180 matches
-
sau de a Întreprinde, gestul de a așeza sau a implanta, activitatea de a forma sau a educa” (Clain, 1990, p. 1321). ν Trebuie menționate trei abordări principale. Instituția poate fi mai Întâi studiată din perspectiva praxisului. Așa, de exemplu, Leviatanul lui Thomas Hobbes ne invită să gândim În termeni de transfer sau de delegare a puterii, subînțeles fiind faptul că obiectivul urmărit este obținerea binelui tuturor prin garantarea contractului și prin apărarea drepturilor persoanelor. Este de asemenea posibil să evocăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Încăierări a opoziției Între grupuri concurente. Opunând dorința și penuria, Thomas Hobbes, În secolul al XVIII-lea, vede starea naturală ca un conflict al tuturor Împotriva tuturor pentru acapararea bunurilor dorite, dar limitate cantitativ. Pentru a reglementa conflictele, Statul (Leviatanul) instaurează ordinea de drept, abstractă. Ce este darwinismul secolului al XIX-lea dacă nu o Înțelegere a vieții ca violență inițială, respectiv lupta pentru supraviețuire și selecția naturală a celor mai apți? În anii 1880-1890, Friedrich Nietzsche face elogiul forței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri erau Încă vii și se zbăteau În agonie, scoțând niște țipete sfâșietoare. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
impune să fie împins cu forța spre bine și să i se limiteze libertatea. Dacă este o lume sălbatică, a luptei pe viață și pe moarte între oameni, așa cum crede Hobbes, atunci avem nevoie de un stat puternic, de un Leviatan care să-i forțeze pe oameni în direcția binelui. Dar dacă natura umană este bună, atunci intervine mai mult laissez-faire. Omul poate fi lăsat în voia lui, pentru că firea umană va avea tendința automată de a-l dirija spre bine
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Noua Spanie. Exilat prin voința regelui și a Inchiziției, Don Quijote e însoțit în călătorie de o mână de „dușmani ai Spaniei” și de un echipaj convertit la donquijotism, alături de care își va urma sminteala nobilă, va fi înghițit în pântecele Leviatanului sau îl va întâlni pe urmașul cavalerului Amadis de Gaula plutind pe un vas fantomă. Ajuns în Lumea Nouă, Cavalerul Tristei Figuri va da semnalul începerii unei noi Reconchiste. Utopia va sfârși înecată în sânge, iar cavalerul se va topi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
finalurile multiple, mișcătoare ale apocrifei. Alte povestiri imaginează finaluri necanonice ale luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul sau versiuni ale unui nou potop, corupt, inventează narațiuni de asemenea necanonice în jurul lui Iov sau a lui Cain ori descriu riguros coșmarul nașterii Leviatanului sau al pedepsirii unei cetăți. În Istorii pe care n-am să le scriu (1998), circumstanțele (spațiale, temporale, cauzale etc.) continuă să fie minime. Ficțiunile manifestă de regulă paralizia logică întâlnită în vise. Unele pretexte sunt memorabile (un bătrân își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
această situație. Societatea ar putea găsi un substitut pentru unitatea legală pe care i-o conferă statul în timp și spațiu și pentru instituțiile de schimbare socială prin care statul reglează dinamica proceselor sociale. Societatea nu poate substitui însă puterea Leviatanului, a cărui prezență, deasupra grupurilor concurente, menține conflictele dintre ele între limite pașnice. Statul este indispensabil pentru menținerea păcii interne; acesta este adevăratul mesaj al filosofiei lui Hobbes. Totuși, statul nu poate menține pacea internă singur; iată marea omisiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
impune să fie împins cu forța spre bine și să i se limiteze libertatea. Dacă este o lume sălbatică, a luptei pe viață și pe moarte între oameni, așa cum crede Hobbes, atunci avem nevoie de un stat puternic, de un Leviatan care să-i forțele pe oameni în direcția binelui. Dar dacă natura umană este bună, atunci intervine mai mult laissez-faire. Omul poate fi lăsat în voia lui, pentru că firea umană va avea tendința automată de a-l dirija spre bine
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fericite, București, 1980; Natură moartă cu suflet, București, 1982; Apocrife despre Emil Botta, I, București, 1983; Mâna pe față, București, 1984; Ochiul atroce, București, 1985; Ecorșeuri. Structuri și valori ale poeziei românești moderne, București, 1989; Institutul inimii, București, 1995; Puterea Leviatanului, București, 1995; Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, București, 1998; Vindecările, București, 1998; Inima axonometrică, pref. Al. Paleologu, București, 2002. Ediții: Dominic Stanca, Un ceas de hârtie, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Sorana Coroamă-Stanca); Emil Botta interpretat de ..., pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
