542 matches
-
gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fără tată, acesta dispăruse la un moment dat din viața lor și nimeni nu mai știa nimic despre el. Învățau la aceeași școală. După ore, se așteptau și o luau alene spre casă. Se mai abăteau din drum prin parc, lenevind câte o oră, două pe sub castani. În apropiere se afla liceul de artă și de foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la diverse instrumente: vioară, pian, chitară. Ascultau vrăjiți, iar la sfârșit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
subconștient, o așteptăm? Sau dimpotrivă, să ne tragă de mânecă, spunându-ne că circumstanțele ne sunt împotrivă? Nu. Dragostea vine totdeauna fără a fi chemată. Indiferent de împrejurări și situații. Ea doar apare acolo, în inima ta. FLASH 8 („Singurătatea lenevește ca un șarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.”) Trăia printre amintiri. Fotografii, cărți atinse de aripa timpului, aliniate perfect în bibliotecă și câteva sute de melodii din alte timpuri, făceau parte din universul lui zilnic. Nimic în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pui muzica adecvată clientului... până la urmă el îți aduce banii... Există multe studii care spun că muzica ritmată determină clienții să bea mai mult, grăbește clientul din supermarket să facă cumpărăturile mai rapid sau că muzica disco obligă clientul să lenevească în magazin etc.; 4. Repetiția e mama învățături: dacă bați fierul cât e cald și îți faci publicitate constant, vei observa că și clientul tău începe să te privească prin prisma informațiilor pe care le-a captat. Am un client
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și se uită la mine. E timpul. Mă privește și îmi dau seama că înțelege ce îi spun. Clipește scurt și se încruntă puțin. Doar puțin. Știu privirea asta. E ca și cum ar spune hai te rog mai lasă-mă să lenevesc doar cinci minute. Nu pot să-i rezist. Îi fac semn să închidă ochii și o mângâi ușor pe cap. Mâna mea se joacă în părul ei. Vreau să fiu sigur că nu adoarme la loc. O să-i spun o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de a lua decizii, de a alege între diverse alternative. Cu componente raționale și subiective (emoționale), complet noi sau rutiniere, deciziile ne caracterizează viața cotidiană din momentul în care alegem între a ne ridica din pat dimineața sau a mai lenevi puțin și până când ne hotărâm să încheiem ziua de lucru închizând cartea, televizorul și/sau stingând lumina. Desigur multe dintre ele sunt repetitive, rutiniere și ca atare confortabile, în timp ce altele sunt dificile, noi, strategice, esențiale. Alegerile (deciziile) noastre sunt însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
cu iubite zărite de la distanță: "Apoi, cu ochii plini de visuri încă,/ M-am scuturat ca dup-o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul major al creației artistice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar apăruseră, cu vreun deceniu bun mai devreme, cîțiva tineri care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
ne aflăm într-o perioadă literară animată, prin tensiunile sale încă nu total date pe față, prin menținerea unui discurs mai mult ori mai puțin să zicem deferent în raport cu ceea ce se petrecea înainte de^89. Din varii pricini, revizuirile, inevitabilele revizuiri, lenevesc. Ce crezi că nu s-a arătat pînă acum în suficientă măsură cu privire la "epoca de aur" în varianta sa literară? - Mă așteptam să-mi pui această întrebare, fiindcă știu cât te preocupă. Nu pot să uit cum, la prima întrunire
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de cele mai multe ori este bine să lenevești până la amiază în pat, după-masa ți-o pierzi mâncând și pregătind aventura de la miezul nopții. O descindere la fetițele dintr-un bar deocheat. A doua zi nu-ți mai trebuie nimic. Ai nevoie de o liniște desăvârșită și de mila
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea pe alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Împreună un neutron. Sincer vorbind, Îmi plăcea mai mult așa, căci asta Însemna că aveam un sens, o identitate, dată de sarcina noastră comună pozitivă, și cine a auzit vreodată de ceva ca lumea făcut de un neutron? Aceștia fie lenevesc toată ziua, scăldați În impasibilitatea lor proverbială, privind cel mult spre norul de electroni de deasupra, fie intră În cele mai rele combinații posibile, din care ies mari grozăvii, cum ar fi, de exemplu, bomba cu neutroni. Să ne Întoarcem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile căsătorite sunt atât de plictisitoare. —Știu. E groaznic, am aprobat eu. Adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care rămăsese cu ochii lipiți de telefon. De ce nu răspunzi? La asta, Lauren se mulțumi să ridice din umeri și se Îndepărtă patinând. Un pic mai târziu, când petrecerea Începuse să se apropie de final și eram toți destul de relaxați, leneveam pe o sofa alături de Hunter, când Marci veni și se plantă lângă noi. Oarecum bâlbâindu-se, ca beată, ne informă că unul dintre principalele motive pentru care ea, ca și tot restul lumii din New York, este obsedată de Lauren, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe mîine spune Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curând. Am rugat-o pe mama să mă ajute. M-am gândit că ea o să știe ce-i de făcut. Trimite pe cineva în seara asta, un individ pe nume Dave. O să mă ducă la un fel de întrunire. Dan lenevise în casă toată ziua, rezemându-și capul de tocurile ușilor și de cuverturile cu model. Dumnezeule, cât putea să o enerveze pe Carol privirea lui mahmură! Niciodată nu o mai scârbise în halul ăsta. Era atât de demoralizant. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul negru legat în coadă și un tânăr blonziu se iubeau grozav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]