209 matches
-
gambiense si T. rhodesiense . Genul aparține Ordinului Kinetoplastida . Ordinul Kinetoplastida cuprinde specii libere, ecto și endoparazite, cu unul sau mai mulți flageli. Include mai multe familii, cele mai cunoscute fiind "bodonidele" și "tripanosomidele". Boala transmisă de ele se numește encefalită letargică sau boala somnului . Reprezentanții acestui ordin prezintă un kinetoplast ( kinetosom ), pe care unii l-au pierdut în evoluție . Speciile care afectează omul au kinetlopast . Cele două specii de Trypanosoma africană se transmit prin intermediul vectorilor : T. gambiense prin intermediul dipterului "Glosina palparis
Tripanosomiaze () [Corola-website/Science/314639_a_315968]
-
de Frank Finlay. În timpul anchetei desfășurate la locul crimei de fratele lui Holmes împreună cu inspectorul Hopkins, Sherlock Holmes murmură cu ironie că tatăl lor i-a lăsat lupa sa lui Mycroft, care a fost descris întotdeauna ca fiind leneș și letargic. De asemenea, Mycroft Holmes remarcă faptul că tatăl lor a spus că ceea ce rămâne după eliminarea imposibilului, oricât de improbabil ar fi, trebuie să fie adevărul. Ambele incidente sunt abateri de la textul original și ele se referă la tatăl fraților
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
manieră aproape obsesiva cu care preschimba detalii clinice în controverse cu bătaie sufletească, fiecare maladie fiind o cheie menită a înlesni înțelegerea psihicului. În volumul Revenirea la viață, boala din care Sacks face un motiv de meditație se numește encefalita letargica, o epidemie virală care a afectat populația Europei în timpul Primului Război Mondial. Persoanele atinse de maladie, aproape cinci milioane, au acuzat o simptomatologie cu evoluție imprevizibilă: în faza acută au căzut într-o somnolenta de-a dreptul catatonica, pentru că apoi, după remisiune
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
cu înrâuriri uimitoare, aduce a fantasmagorie. Nu există leacuri perfecte, si asta fiindcă o maladie este în esență ei un fenomen holist, lovind trupul și sufletul deopotrivă, pe cand chimicul nu are înrâurire decat asupra trupului. Din randul pacienților cu encefalita letargica, cei care s-au păstrat pe linia de plutire au fost cei cu resort spiritual bun, si nu cei pe care L-DOPA i-a trezit la viață pe termen scurt. Oliver Sacks afirmă că deznodămîntul benign sau malign al
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
acest motiv, cauza remisiunii sau a prăbușirii nu e de căutat în chimia dintr-o capsula, ci în tonusul dintr-un om. Latentele vindecătoare sau distrugătoare declanșate de medicament au fost pendinte de stofă persoanei. Episodul terapeutic prilejuit de encefalita letargica seamănă cu o lecție amară ale cărei învățăminte, depășind granița medicinei, ating bolta filosofiei. „Atata timp cat medicină se ocupă exclusiv de administrarea medicamentelor, nu-i nevoie de inteligență sau gandire; medicul nu trebuie să fie decat un aducător de
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
drept al treilea fiu al lui Nobunaga, în vreme ce Nobuo a fost consacrat ca al doilea. Prin urmare, deși acești doi oameni erau numiți frați, între ei lipsea intimitatea dintre adevăratele rude de sânge. Starea de spirit a lui Nobuo era letargică și negativistă, singurul sentiment ferm pe care-l manifesta fiind opoziția sa constantă față de Nobutaka, pe care-l privea ca pe un „frate mai mic” subordonat sieși. Dacă erau comparați obiectiv, toată lumea își dădea seama că Nobutaka era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște fantome livide și letargice. Tatăl meu se uita la noi ca și cum ne-ar fi privit pentru ultima oară. Polițistul a arătat ce găsise În haina mea. Mi s-a tăiat respirația. Și apoi i-am auzit pe polițiști râzând. Abia atunci am aflat adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Credem a fi trecut pentru totdeauna timpii aceia în cari poporele-și cugetau încorporată înțelepciunea cea mai mare în eventualele