477 matches
-
neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și câte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului în casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată deseori cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se întâmplă, de exemplu, în celebrul film al lui Martin Scorsese, The
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, în timp ce Acesta șade la masă în casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale îmbălsămări și înmormântări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează în cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
La Marcu, Iuda se pierde în masa „celor doisprezece Iuda”. Matei (capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, în prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-a dat și de mâncare pe săturate când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la noi de-ale gurii, ți-aduci aminte, doar eram împreună și nici El n-avea..." zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca și Zâna curajului, sunt nevoit să cred. Dar... nu mi ați spus dacă îmi dați voie să vă ajut până acasă. -Și dacă îți spun că sunt un lepros, mai vrei să mă ajuți? -Dacă nu mănânci oameni, înseamnă că nu ești periculos, a răspuns băiatul, atent totodată să vadă ce răspunde omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și au plecat, omul se sprijinea pe stânga de ramura de copac, pe dreapta îl ținea strâns de subsuoară pe Norocel. După ce a reușit leprosul să se obișnuiască cu sprijinul acordat de către un semen și acela fiind un copil, a început a-l întreba câte una câte alta pentru ca deplasarea să le fie mai ușoară și timpul să treacă mai repede. -Bărbate, nu mi-ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel s-a îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de durere în pat sub niște zdrențe; abia își mai ținea respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia în care te zbați de atâta vreme împreună cu mama ta. Îndreptându-se către poarta către care arăta leprosul, Norocel se gândea; „oare ce o fi vrând să spună să nu pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns la poarta cu pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns la poarta cu pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe pe omul lepros, ce să facă în continuare. Dar nu mai era; leprosul dispăruse. Norocel aștepta și se gândea. Deodată s-a auzit vocea omului lepros care striga: -Trezește-te, băiete, și bucură-te câte zile vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit Norocel într-un pat moale, curat, lângă care o masă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu-mi „suflase” reportajul, fiindcă nu vizitase niciodată lazaretul de la Tichilești și nici nu-și propusese să-l descrie; îl inventase. Dar, ce-i drept, Spahiæ a compus un tablou atît de complex al vieții într-o comunitate retrasă de leproși, fără a uita să exploateze nici trecutul livresc al bolii, de la mențiunile biblice la (inventarea unor) povești medievale, dar nici ecoul istoriei ultimilor 70 de ani, încît descrierea realistă a locului ar părea palidă pe lîngă ficțiunea bogată, deopotrivă amuzantă
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
sprijină mitologia naționalistă, cum ar fi Petar Petroviæ-Njegoš în Muntenegru sau Banul Josip Jelaèiæ în Croația. Nu am început din întîmplare cu acel fragment cvasi-istoric, în stilul unui roman de secol XIX, trecînd apoi prin Cioran și ajungînd la doi leproși nebuni care aruncă cu pantofi unul după celălalt. E o într-adevăr o ironizare a acestei abordări istorice. În fosta Iugoslavie - dar bănuiesc că a fost la fel și în România -, după căderea comunismului istoricii au devenit figuricheie ale opiniei
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
amprenta pe ecranul lumii culturale. Dacă și-au propus doar acest lucru - și nu e vorba doar de domeniul artelor plastice - probabil că și-au atins scopul. Numai că spectrul magnetic lăsat de trecerea lor meteorică seamănă cumplit cu mâna leprosului. Incapabili să perceapă frumusețea lumii, ei o desfigurează, ducând la putreziciune tot ce au atins. Hrăniți cu lecturile sau măcar cu automatismele de gândire ale comunismului, ei sunt fațeta respingătoare a ceea ce s-ar dori un umanism, dar nu e
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
și solul din apropiere”, a declarat Stewart Cole, unul dintre autorii studiului. După ce specialiștii au refăcut o tulpină de lepră și i-au secvențiat genomul, rezultatele au indicat că această tulpină era identică cu cea existentă astăzi în comunitățile de leproși din țările în curs de dezvoltare. Analizând rezultatele studiului, oamenii de știință consideră că anumite gene care îi făceau pe unii oameni rezistenți la lepră s-au răspândit în rândul populației europene, oferindu-le indivizilor imunitate împotriva bolii. În prezent
Motivul pentru care lepra a dispărut din vestul Europei, elucidat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64046_a_65371]
-
s-au răspândit în rândul populației europene, oferindu-le indivizilor imunitate împotriva bolii. În prezent, infecțiile de acest gen se tratează cu antibiotice și pot fi vindecate rapid dacă sunt identificate din timp, precizează sursa citată. Tichilești, singurul spital de leproși din Europa de sud-est În Dobrogea, lângă Isaccea, există singurul spital pentru leproși din Europa de sud-est. Spitalul din Tichilești găzduiește bolnavii de lepră, pacienți bătrâni, mai puțini în 2012 decât numărul degetelor de la o mână, a căror medie de
Motivul pentru care lepra a dispărut din vestul Europei, elucidat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64046_a_65371]
-
În prezent, infecțiile de acest gen se tratează cu antibiotice și pot fi vindecate rapid dacă sunt identificate din timp, precizează sursa citată. Tichilești, singurul spital de leproși din Europa de sud-est În Dobrogea, lângă Isaccea, există singurul spital pentru leproși din Europa de sud-est. Spitalul din Tichilești găzduiește bolnavii de lepră, pacienți bătrâni, mai puțini în 2012 decât numărul degetelor de la o mână, a căror medie de vârstă este de peste 60 de ani. La Tichilești, în 1995, erau internați peste
Motivul pentru care lepra a dispărut din vestul Europei, elucidat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64046_a_65371]
-
înviat!» El s-a uitat la mine, s-a uitat la gardienii din spate, apoi s-a întors și mi-a răspuns: «Adevărat a înviat!»” (p. 101) Scena are o raritate de antologie grotescă: într-un grup de desfigurați un lepros aruncă o lumină și desfigurații se înviorează. În fine, de la Calciu ne-a rămas o mărturisire stupefiantă: uneori i se făcea dor de închisoare, dar un dor viu și mistuitor, ca după o ființă dragă și părăsită, la care ar
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
petrecut în închisoare. Bejan se exprimă clar, fățiș, fără pudori ideologice. Și cum grija de a nu da loc la interpretări e semn de slăbiciune, preotul n-are sfieli pornite dintr-o autocenzură discretă. Spune ce crede, făcînd figura unui lepros doctrinar pe care ideologia dominantă nu are cum să nu-l caterisească. Sunt autori care scriu impecabil, fără să te impresioneze prin nimic: le lipsește vibrația pornită dintr-o rupere de nivel existențial. Bejan scrie modest și te întoarce pe
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
importante, exprimate cursiv și coagulat mai ales în primul volum Memoriile mandarinului valah. Sigur, informația se îmbogățește, pe vechea schemă, dar se și diversifică, depășind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise. Marele avocat Petre Pandrea se autodefinește încă o dată ca "medic de leproși morali și politici", un temerar, care i-a apărat și pe comuniștii ilegaliști în epoca 1933-1944, ca și pe evrei, adventiști și legionari. Această "imparțialitate" îi va aduce destule arestări și înainte și după 23 august 1944. Era un tip
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]