1,265 matches
-
de țărani și mici patroni, sute de mii de fucționari și slujbași ai statului, de intelectuali burghezi, vor trebui subordonați cu toții statului proletar și conducerii proletare, vor trebui învinse într-înșii obiceiurile și tradițiile burgheze". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 63 Marx vorbește despre o perioadă de 15, 20, 50 de ani de războaie civile și de bătălii internaționale. Vezi I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tradițiile burgheze". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 63 Marx vorbește despre o perioadă de 15, 20, 50 de ani de războaie civile și de bătălii internaționale. Vezi I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 64 ,,(...) statul proletar este o mașină pentru reprimarea burgheziei". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 53. 65 Lenin, în lucrarea sa Statul și revoluția afirmă: ,,(...) dictatura
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de 15, 20, 50 de ani de războaie civile și de bătălii internaționale. Vezi I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 51. 64 ,,(...) statul proletar este o mașină pentru reprimarea burgheziei". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 53. 65 Lenin, în lucrarea sa Statul și revoluția afirmă: ,,(...) dictatura proletariatului este dominația proletariatului asupra burgheziei, dominație nelimitată de lege și care se sprijină pe violență, dominație care se bucură de simpatia
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lucrarea sa Statul și revoluția afirmă: ,,(...) dictatura proletariatului este dominația proletariatului asupra burgheziei, dominație nelimitată de lege și care se sprijină pe violență, dominație care se bucură de simpatia și sprijinul maselor muncitoare și exploatate". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 53. 66 Oricum clasicii socialismului înțelegeau altceva prin conceptul de ,,democrație" 67 Prin democrație proletară, Stalin înțelege ,,democrația majorității exploatate, care se sprijină pe îngrădirea drepturilor minorității exploatatoare și e îndreptată împotriva acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
1952, p. 53. 66 Oricum clasicii socialismului înțelegeau altceva prin conceptul de ,,democrație" 67 Prin democrație proletară, Stalin înțelege ,,democrația majorității exploatate, care se sprijină pe îngrădirea drepturilor minorității exploatatoare și e îndreptată împotriva acestei minorități". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 54. 68 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p54. La rândul sau Marx afirmă: ,,Clasa muncitoare nu poate să ia pur și simplu în stăpânire mașina de stat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Prin democrație proletară, Stalin înțelege ,,democrația majorității exploatate, care se sprijină pe îngrădirea drepturilor minorității exploatatoare și e îndreptată împotriva acestei minorități". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 54. 68 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p54. La rândul sau Marx afirmă: ,,Clasa muncitoare nu poate să ia pur și simplu în stăpânire mașina de stat în forma sa existentă și s-o pună în funcțiune pentru propriile sale scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sale scopuri. (...). Revoluția proletară nu va trece mașina birocratico-militară dintr-o mână în alta, așa cum se întâmpla până acum, ci o va sfărâma... - aceasta este codiția prealabilă a oricărei revoluții într-adevăr populare pe continent". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 55. 69 Eseu publicat sub titlul "De ce este imposibilă planificarea în socialism?", în Revista Dilema Veche, nr. 570/15-21 ianuarie 2015. 70 Ludwig Von Mises, Socialismul. O analiză economică și sociologică, www.mises
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
