543 matches
-
Margarita Miller-Verghy din Elizabeth Barret Browning, croind același deux-pieces clasic- (aproape) contemporan. Rebreanu semnează o foarte scurtă Mărturisire, către Fanny, o declarație de iubire pe corzile teoriei. Nu poți, citind-o, în aceeași logică a contribuției (dezinteresată, dezinteresată pînă la lepădare în plata celorlalți), decît să-ți spui, devotament, ce cuvînt mare... Demne, notele lui Rebreanu, de Cea mai frumoasă lume, a lui Ion Scurtu. O lume a sufletului împăcat cu sine, din care literatura își taie partea ei. Dulcegării, veți
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
jupuit de viu a devenit un luptător împotriva cauzei pe care în tinerețe o îmbrățișase. Să te întorci și să denunți anomalia de fond a comunismului, uitînd că anomalia aceasta a fost credința generației tatălui tău, este nu numai o lepădare, nu numai o apostazie, dar chiar o veritabilă năpîrlire. Tismăneanu a năpîrlit, și-a schimbat identitatea. Și, spre deosebire de Marsyas, a cărui jupuire nu a fost urmată de o schimbare a concepției, în cazul lui Tismăneanu metamorfoza a fost reală. Afurisitul
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
cere consecvență interioară, iar nu evoluție spirituală: înțepenire într-o efigie, nu succesiune a mai multora. Numai că un spirit evoluînd nu poate fi consecvent sieși. De aceea, metamorfozele spirituale, privite din afară, sunt percepute ca o abdicare, ca o lepădare de niște convingeri pe care le dăduseși drept definitive și de care acum publicul vede că te desparți cu aceeași ușurință cu care începi deja să le îmbrățișezi pe altele. O astfel de decepție trebuie să fi provocat Eliade atunci
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Vodă, ctitorită de parintele Justin Pârvu, este vocea cea mai reprezentativă pentru ortodocșii tradiționaliști români, care se declară antiecumeniști și se află în prima linie a mișcării împotriva pașapoartelor biometrice, considerând că este vorba de acceptarea numărului Fiarei, 666, "o lepădare de Hristos" și un prim pas către controlul total al persoanelor.
Patriarhia se delimitează de discursul monahului Teofan de la aniversarea Mișcării Legionare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69288_a_70613]
-
pentru epoca noastră, opera aceasta." (425). Critica de identificare, ca metodă și exercițiu, îi este afină, Balotă mărturisind o "cvasimistică năzuință de a te uni cu opera în interioritatea presupusă, după o imersiune în care treci prin imposibila încercare a lepădării de tine însuți..." (436). În consens cu Proust, el practică lectura ca autolectură. Reflexia cititorului cu adevărat identificat cu opera - tot atât de însușită pe cât de apropiată - este confesivă: "Nu poți citi cu adevărat cărțile acestui scriitor șW. Faulknerț altfel decât adoptând
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
foarte greu atunci când constatăm că ni se diminuează prestigiul sau altcineva ne-o ia înainte. Sf. Ioan Botezătorul n-a fost așa. „Dacă ieșim din noi înșine, pe cine întâlnim? Pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Iată adevăratul motiv pentru lepădarea de sine“ (Sf. Teofan Zăvorâtul, „Viața duhovnicească și cum o putem dobândi“, 1998, Bacău, pag. 108). Doar în felul acesta centrul de gravitație al ființei noastre se poate deplasa de la noi înșine la Hristos care este în același timp Dumnezeu
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de rai, "spectacolul spaimelor insolite, cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sub stare de jurământ, este dat pentru toată viața și are, în consecință, o valoare morală superioară față de votul creștinului laic. Monahul depune trei jurăminte pentru tot restul vieții sale: de sărăcie asumată de bunăvoie, de castitate (feciorie) și de lepădare de sine (ascultarea). O abordare amplă o ridică, în cadrul poruncii a III-a, analiza jurământului. Jurământul este actul extraordinar de cult prin care creștinul Îl cheamă pe Dumnezeu ca martor și garant al adevărului unor afirmații făcute. Este o chestiune
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
