897 matches
-
Scăderea tendențială a ratei profitului fiind o lege fundamentală a capitalismului, persistența acestuia din urmă ar presupune o intervenție crescută a Statului pentru a socializa pierderile și a privatiza profiturile. Acțiunea publică este aici aservită nevoilor clasei capitaliste. Este perspectiva leninistă a "Statului valet al capitalului". În acord cu fundamentele primului curent, dar atribuind Statului o anumită autonomie în raport cu monopolurile, se prezintă un al doilea curent pentru care reglarea monopolistă este flancată de o reglare statală. Acțiunea puterilor publice, adaptîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
realități istorice din imperiul sovietic , în care persecuția intelectualilor a început de timpuriu, în care artei de avangardă i s-a pus căluș în primii ani de după octombrie 1917. Fără nicio motivație, eseistul crede cu putință o disjuncție între perioada leninistă și cea stalinistă, dotînd-o pe cea dintîi cu aura unei libertăți iluzorii: "Cred că pînă la un moment dat, adică pînă pe la 1930, chiar dacă și această dată ar putea fi destul de tardivă, dar, în fine, să spunem 28-30, cu toții știm
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
noi să ne diferențiem de mișcările revoluționare din Franța - noi îl numim dogmatico-revizionism, pentru că pentru noi el nu este decît o simplă răsturnare a aceleiași politici, a aceleiași greșeli. Adică un oarecare dogmatism sau abandon, o lichidare completă a principiilor leniniste". Pentru că nu se revine, și aici tonul devine vibrant, "la ceea ce înseamnă leninism, la ceea ce înseamnă democrație directă, acea democrație de masă veritabilă". Bieții intelighenți, disidenții cum au fost numiți nu puteau protesta decît printr-o "atitudine de tip umanist
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
e strivitor. Incapabili de-a discuta convingător asupra "problemelor fundamentale legate de locul intelectualului, de raporturile ideologiei cu infrastructura, ei n-ar fi decît niște oportuniști, angajați - altfel cum? - "într-un soi de lichidare pur oportunistă și cinică a tradiției leniniste". Gauchism-ul lui Phillip Sollers transpare așadar cu necruțare de sub stratul unei frazeologii aparent nonangajate, punînd-o în mare dificultate. E o postură proprie unui număr apreciabil de intelectuali francezi din anii 1970-1980, de cînd se pare că datează interviurile lui Nicholas
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
să le înlăture. În speță Mihai Beniuc. Nu doar că Mihai Beniuc este înlăturat de la conducerea Uniunii, dar cei trei contestatari [Paul Georgescu, Marin Preda și G. Ivașcu] vor continua să fie figuri importante ale scenei literare, devotate „încercatei conduceri leniniste” a partidului, care aprobă atît ieșirea literaturii din formula unică a realismului socialist și permite ieșirea în străinătate și intrarea din străinătate a literaturii, cît și mazilirea principalului poet slujitor al cauzei, principalul și cel mai prompt dintre practicanții poeziei
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4868_a_6193]
-
față de anii ’50, diferență ce se vede și stilistic, este că acum există un grad mai mare de voluntariat, temeneaua este mult mai autentică, aproape familiară - adresarea este cumva intimă, se face aluzie în spirit artistic, metaforic, la păstrarea liniei leniniste, ca la un secret de familie între PMR și scriitorii patriei. Iar „lupta” tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej este privită cu o anumită compasiune, cu căldură și prietenie de scriitorii din USR, care recunosc și se angajează în fața „încercatei sale conduceri leniniste
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
leniniste, ca la un secret de familie între PMR și scriitorii patriei. Iar „lupta” tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej este privită cu o anumită compasiune, cu căldură și prietenie de scriitorii din USR, care recunosc și se angajează în fața „încercatei sale conduceri leniniste”. Textul în sine, în afara acestor nuanțe, reia aproape cuvînt cu cuvînt textul de partid în deschiderea conferinței. Ambele texte sînt colective, nesemnate, unul vine în deschiderea conferinței dinspre partidul muncitoresc, al doilea vine la închiderea conferinței, dinspre scriitori, iar între
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
le-a cerut scuze academicianului Dinu C. Giurescu și economistului Ilie Șerbănescu în numele lui Mugur Ciuvică, după ce președintele Grupului de Investigații Politice, vorbind pe tema exploatării resurselor naturale ale României de către companii străine, a sugerat că cei doi au idei "leniniste". Radu Tudor i-a avut invitați în ediția de duminică, 13 octombrie, a emisiunii "Punctul de întâlnire, pe Dinu C. Giurescu și Ilie Șerbănescu, contestatari ai proiectelor Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist. În timpul dezbaterii de la Sinteza Zilei pe
Contre dure Radu Tudor - Ciuvică: ce l-a iritat pe jurnalist by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/66754_a_68079]
-
chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu scrie despre ideologii leniniști (filozofi, sociologi, jurnaliști, activiști) din varii timpuri cu simpatie și înțelegere. Estetician en titre al stalinismului din România, N. Tertulian, pe care l-am avut profesor de sociologia literaturii în anii ’70, devenit așadar un personaj fin, poliglot și erudit
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
încordată atenție. Cum de e posibil tot acest amalgam? Răspunsurile (sub formă de întrebări) ale lui Andrei Codrescu sunt, în egală măsură, neliniștitoare și cinice: „Să fie aceasta o dovadă că ființele postumane ale capitalismului târziu au ajuns în viitorul leninist fără comunism? Și dacă așa stau lucrurile, înseamnă că partida încă mai continuă, iar dadaismul încă mai are destule lucruri de făcut? Se află încă la putere limbajele (inclusiv programarea, limbajele electronice), tiparul, rațiunea, teama de natură, impulsul de a
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
scris și cercetare științifică, punându-le la dispoziție paginile unei bune reviste școlare, cu un titlu ce ar deruta pe un cercetător al presei școlare de astăzi: „Scânteia”. Nu se știa atunci de titlul publicației comuniștilor români, calchiat după „Iskra” leninistă. După Dictatul de la Viena, Anton Precup părăsește Gherla și este pentru un an, 1940-1941, profesor la Blaj, iar din toamna anului 1942 profesor de limba germană la București, unde trăiește anii grei ai războiului și ai începutului de dictatură comunistă
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
Cistelecan și compania se vor arăta fericiți că recenzentul le spală obrazul de acuzații, precum cele enumerate mai sus. Antioccidentali s-au proclamat, nu o dată, ei înșiși. Ca și comuniști: o dispută recentă i-a opus pe marxiștii de pe platformă leniniștilor. Poate rusofilia să se preteze la oarecare dezbatere, dat fiind că, dintre patronii spirituali ai junilor de la Critic/Atac, Marx și Lenin au fost evrei, iar Mao, chinez. Rămâne chestiunea privilegiilor și hegemoniei dreptei. Ea merită o discuție aparte. Încă
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
of trade unions, of 'organs with double nature' and of the Front of Democracy and Socialist Unity within the political economy of Romanian national-communism (1965-1989) Emanuel COPILAȘ Abstract. The present article analyzes the dual nature of what Kenneth Jowitt called "Leninist regimes". Divided between an ideological dimension (the party) and a material, administrative dimension (the state), Leninist regimes faced an implacable dilemma: how to survive without loosing the party spirit în favor of the bureaucratic, state spirit that they reproduced through
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
unui sindicalism aflat la apogeul legitimității și capacității politice. Într-o versiune rudimentara și vizibil mai agresivă, mecanismele de disciplinare discursiva a subiecților fiind mult mai bine camuflate la nivelul suprastructurilor occidentale, și tocmai de aceea incomparabil mai eficiente - regimurile leniniste au pus în practică propriile versiuni de state ale bunăstării 2 exceptând, cel puțin în RSR, anii 1980. În cadrul acestora, rolul sindicatelor era postulat ca fiind unul major dar, spre deosebire de funcția critică pe care o îndeplineau în regimurile occidentale, sindicatele
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pe care o îndeplineau în regimurile occidentale, sindicatele din statele comuniste erau utilizate că un fel de curea de transmisie a directivelor economice ale partidului la nivelul administrației economice a statului, având ca liant "oamenii muncii", cetățenii salariați. În regimurile leniniste, dreptul la grevă, o activitate gestionată în principal de sindicate, fusese abolit deoarece reprezenta o contradicție în termeni: muncitorii nu mai erau alienați, nu mai munceau pentru proprietari privați, ci erau ei înșiși deținătorii mijloacelor de producție, pe care le
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în calitate de state - cât și, simultan, la nivel internațional 9. Așa cum am argumentat în altă parte 10, pentru Ceaușescu nivelul național avea prioritate în raport cu cel internațional, ba chiar îl condiționă. Pe cale de consecință, între percepția național-comunismul românesc asupa sindicatelor și cea leninista existau mici diferențe de nuanță, chiar dacă, per ansamblu, diferențele dintre ideologia național-comunistă și cea leninista clasică erau incomparabil mai mari, rămânând totuși diferențe de grad, nu de natură. Astfel, sindicatele, dispunând de "vechi și bogate tradiții de luptă în slujba
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
10, pentru Ceaușescu nivelul național avea prioritate în raport cu cel internațional, ba chiar îl condiționă. Pe cale de consecință, între percepția național-comunismul românesc asupa sindicatelor și cea leninista existau mici diferențe de nuanță, chiar dacă, per ansamblu, diferențele dintre ideologia național-comunistă și cea leninista clasică erau incomparabil mai mari, rămânând totuși diferențe de grad, nu de natură. Astfel, sindicatele, dispunând de "vechi și bogate tradiții de luptă în slujba intereselor celor ce muncesc", au sarcina de a lua "atitudine fermă împotriva atitudinii înapoiate față de