intenționată. Scopul malformării noastre, niciodată ascuns, a fost crearea „omului nou” - monstruozitate finală a abjectului „umanism” de factură marxistă, care este prin excelență inuman. Un astfel de proces s-a derulat În majoritatea țărilor comuniste, pentru că premisa de bază a leninismului o constituie tocmai modificarea gândirii oamenilor, schimbarea de paradigmă ideologică - fie și prin distrugerea biologică. De altfel, termenul contra-spălare demonstrează o pastișare a noțiunii de contra-revoluție, unde revoluției bolșevice (și nu numai) i se poate opune doar o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Democrația și alternativele ei, Christian Haerpfer, William Mishler, Richard Rose Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jose Gotovitch, Jean-Michel De Waele Europa liberalilor, Nicholas Roussellier Europa socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure Geneza leninismului romantic. O perspectivă teoretică asupra orientării internaționale a comunismului românesc, Emanuel Copilaș Guvernarea comparată, Jean Blondel Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Le role du parlement dans la creation des politiques publiques en Rommanie postcommuniste, Irina Nicoleta Ionescu Learning Democracy and
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
fizică) în bătălia intelectualilor. Pentru presa locală de după Revoluție doar o idee: în cele peste 60 de publicații identificate, și, mai ales, în MERIDIANUL, se observă clar avântul curentului cultural-informațional ca expresia a localismului creator. B. DUP| REVOLUȚIE Sloganul marxism leninismului era "proletari din toate țările, uniți-vă!". Și nu s-au unit. Nici săracii, nici bogații. Dar banul îi unește pe toți într-o luptă surdă, nemiloasă și distrugătoare obligându-ne și pe noi să gândim global, producând local. Dar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
căutări care nu se opresc. E în căutare permanentă de hrană intelectuală. La început își potolește nevoia de ideal cu lecturi din viețile sfinților, apoi într-un târziu se oprește în ideile lui Nietzsche pe care-l asimilează mistic, apoi leninismul i se pare filosofia izbăvitoare. Cum fusese la Moscova, unde îl întâlnise pe Panait Istrati dar și pe Maxim Gorki, are povești entuziaste despre idealurile lui Lenin pe care-l venerează. Are o desăvârșită devălmășie în ierarhizarea valorilor: Hristos, Budha
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
acest imn îmi mai amintesc doar strofa a II-a, pentru că, în ciuda morții lui Stalin și a scoaterii lui din manuale, Lenin era în continuare slăvit în imnul nostru: „Infrățit fi-va veșnic al nostru popor, Cu poporul sovietic eliberator, Leninismul ni-e far și tărie și-avânt Noi urmăm cu credință partidul ne-nfrânt Făurim socialismul pe-al țării pământ Puternică, liberă Pe soartă stăpână Trăiască Republica Populară Română ” Lenin era disprețuit de mine și de părinții mei pentru că fusese inițiatorul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Europa [Le Rocher, 2006]) și Communisme en France (Comunismul în Franța [ICES/Cujas, 2007]). Secvențele: Comunismul în chestiune; Momente cruciale: 1789-1871: Revoluțiile franceze; 1917-1922: Revoluția din Octombrie. Articole în dicționar: Adeziune; Asia; Bolșevic/bolșevism; Război civil; Omul nou; Internaționale; Lenin; Leninism/marxism-leninism/stalinism; Marx-Engels; Mișcarea comunistă internațională; Rivalități comuniste; Partid/partid-stat; Proces; Revoluționari ruși; Strategie/tactică; Teroare; Tito. BRICE COUTURIER, profesor de științe politice la Universitatea Marne-la-Vallîe și producător la France Culture (emisiunile „Dorință de Europa”, „Cauza comună”, „Contraexpertiză” și „Boabe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
culturală a putut crea impresia existenței unor comunisme diferite. Or, fiecare din aceste partide a rămas credincios cu strictețe codului genetic leninist: dimensiunea teologică a proiectului societății comuniste. Aceasta se bazează pe niște date invariante: o doctrină-leninismul*, și apoi marxism - leninismul* - un model de organizare* - „partidul” revoluționarilor de profesie, devenit partidul-stat -; și, în sfârșit, o strategie* și o tactică*, ambele comandate de necesitățile luării și păstrării puterii în „patria socialismului”, URSS, și de cele ale expansiunii sale. Timp de decenii, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la secta evreiască a esenienilor, cu un secol înainte de nașterea lui Isus Hristos, până la lăstarii cei mai recenți, recenzați în timpul ultimelor alegeri prezidențiale din Franța-troțkistul Olivier Besancenot, altermondialistul Josî Bovî și secretara generală a Partidului Comunist