, piane și alte instrumente muzicale, strane în stilul Renașterii, se amestecă cu mobila severă a acestei săli. Din sala de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
naționale românești ca și din legendele lui Alecsandri. Budoarul Suveranei, precedat de o mică bibliotecă unde-i plăcea Reginei Elisabeta să lucreze, este plin de stofe și covoare ale căror culori armonioase fac un frumos contrast cu fața închisă a lemnăriei. Pretutindeni se află obiecte de artă valoroase, mobile de preț, suveniruri de familie. Este nelipsită o colecție de portrete ale mici Prințese Maria care cum spune Bachelin “întristează acest bogat mobilier cu doliu nesfârșit ce a întunecat pentru totdeauna viața
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
colecție de portrete ale mici Prințese Maria care cum spune Bachelin “întristează acest bogat mobilier cu doliu nesfârșit ce a întunecat pentru totdeauna viața Reginei”.<footnote George Bengescu, Carmen Sylva..., p. 54 footnote> Sala în care Suveranii serveau masa avea lemnăria în stilul Renașterii iar la uși și ferestre erau coloane încoronate cu frontoane.<footnote Elemente arhitctonice decorative, de obicei de formă curbă sau triunghiulară, plasate deasupra intrării în edificiu, deasupra ușilor, a ferestrelor, etc. footnote> Mobilierul din această sală a
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
noul sector privat” al economiei. La sfârșitul lui 1995, România postcomunistă era cam tot atât de capitalistă ca și Humuleștii lui Creangă, în care gospodarii locali își exploatau terenurile agricole în regim de proprietate privată, iarna le vindeau negustorilor țesături, oale și lemnărie, iar Ionică a lu’ Ștefan a Petrii avea suficient ethos capitalist ca să vândă o pupăză la târg. Altfel, „noii capitaliști români”, asemenea celui care și-a cheltuit banii pentru a transforma decorurile unui serial american într-o realitate românească, dovedeau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea multe misiuni de zbor și că n-o să mai revină niciodată la stup. Întregul capitol din care am început să citez
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui car răsturnat în stradă și putu să distingă atunci, în curtea din fața Catedralei, figura lui Anianus, ce ținea în mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sugacii în brațe, pe când copii nenumărați cu ochi frumoși și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plânsul în noapte Răchita de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
estetic Înglobată În aceste obiecte să fie ignorată. Morile de vânt, cuptoarele de făcut pâine, grajdurile, șurile, cotețele de păsări, fântânile, coșarele din nuiele lipite pe dinăuntru cu lut amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, atelierele de lemnărie, dogărie, Împletituri, troițele și teascurile, adăpătorile, ba chiar și căpițele sau alte metode de depozitare au surprins totdeauna pe cercetători atât prin gândirea tehnică Înglobată În ele, cât și prin frumusețea lor. Armele din vechime, atenție, au păstrat de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răstimp de trei ani. Nu-mi pot imagina că va fi ușor să-i determine pe meșteșugari și muncitori să lucreze înr-un asemenea ritm. Iar cantitățile de piatră și de cherestea de care veți avea nevoie vor fi imense. Aduc lemnărie din douăzeci și opt de provincii. — Câți lucrători vă vor fi necesari? — De asta nu sunt sigur. Cred că voi avea nevoie de peste o sută de mii. Funcționarii mei spun că ne vor fi de trebuință cam șaizeci de mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele și lipsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre o clădire întunecată, mai înaltă decât celelalte, care se desprindea pe cerul înstelat în capătul străzii perpendiculare pe strada noastră. Era o clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe în zidurile coșcovite. Acoperișul în pantă nu mai avea țigle și în el se deschideau breșe largi, negre. Mai fusesem o dată, ziua, în acel loc. Mă plimbasem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am nici picior de lighioană spurcată. C-altminteri, ce mă făceam cu casa asta putredă a lu Moapsa ? Că lemnăria toată e putredă, de veche... — Cu gaz ? Eu am folosit insecticidele noastre, dar... Ba parcă le mergea chiar mai bine... După ce te tot uiți ? Parcă iar ai căuta ceva... Cauți ceva, madam Delcă ? — Țoașca mea ! Tot după ea mă uit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și stă în pat, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din porțelan galben, plin cu bastoane, un stelaj pentru revistele ei jerpelite, lucruri care ocupau spațiile dintre mobilele mai mari. Printre acestea din urmă se afla o pianină, cu lemnăria încrustată cu un desen floral și cu sfeșnice de alamă. Diane, care nu cânta la pian, o cumpărase de ocazie pentru plăcerea unui ipotetic client pianist. Își imaginase o scenă romantică, cu luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea mai mare parte a încăperii era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]