această clipă Max este singurul care mă vizitează în celulă"48. Jünger schițează în personajul Rebelului (Waldgänger) și al Anarhistului (diferit de anarhic) două strategii de rezistență prin care individul își poate apăra forul interior de invaziile bisericilor și a Leviatanului. Ambele personaje conțin ecouri îndepărtate ale Unicului lui Stirner, mult mai mult decât a recunoscut Jünger însuși. Prin urmare, Stirner și-a găsit locul și situarea cuvenite în istoria nihilismului doar în secolul XX și doar a posteriori. Capitolul 6
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rămase în "deșertul care înaintează". Aceste oaze erosul, prietenia, arta, moartea sunt teritoriul sălbatic (Wildnis) al interiorității în care individul se retrage înarmându-se cu o platoșă împotriva oricărui atac adus caracterului său inviolabil: aici el rezistă chemărilor bisericii, amenințărilor Leviatanului, angrenajelor organizării, și reușește să mențină echilibrul în "vâltoarea nihilismului". Jünger se adâncește din ce în ce mai mult în vâltoarea nihilismului, din care va ieși definiv doar în La zidul timpului (An der Zeitmauer, 1959), textul său teoretic cel mai important după Muncitorul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rebelului se aplică în toate cazurile cu o tenacitate din ce în ce mai mare, dar care aici este identificat cu o claritate mai mult decât suficientă. Acesta este constituit de figura Anarhicului, individul rebel care se simte hăituit de armatele bisericii și ale Leviatanului, dar care știe că nu mai aparține nimănui cu nimic. Asemenea Unicului lui Stirner, Anarhicul este un solitar care se refugiază în propria interioritate și nu trebuie confundat cu anarhistul. Nu este un revoluționar care vrea să transforme lumea și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
una de război, "ceea ce este mai natural în acea natural condition of mankind nu este individul independent, ci războiul tuturor împotriva tuturor care-i dă naștere"96. Individul ar intra atunci în societate fără nimic propriu și, o dată stabilită pacea Leviatanului, el ar trebui să continue într-un fel starea naturală prin raporturi de ostilitate care să-i definească individualitatea. Aceasta este cea mai importantă dificultate a modului de a gândi legitimitatea puterii politice în felul lui Hobbes. Tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
deci proprietatea este a individului care o muncește și beneficiază de roadele sale). Astfel, Locke reușește să conceapă individul ca având anumite drepturi încă înainte de întemeierea societății. Garanția libertății sale în societate nu va mai fi supunerea necondiționată față de autoritatea Leviatanului, ci păstrarea a ceea ce îi era propriu încă din starea naturală. Aceasta revine la a spune că proprietatea, care intră în lume prin faptul că omul este proprietar al persoanei sale și al muncii sale, "este naturală în esență, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
decât mult mai târziu, ca artefacte. Plecând de la realitatea relațiilor sociale naturale comunitățile politice vor fi instituite printr-un alt tip de contract. Dar aceleași obligații și nevoi, aceeași necesitate de conformare la ordinea naturală constituie rațiunea contractului politic. Spre deosebire de Leviatan, societatea politică a lui Locke nu se constituie prin transformarea unei stări de dezordine și confuzie într-una organizată, ci prin fragmentarea societăți universale preexistente 57 și prin concentrarea relațiilor sociale în comunități politice distincte. 3.2. Commonwealth Atunci când are
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
surmonteze dificultățile pe care le-ar ridica trecerea de la starea naturală direct la instituția politică, cum se întâmpla în teoria lui Hobbes. Dacă instituția politică ar lua naștere în același timp cu comunitatea, prin cedarea directă a tuturor drepturilor către Leviatan, consecința ar fi că cetățenii nu ar putea niciodată contesta puterea prințului, deoarece acesta nu este parte contractantă, ci doar garant al contractului dintre supuși. Or, dacă formarea instituției politice este precedată de formarea unor elemente ale societății civile, în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
