92 matches
-
sub bolșevici decât În cele mai negre zile ale țarismului, se datora „lipsei totale a tradiției libertății cuvântului În Rusia“, afirmație pe care cred că a extras-o din tâmpenii de genul „S-au ivit zorile În Rusia“, pe care leniniști englezi și americani le scriau În acei ani. Dar ceea ce mă enerva poate cel mai mult era atitudinea lui Nesbit față de Lenin Însuși. Toți rușii cultivați și cu spirit de discernământ știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sălbatic și menținerea prin subvenții a structurilor industriale controlate de stat, adică vechile nomenclaturi, după februarie 1991 privatizarea la sate fără mijloacele de a rentabiliza întoarcerea la gestiunea privată, nu satisfac. Experții progresiști negociază cu FMI, cu BERD, cu CEE... Leniniștii se infiltrează în sindicate și blochează cît pot exprimarea nemulțumirii sociale. Socialiștii își arată resentimentul împotriva pretențiilor Occidentului care trece țara prin furcile caudine și nu oferă decît o integrare periferică, de zonă secundară. Logica reformistă este pragmatică și totodată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însuși: ketman-ul hegelian sau istoriozofic. Se poate să fi fost o omisiune „tactică” (vezi ed. rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism și moștenirea leninistă). Pentru cazul particular al ketman-ului în România în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este una dintre problemele dramei shakespearine, dar multiciplitatea problemelor reflectate în ea ar transforma acest rezumat al tragediei într-o tragicomedie. Iar "tragicomedia comunismului românesc" (sintagma unui binecunoscut politilog de origine cartierprimăvăratecă) își are originile tocmai în convingerile de natură leninist romantică ale conducătorului acestuia. În cele din urmă, acesta (arată un alt capitol al volumului) va sfârși prin a deveni un paria pentru ambele tabere ale Războiului Rece. La sfârșit, o notă de natură mai personală, ce sper să-mi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
suprastructura eterogenă a lui Gramsci. Este reliefată astfel componenta intelectuală a revoluției, spre deosebire de sensul socio-economic pe care aceasta îl avea în cadrul marxismului clasic. Cu toate acestea, Gramsci, rămâne, ca și Marx, pe teren comunist (folosesc termenul în sens marxist, nu leninist): capitalismul trebuie depășit, nu doar recosmetizat, pentru abolirea verosimilă a distincției dintre subiect și obiect. Gramsci nu este și nu trebuie confundat deci cu un social-democrat, deși maniera în care a "democratizat" comunismul a creat o fertilă tradiție intelectuală occidentală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
periclitând însăși ideea de comunism. Aceasta nu echivala însă cu o renunțare la confruntarea ideologică dintre cele două tabere ale Războiului Rece, ci mai degrabă cu extrapolarea conflictului de pe palierul politic și militar pe cel economic, social și cultural. Hrușciov, leninist convins, a crezut sincer că are sorți de izbândă. Deși, retrospectiv, s-a înșelat, moștenirea leninismului europenizat a jucat un rol major în economia ideologică a conceptului aflat în discuție. Relaxând tensiunea internațională, înclinând înspre valori politice occidentale cum ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acțiune" și eficiența partidului însuși. Centrul moscovit de unde leninismul și-a început asaltul asupra realității "burgheze", încercând disperat să pună în locul ei propria realitatea fantasmagorică a fost contestat, la începutul anilor '60, de către un centru alternativ, Beijingul. Un alt regim leninist "autonom" se poziționa în competiție cu centrul clasic pentru a câștiga supremația asupra comunismului internațional. O situație cu adevărat unică și care va culmina cu implozia reminiscențelor revoluționare ale leninismului (Copilaș: 2009c, 89-111). Leninismul asianizat disprețuia leninismul europenizat ca o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la punctul intolerabil al renunțării la leninism în favoarea "democrației burgheze", fapt care a antrenat, așa cum vom vedea, intervenția sovietică în Ungaria. Destalinizarea, deși necesară, a fost îngreunată de faptul că promotorii săi erau, înainte de toate, captivi ai spectrului ideologic post-revoluționar leninist: "potențialele lor alegeri, perimetrul viziunilor lor, concepția lor asupra unui viitor socialist erau sever limitate de către acea experiență (a leninismului post-revoluționar, n.m.). Aveau relativ puține idei despre cum ar putea arăta agenda socialismului și strategia de conducere în absența lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spre deosebire de revoluțiile anterioare, influențate decisiv de către un grup social sau altul, aflate în ascensiune, revoluția comunistă crează post-factum clasa care o legitimează și care, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să o preceadă. Iată o substanțială invalidare a postulatului ideologic leninist conform căruia revoluția apare ca urmare a eforturilor clasei muncitoare care se aliază sau nu, în funcție de