Francez*, Marie-George Buffet. Cea a leninismului, formă dominantă a „Ideii” în secolul XX, a impus comuniștilor din lumea întreagă o remarcabilă unitate ideologică, organizațională și strategică. De ce comunismul în Rusia anului 1917? Dacă e ce credem ce susține marxismul, clasa muncitoare* este actorul fundamental al revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la proletariatul din țările colonizatoare, fie de la o revoluție în Occident. în 1924, Stalin declară: „Țările dependente și coloniale trebuie să se transforme din rezervă a burgheziei imperialiste în rezervă a proletariatului revoluționar, să-și facă un aliat din acesta [...]. Leninismul recunoaște existența în mișcarea de eliberare națională din țările oprimate, a unor aptitudini revoluționare și consideră că este cu putință ca ele să fie utilizate în vederea răsturnării dușmanului comun, imperialismul”. în materie de susținere, criteriul rămâne poziția sovietică în raport cu marile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în interior ca și în exterior, China alege ofensiva. în 1959, Mao îl înlătură pe ministrul Apărării, Peng Dehuai, pe care Moscova îl aprecia, iar apoi Hrușciov anulează acordul atomic. Ca răspuns, în 1960, China dă o lecție publică de leninism Uniunii Sovietice care, în noiembrie, își retrage experții tocmai când era la ananghie. în 1963, propaganda Beijingului denunță „revizionismul” sovietic, dar diplomația chineză nu reușește să slăbească autoritatea sovietică decât în rândul PC asiatic. Mao se convinge că revizionismul din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
izolate ca Serghei Kovaliev. Alesi președinți ai țărilor lor imediat după dispariția blocului sovietic, foștii disidenți V. Havel, J. Jelev și L. Walesa au trebuit să cedeze locul unei noi generații de oameni politici veniți câteodată din postcomunism. DICTATURA PROLETARIATULUI → LENINISM E ECONOMIA COMUNISTĂ DISTRUGEREA ECONOMIEI DE PIAȚĂ Dacă fondatorii marxismului au consacrat multă atenție economiei, aceasta înainte de toate pentru a descrie și critica sistemul capitalist. Dar, începând din 1917, marxiștii sunt pentru prima oară în situația de a inventa o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își publică memoriile sau, mai rar, își aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez, Annie Kriegel inaugurează cercetările universitare asupra PCF; Franșois Furet zdruncină istoriografia marxizantă a Revoluției Franceze; Alain Besanșon explorează rădăcinile leninismului. Vom regăsi un fenomen identic la stângiști după consumarea fazei intense a evenimentelor din mai 1968*. Unul din cazurile cele mai simptomatice este cel al lui Boris Souvarine care, în Buletin comunist se proclamă „exclus, dar comunist”. Curând, el trece
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului, el critică alianțele încheiate în numele antifascismului* și consideră URSS* drept un „stat capitalist”. Stalin* reia criticile la adesea stângismului și se servește de ele în lupta sa pentru putere între 1924 și 1930. El impune o interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
audiență, iar apoi chiar să cucerească puterea. Traumatismul generat de război împinge o fracțiune, deloc neglijabilă de altfel, a mișcării muncitorești europene să întoarcă spatele propriilor sale tradiții pentru a experimenta aventura grefei bolșevice. Dar, conform principiilor de bază ale leninismului, aceste rezultate sunt obținute pe baza unor gigantice erori de apreciere și care se află la originile dezamăgirilor ulterioare. Din martie până în noiembrie 1917, susținerea adusă de bolșevici voinței unei părți a maselor de a pune capăt războiului este principala
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins ca ideologie - „sistem global de interpretare a lumii istorico-politice” (R. Aron) -, la ansamblul partidelor* comuniste, și apoi la întregul sistem comunist mondial. Funcțiile esențiale ale acestei ideologii sunt duble. în partidele-stat*, ea este în inima procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această dictatură avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre 1899 și 1923 (45 de volume în ediția franceză a Operelor sale). Acest model se referă la ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]