144 matches
-
de micile state din Orient. Acum deodată Italia își schimbă calea: întrevederea dintre rege și împărat înseamnă în linia întîia renunțarea, pe mult timp, poate pentru totdeuna, la orașul Triesta, atât de important pentru navigațiunea pe Marea Adriatică și pentru negoțul levantin; Irredenta își dizolvă comitetele de agitațiune; o țintă necunoscută dar nouă plutește în ochii tânărului stat latin. Ca să pricepem însemnătatea acestei apropieri de alianța austro - germană cată să ne reprezentăm marea valoare pe care în timpul din urmă a luat-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
te schimbi atât încât să nu te recunosc. Cum ai fi reacționat? Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea la vale, spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până ia ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Europei Centrale a fost repus pe hartă. Anca Hațiegan: Curios, În Transilvania există nostalgia imperiului, foștii supuși ai imperiului visează cu nostalgie la un imperiu care să le confere mai multă demnitate, să le justifice aerele de superioritate În raport cu bizantinii, levantinii din sud. Marius Jucan: Ierarhiile de putere ale Războiului Rece s-au schimbat În favoarea unora care se sprijină pe continuități desemnate de frontierele culturale, mai degrabă decât ale granițelor statale. Anca Hațiegan: Mă Întreb dacă peste ani și ani nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
credea despre exilați”. SCRIERI: Dimineața, București, 1966; Peștele de fontă, București, 1968; Trufie, București, 1974; Pasarela, București, 1979; Le Roman du retour, Montréal, 1992; ed. (Romanul reîntoarcerii), tr. Madeleine Karacașian, București, 1993; De l’Insouciance, Montréal, 1993; ed. (Despre farmecul levantin), tr. Ioana Diaconescu, București, 1995; Fragments frivoles d’éternité, Montréal, 1998; ed. (Fragmente frivole de eternitate), tr. Irina Petraș, București, 2001; La Surprenante dignité d’un inconnu qui étouffe, Montréal, 1999; Le Fuyard, Montréal, 2002; Pelerinii, București, 2003. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
un arhetip comportamental, cu numeroase concretizări de ordin tipologic și simbolic. Astfel, tipul tragic, înțeleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcătuiesc tot atâtea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratețe în imaginarul literar-artistic din sud-est2. Altele, precum levantinul, clericul, militarul, convertitul, intelectualul ș. a. amplifică, vom vedea, evantaiul antropos-ului, deductibil din explorarea istorică și prelucrarea funcțională. Omul balcanic trimite de fapt la o lume diversificată etnic și cu o structură de panopticum, în funcție de starea modelului bizantin și apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
constitutiv de altfel unui Imperiu cu frontierele mereu amenințate. Spațiul dominat de Semilună, devenit adiabatic, amplifică această structură umană alogenă, care a făcut să curgă atâta cerneală critică, extrapolată la întreaga categorie de om balcanic. Un exemplu definitoriu este, aici, levantinul. Având o descendență incertă (greco-turco-, sau arabo-occidentală), plurilingv, funcționar iscusit și intermediar priceput levantinul își apropriază, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios și cultural. Iată descrierea levantinului, antologic realizată de către Ivo Andri<5 în Cronică din Travnik
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
adiabatic, amplifică această structură umană alogenă, care a făcut să curgă atâta cerneală critică, extrapolată la întreaga categorie de om balcanic. Un exemplu definitoriu este, aici, levantinul. Având o descendență incertă (greco-turco-, sau arabo-occidentală), plurilingv, funcționar iscusit și intermediar priceput levantinul își apropriază, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios și cultural. Iată descrierea levantinului, antologic realizată de către Ivo Andri<5 în Cronică din Travnik. Confesiunea doctorului Cologna e, de fapt, un autoportret: "Asta-i soarta omului din Levant
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
întreaga categorie de om balcanic. Un exemplu definitoriu este, aici, levantinul. Având o descendență incertă (greco-turco-, sau arabo-occidentală), plurilingv, funcționar iscusit și intermediar priceput levantinul își apropriază, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios și cultural. Iată descrierea levantinului, antologic realizată de către Ivo Andri<5 în Cronică din Travnik. Confesiunea doctorului Cologna e, de fapt, un autoportret: "Asta-i soarta omului din Levant, căci el e la poussiere humaine, pulbere umană vânturată între Orient și Occident, care nu aparține
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