particularitățile locale, cu alte clase, de obicei cu "țărănimea revoluționară". "Noua clasă", avertizează Milovan Djilas, nu se confundă cu partidul comunist care îi facilitează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Pe culmile "vigilenței revoluționare". Republica Populară România și revoluția maghiară Pentru conducerea PMR, moartea lui Stalin nu a echivalat cu depășirea moștenirii politice a acestuia. Dimpotrivă, Gheorghiu-Dej și acoliții săi, profund tributari, atât ideologic cât și politic, Weltanschauung-ului post-revoluționar leninist, au încercat să limiteze cât mai mult posibil impactul disputelor politice din interiorul eșalonului superior al PCUS asupra stabilității și coeziunii conducerii române. Leninismul pre-europenizat și destalinizarea au reprezentat pentru RPR, în cuvintele lui Kenneth Jowitt, "o perioadă de învățare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dezvoltării lor industriale asupra membrilor a căror progrese economice erau de abia la început (Rețegan, Duțu: 2004, 34-35). Responsabilitatea pentru absența rezultatelor notabile a CAER era canalizată de către aceste state înspre membrii care, nefăcând decât să își apere interesul legitim, "leninist", de a se industrializa, obstrucționau astfel funcționalitatea întregii organizații prin ""manifestări naționaliste"" sau ""tendințe de autarhie"" (Rețegan, Duțu: 2004, 36). Rezistența română era construită în baza principiilor adoptate cu ocazia consfătuirilor internaționale ale partidelor comuniste consumate în 1957 și 1960
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care-l dăm neputinței noastre și lipsei noastre de eroism (Râmbu: 2001, 19; subl. m.). Tema eroismului, transparentă la Bălcescu, va avea o pondere majoră și în discursurile ceaușiste. Ea va fi recuperată însă pe filon mai degrabă fascist decât leninist, așa cum vom vedea în continuare. De asemenea, "Romantismul nu este o formă de sentimentalism, așa cum se consideră adesea. El este la fel de departe de excesul sentimentului ca și de excesul rațiunii în care a căzut raționalismul dogmatic (iluminismul, n.m.)". Romanticii sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o negație a prezentului", ceea ce nu echivalează totuși cu o retragere în "neant, ci într-o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză de entuziasm mobilizator. Pentru primii însă, retragerea din realitatea are însă o valoare emoțională, semi-mistică, în timp ce ultimii se retrag din realitate în măsura în care o combat și îi opun propriul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de la romantici cultul eroismului, al autosacrificiului și exultarea "marilor fapte" care ar aduce gloria națională, fascismul dispune de un cadru organizatoric mai puțin structurat decât leninismul. Partidul fascist nu are nici pe departe, așa cum am constatat, ponderea ideologică a celui leninist. Chiar și Stalin ținea cont de PCUS, chiar dacă numai atunci când discuta despre "linia corectă" a partidului. În plus, leninismul se constituise ca ideologie înainte de 1922, când acesta a ajuns la conducerea Uniunii Sovietice. Nu în ultimul rând, fenomene ca destalinizarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ducă existența într-o lume în care revoluția comunistă globală nu se produsese, o lume esențialmente "burgheză". De fapt, ce distinge leninismul romantic de fascism, de exemplu, sau de leninismul asianizat? De ce nu poate fi considerat mai degrabă naționalist decât leninist? De ce conceptul consacrat de comunism național este insuficient pentru a explica ceaușismul? În primul caz, am oferit deja o posibilă distincție între leninism și fascism. Deși similaritățile dintre fascism și leninismul romantic sunt consistente în plan atât intern cât și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
plus, aspect foarte important, "propaspătul numit era primul șef din istoria PCR instalat fără aprobarea și nici măcar consultarea Moscovei" (Du Bois: 2008, 102-103, 96-97; Câmpeanu: 2002, 242). Interesant este faptul că, în 1956, Ceaușescu s-a dovedit a fi un leninist post-revoluționar convins atunci când a susținut cu convingere reprimarea brutală a revoluției maghiare. După 1965, acest episod a fost bineînțeles mușamalizat, deoarece contrasta cu poziția implicit antisovietică pe care noul lider încerca să o acrediteze (Kunze: 2002, 161). Stalinismul sau leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
defini pe sine decât prin raportarea la naționalismul "burghez"; în același fel, pentru Lenin însuși comunismul nu putea fi construit decât preluând elementele "burgheze" cele mai adecvate, "care ies din sânul capitalismului (subl. în orig.) (Lenin: 1954, 197-198). Astfel, naționalismul "leninist" conține din plin elemente "burgheze". Dar, pe măsură ce proiectul de realitate alternativă a leninismului romantic devenea tot mai puțin fezabil, dimensiunii "burgheze" a naționalismului acestui tip de leninism i s-a oferit o pondere tot mai mare. Se avea în vedere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1969, 19). De menționat aici rolul lui Jiri Pelikan, diretorul televiziunii cehoslovace, care va fi demis după invazie și nevoit curând să părăsească țara. Se căuta deci adevărul despre trecut, dar, atenție, este vorba de adevărul "burghez", nu de cel leninist. Moscova avea toate motivele să fie îngrijorată, așa cum se arăta reticentă și față de programul internațional al echipei reformiste, care urmărea să surmonteze dihotomia est-vest și să colaboreze liber cu orice stat ar fi dorit, în baza intereselor naționale, nu a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