va fi cuprinsă între 5 săptămâni (minim) și 7 luni și 2 săptămâni (maxim). Biserica Ortodoxă asimilează părinților pe nașii de botez întrucât aceștia, prin Sfânta Taină a Botezului, suplinesc credința pruncului pentru iertarea păcatului strămoșesc și exprimă în numele lui lepădarea de satana și unirea cu Hristos. Părinții care, din nechibzuință, lasă să moară copiii nebotezați, sunt considerați de Biserica Ortodoxă, ucigași ai copiilor lor. De asemenea, porunca a V-a implică și cinstirea preotului duhovnic, pe care, pe bună dreptate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ani ai secolului XIX și, bunăoară, Urcuș-ul lui Voiculescu... Apărut, acesta din urmă, în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei zile în căsuța modestă cu un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
distincția, nu trebuie să uit că, atunci cînd am de-a face cu o terminologie a cărei înțelegere îmi scapă, testul după care îmi pot da seama dacă ea are acoperire sau nu în realitate este cel al "probei prin lepădare". În ce constă această probă? În faptul că o distincție este valabilă numai dacă înțelesul ei se păstrează chiar și după ce i-am abandonat litera. Altfel spus, putem înțelege mult mai bine ce este "ființa" și "ființarea" dacă renunțăm la
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
într-o enciclică, ci într-o cuvîntare directă, iar cuvintele sale au de asemenea valoare testamentară: "Să nu vă fie frică!" În definitiv, întreaga acțiune, pe care mulți au găsit-o inutil de sîngeroasă, constă în această istorie inițiatică a lepădării de frică, a redobîndirii curajului și, prin el, a demnității umane. Orice mare curaj trece prin frică, iar ultimativ eroul o traversează pentru a se regăsi deplin într-un final care are partea sa luminoasă, ca și partea neliniștitoare, de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
o opțiune? Majoritatea criticilor nu au reținut și contextul românesc, - care nu este deloc un accident, ci starea de asediu din ultimii ani de comunisto-ceaușism - începînd cu improvizația grotescă a unui act sanitar, medical, pe jumătate viol, și terminînd cu lepădarea fetusului pe toboganul cu gunoi menajer, după o cursă disperată în întuneric, cu fetusul înfășurat într-un prosop și îndesat în geantă, într-un cartier în care orice formă de viață pare ostilă. Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
niciodată, că înainte de înălțarea turnului lui Babel nu a existat o singură limbă, cum spune Biblia, ci mult mai multe, că mărul din care Eva a mușcat pentru a cădea în păcat nu este pomenit în Biblie și că episodul lepădării succesive a lui Petru, pecetluit sonor de cîntatul repetat al cocoșului, este cît se poate de încîntător dar cu totul neverosimil, pentru simplul fapt că, în acea epocă, în Ierusalim nu existau cocoși. Că martorii lui Iehova habar nu au
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
resentimente efortul demolator al autorului, vei sesiza că Langbein este destul de naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va avea efect asupra cititorilor. De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării; în acest caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui triumf de o clipă
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
această poziție și cît de pornită este ea dintr-un sentiment atît de confuz, lipsit de orice logică, ne spune Rudolf Augstein: ŤNu este permis să se pună vreo întrebare, trebuie să se creadă fără întrebări, verificarea este deja o lepădare. Se poate cumva și altfel? Nicidecum. Căci cel care întreabă e apostaziat.ť (p. 161) Lucru valabil pentru fiecare din noi. Avem de ales: ori sentimentul confuz, lipsit de logică, în virtutea căruia viața noastră are un sens, ori rațiunea luminată
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
ca în atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția morală, impresia strict personală, de jurnal intim, cu egografia cultivată terapeutic (ca lepădare de eul narcisiac, înlocuit invariabil de ruda sa mai sărmană din limbajul oral, „io“), descrierea analitică a unor reflexe comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea o sumă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o respirație a cerului în rădăcini. Oglinda mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine, amăgirea de sine, fuga de sine, violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]