dar ține la tine, te sărută pe obraz dar te urăște, își bate joc de fapte nobile, dar nu le uită generații de-a rândul"10 ș. a. Paragrafele de mai sus, reproduse in extenso sunt concludente nu doar pentru imaginea levantinului cât, mai ales, pentru corecta așezare și înțelegere a paradigmaticului homo duplex. Exegeza a vorbit de adoptarea nei prudentia ce, în triste împrejurări politice, a fost considerată adesea drept civism sau, invers, lipsă de conștiință. Antecedentele urcă, iarăși, până la lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
de-a doua jumătate a veacului al XVIII-lea și în secolul următor când - așa cum enunțasem deja - înregistrăm declinul accelerat al Turcocrației și, corelativ, ecloziunea statelor naționale parvenitul, diversificat psihologic și social, populează literalmente imaginarul literar. Spre deosebire însă de levantin comportamentul duplicitar al parvenitului a fost dublat, cum remarca încă Nicolae Iorga, de energetismul burgheziei in stătu nascendi. De extracție socială de obicei modestă, întreprinzător și fără scrupule parvenitul semnifică o altă etapă în istoria "arhetipului" sud-estic. El devine produsul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
internaționale dinaintea celui de-al doilea războimondial au cuprins două fluxuri mai importante. Este vorba despre emigrația siriană și libaneză declanșată încă din epoca stăpânirii otomane și îndreptată de preferință spre ținuturile din lungul Golfului Guineii, unde acești pricepuți negustori levantini s-au inserat ca o clasă de intermediari între administrația colonială și autohtoni; o altă parte a emigrației levantine s-a dirijat și spre America de Sud (Argentina, Brazilia, Columbia, Venezuela), America de Nord și Europa. În Palestina, începând din 1881, în sens opus
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
importante rute de transport: șoseaua marocană de-a lungul țărmului atlantic; axa rutieră nord-africană de pe litoralul mediteraneean desfășurată din Maroc până în Egipt; căile rutiere din lungul țărmurilor Mării Roșii (egipteano-sudanez și saudit); axa rutieră și parțial feroviară (israelo-libanezosiriană) de pe litoralul levantin; magistrala rutieră de pe țărmul Golfului Persic - o veritabilă centură rutieră a Golfului, străbate litoralul pe o distanță de peste 1.500 km. din Oman până în Irak, pe traseul Musqat - Dubai - Abu Dhabi - Ad-Damman - Kuwait - Basra. Punctele strategice de sprijin sunt situate de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mai bine zis renaște) prin scrierile prozatorilor „târgovișteni” (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George). O primă tentativă de „decuplare” se produce prin „anarhismul” brăilenilor (Nae Ionescu, Panait Istrati), fiind dublată de proiecția unor teritorii imaginare, cum ar fi spațiul levantin, definit în secvențele Arhipelagul Caragiale (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale, Paul Georgescu, Teodor Mazilu ș.a.) și Isarlâkul (Anton Pann, Ion Vinea, Ion Barbu, Leonid Dimov și Șerban Foarță). O secțiune consistentă are în vedere dihotomia geografie sacră/geografie profană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
alunecări dinspre banal spre un univers aparent absurd, sincopat: "A aruncat cu paharul de perete/ A strigat ospătarul:/ - Eu cu Gicu și Ion/ am băut un milion!/ Acum "Gicu și Ion" vine la mine/ sprijinit în baston/ și cu parkinson levantin:/ - E tata?/ - E tăticu?" (Leul cu picioare de argint, Florin Iaru). Astfel textele reprezentative ale generației "pierdute" anticipează orientarea din contemporaneitate spre un fel de antipoezie, adică anticipează o schimbare radicală a criteriului poeticului. Peste tot revine același univers simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
El este omul veacului său. Oricum, ca mentalitate, el depășește cu mult medievalitatea culturii române, dar și ortodoxismul care persistă în aria răsăriteană a continentului, ca urmare a influenței tradiției bizantine. În timp ce Occidentul cunoștea acest proces de laicizare alertă, Răsăritul levantin se deschidea și el către formele occidentale, dar într-un ritm mai domol. Persista încă o atitudine refractară față de cultura autocefală. Și totuși, schimbarea se produce și aici: "Învățătura devenise un instrument de reușită socială", constată Virgil Cândea într-un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mixtat cu populațiile hamitice de aici, dând naștere vechilor egipteni (semito-hamiți). Un al doilea val semitic s-a înregistrat la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., când canaaniții s-au stabilit în vestul Siriei și în Palestina, iar fenicienii pe litoralul levantin. Migrațiile semitice dintre anii 1.500-1.200 î.Hr. i-au adus pe evrei în Palestina, pe arameeni în depresiunea Becca, iar în jurul anului 500 î.Hr. nabateenii se stabilesc în Iordania la nord-est de Sinai, unde pun bazele unui prosper regat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