presă și la radio". Partidul trebuia acum să își "câștige" dreptul de a conduce, făcând astfel compromisuri impardonabile cu societatea imaturizată din punct de vedere ideologic. În acest fel, "unitatea monolitică" și "disciplina de partid" au devenit cuvinte fără sens (leninist). PCC ajunsese astfel extrem de vulnerabil în fața ""fracționiștilor" și a "grupurilor antipartinice"" (Huizinga: 1969, 45-47). Tocmai asta le reproșau liderilor cehoslovaci cu câteva săptămâni înainte de invazie conducerile sovietică, poloneză, est-germană, maghiară și bulgară: subminarea voluntară a leninismului. Pretinzând că nu intenționează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
umanism socialist universal"", intelectualii își propuneau să se comporte ca o ""conștiință critică a națiunii"", catalogând ""dogmatismul"" drept "lipsă de loialitate față de marxism-leninism" (Ludz: 1969, 34). Așa cum am menționat, intelectualii încercau imposibilul: o reconfigurare marxistă a leninismului. Extinzând argumentul, "dogmatismul" (leninist) era pus la zid ca trădare a marxism-leninismului, în timp ce marxismul autentic era chemat să îi ia locul. Dar marxismul occidental, critic și autoreflexiv, chiar și marxismul lui Marx până la urmă, reprezentau pentru leninism o formă de "deviaționism mic- burghez". Nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Lustig: 1985, 160-174; subl. în orig.). Cum să nu fie aceste principii compatibile cu ideologia romantic leninistă, când nu sunt altceva decât o expresie vehementă a ei? La fel, cum să nu fie compatibil naționalismul tipic militar și cel romantic leninist când ultimul îl acaparase integral pe primul, instrumentându-l conform propriei logici ideologice? În timp ce spiritul "burghez" cucerea și se inflitra tot mai profund în lumea comunistă, propaganda militară din RSR se străduia să le inoculeze purtătorilor de uniformă "contopirea propriei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poporul, orânduirea noastră dispune de toate mijloacele necesare pentru a-i face inofensivi. Iată de ce aceste elemente nu prezintă nici un pericol pentru societatea noastră socialistă (Rolul conducător al partidului...: 75-76). Observăm aici o trăsătură tipică tuturor regimurilor leniniste: proiectarea normativului (leninist) asupra existențialului ("burghez" sau "mic-burghez") (vezi Friedrich, Brzezinski: 1957). De fapt, pericolul pe care îl bagateliza Ceaușescu era real, tocmai de aceea își făcuse loc în discursul său: mentalitatea "burgheză" se va încăpățâna să reziste în fața atacurilor leninismului romantic, subminând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
climat de insecuritate, belicos, nu obosea Ceaușescu să clameze; pacea deci, combinată cu o suveranitate națională intangibilă, reprezintă premisele cele mai sigure pentru soluționarea problemelor umanitare. Așa cum voi detalia în continuare, între accepțiunea occidentală, "burgheză" a drepturilor omului și cea leninist romantică nu există nici un punct de referință comun, chiar dacă Ceaușescu utiliza vocabularul umanitar occidental pentru a delegitima ideologic ofensiva "burgheză" pe teren propriu. În spatele cuvintelor lui Ceaușescu se ascundea o cu totul altă realitate; în bună tradiție leninistă, aceasta era
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai dreaptă pe planeta noastră, pentru pace"" (Congresul al XII-lea al PCR: 1981, 90-91). Iată cum se prezenta idealul revoluționar pentru leninismul romantic. Din acest punct de vedere, secretarul general al PCR s-a dovedit a fi un autentic leninist. Se poate observa în acest citat inconfundabila amprentă a leninismului asianizat, regulativă însă, nu constitutivă, așa cum s-a putut observa din capitolul precedent, unde am încercat să demonstrez că leninismul romantic nu poate fi echivalat ideologic cu leninismul asianizat, chiar dacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
muncitorească revoluționară" (vezi capitolul precedent). Să nu uităm și faptul că partidele eurocomuniste renunțaseră la ideea de "om nou" (Gilberg în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 184), concept care, așa cum urmează să vedem, reprezenta un punct central al proiectului ideologic romantic leninist. În ciuda relațiilor amicale pe care le avea cu Santiago Carillo, Ceaușescu nu avea nici un motiv să se simtă atras de principiile eurocomunismului. Dimpotrivă, esența lor "burgheză" îi repugna, așa cum observă și Șerban Orescu (2006: 89-91), dar se folosea de pozițiile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]