sfere nalte ale guvernului; timpi în cari popoarele lăsau orice inițiativă pre sama cercurilor acelora, pre când ele însele se dedeau letargici și unei neiertate negligențe spirituale. Acuma nu mai poate succede o operă bună, decât atuncea când "vocea poporului" se face auzită tare și clar până, și în cercurile cele mai nalte, spre a li se face cunoscut cu preciziune: ceea ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă, țipă și se scutură, ca un boxer în ring! Nestăpânit, nestăvilit, năpraznic, îndepărtându-i care-ncotro, ca pe păduchi, pe alde Vierme și pe Dan, care-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
formație de santinele, derulînd protocoale (stai! cine ești? comandantul gărzii! luminează-ți fața... vezi să nu ți-o luminez io ție, răcane, treci În mă-ta În formație), schimburi de parole etc. Ei bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din ușa WC- ului (pe care am scos-o din balamale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se declanșeze. Amândouă rămân blocate în corp, iar intențiile lor contrarii produc un spasm ce blochează motricitatea. E ca și cum pornirile spre luptă și fugă, acționând în sens invers, s-ar anula reciproc, paralizând orice reacție și creând astfel o stare letargică. Această formă convulsivă a răspunsului la un șoc emoțional duce la reacția de abandon (Diel,1985). În concluzie, teroarea presupune părăsirea confruntării, căci persoana nu încearcă nici să se bată, nici să se îndepărteze de pericol, depunând, practic, armele. Or
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Herpesul nu e o metaforă pentru cancerul de plămâni, pentru ateroscleroză, emfizem pulmonar, anghină pectorală, astm cronic, bronșită sau boală coronariană. Nu e o metaforă pentru banii duși pe apa sâmbetei, pentru respirația urât mirositoare și dinții pătați, pentru starea letargică, pentru hârâiala din piept și tuse, pentru anii în care ne sufocăm singuri întrebându-ne de ce o facem, pentru momentele în care suntem pedepsiți, căci nu ni se permite să fumăm. Și nu e vorba nici de disprețul nefumătorilor sau
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de o parte, de a-și flagela victima cu brutalitate: Avem un bici amenință Arghezi în același pamflet pregătit în vatră pentru spinările abia despovărate de slugărnicie", iar pe de altă parte, de a scandaliza, de a violenta spiritul public letargic, efectul (care presupune, obligatoriu, implicarea receptorului) este de delectare prin anularea constrângerii (în acest caz, biologicul tabuizat). Latura hedonică aparține aici, în exclusivitate, receptorului, care poate privi sancțiunea publică a terțului ca pe un spectacol al violării unui tabu. Sarcasmul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată în fantastic, Nunta ceremonial cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară peste noi" iar mireasa e doar amintire; abstract, letargic, mirele a fost adus "să se cunune cu mireasa moartă". Tăcând, crinii, păsările jalonează drumul absurd spre neant; Ochiul însuși e un crin: Mai multe buchete o nuntă și o moarte, Toate nunțile și morțile același crin. Din crini este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine decât/ rocile mari ale lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
împotrivă, și tot piatra le-a supt consecvent puterea odată ce le-a devenit proteză. Între viață și piatră apare o relație misterioasă, spectrală - un fel de insuflare de duh în ambele sensuri. Viața pătrunde piatra ca o igrasie și așteaptă letargic în răcoarea ei minerală o eventuală chemare primăvăratică afară. Piatra îi păstrează vieții forma specifică la fel de fidel cum ar face-o o sămânță improvizată. În latină, o fosilă vie poartă denumirea poetică de Lazarus taxon; numele lui Lazăr cel tras
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