și singura formațiune statală șiită existentă vreodată în Egipt. Fatimizii au fost prima dinastie independentă care nu a recunoscut autoritatea califilor din Bagdad. În perioada sa de glorie statul fatimid a cunoscut o extindere teritorială din nordul Marocului până în spațiul levantin, incluzând insulele Sicilia și Malta din Mediterana. Emiratul Almoravizilor a funcționat sub autoritatea dinastiei berbere islamizate omonime în Maghreb, între 1061-1147, cu capitala la Marakesh. A cuprins actualul teritoriu al Marocului, nordul Mauritaniei, vestul Algeriei, insulele Baleare și cea mai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
litorală depășește 200 loc./kmp. (Matei C. Horia, Enciclopedia statelor lumii, 2005, p. 427), aici fiind situate cele 5 orașe mari ale Siriei Damasc, Alep, Homs, Hamah, Latakia. În Liban aria de polarizare se încadrează în arealul regional mai larg levantin împreună cu treimea vestică a Siriei, dar în cadrul statului libanez găsim două aliniamente de concentrare paralele: pe litoralul mediteraneean, unde numai capitala cu suburbiile sale adăpostește 50% din populația țării și unde se află cele 2 orașe principale - Beirut și Tripoli
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
vremii. Cărți de gastronomie, ghiduri turistice, programe de teatru, afișe, stampe sunt transpuse aidoma în paginile care evocă Bucureștii de la cumpăna secolelor XIX-XX, cu efluvii liricizante într-un compozit lingvistic turco-grecesc turnat într-o topică siluită. Anticipat astfel, romanul Amurgul levantinilor (I-II, 1978-1980) este o construcție pe sute de pagini care ascultă de canoanele cronicii de familie și ale frescei istorice, răstimpul evocat fiind 1877-1917. Personajele, multe dintre ele înrudite, migrând din Cum îndemult... și formând un încărcat arbore genealogic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune influențată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
manieră: gustul pentru minuția detaliului invadează ceea ce s-ar dori obiectivitate în urmărirea unor destine paralele, devenind privire caleidoscopică asupra unui conglomerat de ornamente. Romanul Își amintea de Casablanca (1984) apare ca o consecvență formală și de substanță față de Amurgul levantinilor. Într-o „lectură comparată” a basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, volumul Triumful lui Făt-Frumos (1979; Premiul Comitetului Central al UTC) vine cu un eseu-anchetă asupra „nucleului inițiatic al basmului” (Dan C. Mihăilescu), o căutare în genul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
urmărește edificarea orașului de la presupusa Cetate a Dâmboviței până la 1878. Protagoniștii sunt descriși cu binecunoscuta emfază mucalită și vag ironică, sentimentală cel mai adesea, într-un stil în bună măsură la fel de flamboaiant: este într-un fel o închidere a ciclului „levantin” prin descrierea originii orașului de popas. SCRIERI: Ciudățenii de familie, București, 1968; Cancerul blond, București, 1970; Smog, București, 1971; Cum îndemult Bucureștii petreceau, București, 1977; Amurgul levantinilor, I-II, București, 1978-1980; Triumful lui Făt-Frumos, București, 1979; Își amintea de Casablanca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
în bună măsură la fel de flamboaiant: este într-un fel o închidere a ciclului „levantin” prin descrierea originii orașului de popas. SCRIERI: Ciudățenii de familie, București, 1968; Cancerul blond, București, 1970; Smog, București, 1971; Cum îndemult Bucureștii petreceau, București, 1977; Amurgul levantinilor, I-II, București, 1978-1980; Triumful lui Făt-Frumos, București, 1979; Își amintea de Casablanca, București, 1984; Aleargă pentru viața ta, București, 1985; Au fost ca niciodată, București, 1987; Când toca la Radu-Vodă, București, 1992; Români, vă ordon să stați la coadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, „Cancerul blond”, RL, 1970, 15; Nicolae Balotă, Mircea Constantinescu, „Smog”, RL, 1971, 23; Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, LCF, 1974, 45; Alex. Ștefănescu, Un poem villonesc, LCF, 1977, 41; Mircea Scarlat, Mircea Constantinescu, „Amurgul levantinilor”, RL, 1978, 30; Dan C. Mihăilescu, „Triumful lui Făt-Frumos”, LCF, 1979, 51; Sorin Titel, Un roman frescă, RL, 1981, 32; Dan Mutașcu, O saga levantină, SPM, 1981, 576; Mircea Vasilescu, Când realitatea e mai puțin logică..., RL, 1984, 37; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
coruptă din vremea stăpânirii otomane, dominată de figurile grecilor descinși din Fanar, Eugen Barbu a căutat să zugrăvească era lui Gheorghiu-Dej, saturată și ea de crime, trădări, corupție și, mai ales, lingușeală. Documentându-se temeinic pentru elaborarea poveștii cu iz levantin, Eugen Barbu s-a pierdut în oceanul vechilor cărți, hrisoave, zapise, însemnări, note, jurnale de călătorie, colectând, pentru efortul său scriitoricesc, un material bibliografic imens. Folosirea impresionantei cantități de material documentar a stârnit însă reacția confraților săi literari, care, întrezărind
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]