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pentru întărirea disciplinei și ordinii, pentru apărarea și dezvoltarea proprietății obștești, a avuției noastre naționale. Ele trebuie să desfășoare o intensă activitate educativa, cultural-artistică, combătând cu tărie concepțiile retrograde, acționând pentru formarea conștiinței socialiste"11. Se degajă fără echivoc interpretarea leninista asupra sindicatelor, cu mențiunea că Lenin nu a adus niciodată în discuție "tradițiile de luptă" organizată pentru apărarea intereselor muncitorilor ruși, din simplul motiv că nu există niciun motiv istoric pentru a aduce subiectul în discuție: Rusia țarista nu ar
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
milenii, trebuia creată 12. În calitate de producători și totodată de proprietari ai bunurilor produse în RSR, muncitorii aveau nevoie de sindicate pentru a își putea beneficia de pe urma drepturilor, dar și a obligațiilor care le reveneau. La fel ca în cazul accepțiunii leniniste a sindicatelor, aceste organizații trebuiau să se implice activ în planificarea economică și în asociațiile publice, numai că rolul lor trebuia să fie unul "activ, nu formal, făcând acolo doar un simplu act de prezență"; în absență militantismului partinic, eficiența
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sub randamentul planificat, niciun minut nelucrat!"", în ciuda eforturilor sistematice ale regimului, era departe de ase materializa 18. Dar cu siguranță cel mai important neajuns legat de activitatea sindicatelor se datora - și aici se abservă cel mai pregnant diferența dintre funcția leninista a sindicatelor, respectiv funcția lor în cadrul național-comunismului românesc - faptului că acestea erau percepute în continuare de PCR drept executori obedienți ai ordinelor partidului, lipsiți de orice autonomie. "În țara noastră s-a schimbat mult rolul sindicatelor", era de părere Ceaușescu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
didactice, pensionari, gospodine, precum și specialiști din domeniile în care se exercită controlul"34. Aceste echipe de "control obștesc" nu au reușit ceea ce era oricum imposibil: ridicarea forțelor de productie la nivelul relațiilor de producție, așa cum urmărește, în general, orice discurs leninist, fiind total opus din acest punct de vedere marxismului pentru care relațiile de productie sunt întotdeauna o expresie firească a forțelor de producție. Însă funcția principala de control al activităților publice rămânea apanajul organizațiilor de partid 35. Scurte concluzii Acționând
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zăcut ani buni la Gherla [13] pentru că era preot și, nu de oricare. El s-a luptat să arate că ideologia comunistă, marxist leninista, este total Împotriva lui Hristos. L-am văzut târziu, pentru că el rămăsese În țara când s-a făcut Împărțirea, iar mama și cu el au avut dreptul să-și privească ochii, aici În România, după vreo 40 de ani de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Preoteasa, Traian Șelmaru îi numesc pe susținătorii crizei culturale "ideologi burghezi". Bineînțeles că aceștia vor fi învinși prin tot felul de constrângeri (cenzura, nerepartizarea cotei de hârtie, pușcăria) de către partizanii "sensului unic", nu alții decât reprezentanții cei mai fideli ai leninistei "literaturi de partid", care merg de aici încolo "din victorie în victorie". ,Trădarea intelectualilor" va fi aspru sancționată prin excluderea temporară sau definitivă din literatură (cazul Arghezi, cazul Blaga), prin hărțuieli și presiuni de a-i "convinge" (Camil Petrescu), în
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
Tatiana Stănescu („o tomisancă / dobrogeancă naturalizată“, fiică de profesor ucrainean de matematică-fizică, din Voronej-Doneț, Nikita Cereaciukin, a cărui familie a emigrat în România, la Constanța, spre a scăpa de teroarea bolșevismului, când Tatiana avea 7 ani, în vremea Revoluției Socialist- Leniniste din 1917), absolventă a Școlii Superioare de Comerț din Constanța. Întâi- născutul a primit prenumele celor doi bunici, dinspre tată și, respectiv, dinspre mamă: Hristea Nichita Stănescu (cf. AmNS, 16). După cursuri primare în cumplita vreme de război (1940 - 1944
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
și lumea au trecut prin evenimente fierbinți, ce-au determinat transformări radicale pe toate coordonatele planetare! Între istoria Corului Armatei Roșii și istoria Rusiei există o intercalare influențabilă reciproc. De la spiritul asaltului asupra Palatului de Iarnă, culminat cu zisa revoluție leninistă din octombrie, la spiritul socialismului sovietic, muzica interpretată de corul de bărbați militari ai Armatei Roșii reprezintă vocea postulatelor istorice ale rușilor, începând cu îndepărtarea și execuția sângeroasă a țarului: război, foamete, îndoctrinare în spiritul sovietic... punctul terminus fiind vocea
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]