primul rând mizeria și lipsurile În care trăiau și apoi sistemul politic vinovat de toate acestea. Încercarea conducătorilor țării, prin reprezentanții lor, de a ascunde la repezeală specificul contestatar al revoltei din 15 noiembrie 1987 era simptomatică pentru un regim letargic. În această prelucrare a realității s-au concentrat toate eforturile organelor de represiune, ai căror angajați au fost liberi să recurgă la cele mai violente tehnici și strategii pentru a obține declarațiile de care aveau nevoie. După cum remarca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
durat șapte zile, fără mișcare, mâncare sau evacuare. La finele acestei perioade, mișcându-și mâna și ducându-și-o la gură, s-a Înțeles că voia ceva de mâncare și i s-a dat. A rămas Însă În starea sa letargică până la 8 august, cu totul șase săptămâni, fără să pară că e trează, cu excepția zilei de 30 iunie” și așa mai departe. Acest caz e bine autentificat. Și În Miscellaneous Works ale lui J.N. Willan, publicate de doctorul A. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deloc urechile celor ce-i ascultau”(Fierens), și cum „semnul primei ispitiri a spectatorului va fi, fără îndoială, întrebarea dacă răul poate sau nu să fie frumos” (Jose Luis Porfirio), la fel de bine „această lume se arată a fi atât de letargică, dezmembrată și încâlcită, ca un joc de puzzle ale cărui piese au fost amestecate și împrăștiate și în care insolitul nu mai are loc tocmai pentru că se află deja pretutindeni”(Roger Caillois). Astfel, Diavolul este simbolul răutății, iar indiferent de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unei civilizații, rămânând mereu același, în ciuda generațiilor succesive sau a istoriei popoarelor. De aceea, raportul dintre el și omul-produs al culturii se aseamănă celui dintre muzica dionisiacă și civilizație, adică se anulează treptat. Corul aduce consolare durerii, conține un element letargic în care sunt atenuate toate limitele și piedicile existenței obișnuite. Astfel, umanitatea de astăzi pare a fi involuat, raportându-ne la vechii greci dominați de optimismul lui Socrate. Moartea tragediei grecești a implicat renunțarea la ideea nemuririi, a readus în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să ia inițiative, ferindu-se de succes pentru a nu trezi invidii sau ostilități. Exceptând unele ocazii, ei adoptă o atitudine pasivă, stând departe de acțiune, devenind retrași. La nivel organizațional, o astfel de personalitate generează un climat evitant, negativist, letargic. Atmosfera depresivă este cauzată de personalitatea liderului, dar și de forțe externe cum ar fi pierderea fondatorului sau preluarea companiei care cauzează la nivel executiv sentimentul pierderii controlului, autorității, stime și inițiativei. Cultura evitantă conduce la decăderea motivației și reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Marea criză isterică descrisă de Charcot nu se mai întîlnește decât foarte rar. Mult mai frecvente sunt: • crizele convulsive simple, însoțite de scăderea nivelului conștienței și demonstrații teatrale • lipotimiile scurte, căderile brutale de alură sincopală, crize tetaniforme și crize scurte letargice. Fenomenele amintite apar de obicei pe fondul unei personalități patologice (caracterizată prin mimetism, exaltare imaginativă, dependență și imaturitate afectivă) care în situații aparent limită, recurge la acest refugiu, printr-un comandament subconștient. Simularea pierderii conștienței la pacienții cu personalitate histrionică
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
Joyce, se interesau puțin sau deloc de Santos Chocano sau Eustasio Rivera. Acum, însă, când nu ii au decât pe Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute sau Giorgio Bassani, cum să nu-și îndrepte privirile în căutarea unor scriitori mai interesanți, mai putin letargici, măi vii? Căutați în literatura europeană din ultimii ani un autor comparabil cu Julio Cortázar, sau un roman de calitatea pe care o posedă El siglo de las luces (Secolul luminilor) de Alejo Carpentier, sau un poet tânăr cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]