proprietate, ci de a produce valoare. Specificul proprietății este să conserve valoarea"93. Necesitatea conservării valorii este, de fapt, ceea ce creează elementele esențiale ale societății civile, după care urmează apariția statului, a puterii politice, printr-un (nou) contract în care Leviatanul capătă o înfățișare mai umană, devenind parte contractantă și, deci, supusă legii și sancțiunii, ca orice individ. Din dorința de a-și conserva proprietatea, oamenii renunță chiar și la dreptul de a pedepsi (pe care-l aveau în starea naturală
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
său cu caracter științific este o tentativă foarte interesanta de a citi și interpreta realitățile cu care ne confruntam reparcurgând etapele gândirii filosofice ce privesc temele cu caracter juridic, politic și economic, începând de la lucrarea de referință a lui Hobbes; Leviatanul și încheind cu îndoială exprimată de Heidegger în 1966 față de capacitatea democrației de a face față noilor revoluții ale tehnicii. Interpretarea pe care Fai o acordă ideilor lui Heidegger este că autorul german nu pune la îndoială că democrația este
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
în siguranță dacă nu mă supun, pentru ca să îmi pot maximiza astfel câștigul meu personal. Dacă ceilalți nu reușesc să coopereze, ar fi o prostie din partea mea să neglijez jocul de pradă și victimă. Soluția, spune Hobbes, este crearea unui stat Leviatan unificat și suficient de puternic încât să poată asigura impunerea cooperării și descurajarea nesupunerii. Pentru ca indivizii să poată realiza comunitatea protectoare pe care o doresc, aceștia trebuie să-și sacrifice într-o oarecare măsură libertatea de alegere. Atunci când acțiunea colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
impunerea cooperării și descurajarea nesupunerii. Pentru ca indivizii să poată realiza comunitatea protectoare pe care o doresc, aceștia trebuie să-și sacrifice într-o oarecare măsură libertatea de alegere. Atunci când acțiunea colectivă nu are loc în mod voluntar, aceasta trebuie impusă. Leviatanul este o concentrare a puterii, dar efectul său, spune Hobbes, este acela de a asigura crearea și menținerea unei societăți morale în care indivizii să poată trăi având garanția păcii și securității. Concluzia lui Hobbes este una foarte bine cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
supraveghere și pedepse substanțiale pentru nerespectare. Cooperarea are loc numai sub amenințarea pedepsei. Totuși, este îndoielnic faptul că implementarea eficientă poate fi făcută complet, câtă vreme motivele de refuz rămân valabile și pot fi uzitate în orice moment în care Leviatanul își slăbește atenția. Aceasta nu constituie o bază solidă pentru o comunitate. În final, impunerea este mai puțin o condiție a realizărilor colective și mai mult o concesie făcută eșecului și o prognoză de colaps final. Mai există o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lor) apți să fie agresați de propriii lor conducători, acceptând această agresiune ca pe un dat (spre deosebire de alte nații, precum ungurii sau polonezii), iar sentimentul civic a fost, de aceea, mereu firav. Sub dictatura comunistă, în care statul ajunsese un Leviatan, țara s-a șubrezit, devenind înapoiată, fisurată, colapsată. Căderea comunismului a produs doar o „democrație de fațadă”, promovată de Ion Iliescu și echipa sa. Această democrație-paravan s-a menținut multă vreme, făcând din România o țară handicapată. Spre norocul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
înșelată, o muncă hărăzită frumosului de pretutindeni.” Rubricile obișnuite sunt „Glossa”, „Literatură”, „Teatru”, „Arta prin lume”, „Mozaic”, „Chipuri și imagini”, „Arabesc”, „Cronica literară”. Poezia este ilustrată fie de versuri moderne, de factură ceremonial histrionică, ca în cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan, precursorul), Arșavir Acterian (Oscilații), Erwin Riegler (Întâlniri cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
impune să fie împins cu forța spre bine și să i se limiteze libertatea. Dacă este o lume sălbatică, a luptei pe viață și pe moarte între oameni, așa cum crede Hobbes, atunci avem nevoie de un stat puternic, de un Leviatan care să-i forțele pe oameni în direcția binelui. Dar dacă natura umană este bună, atunci intervine mai mult laissez-faire. Omul poate fi lăsat în voia lui, pentru că firea umană va avea tendința automată de a-l dirija spre bine
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
corporații, deoarece când atragi În proiect un mare competitor global, faptul poate avea un impact uriaș asupra mediului Înconjurător. În 2002, McDonald’s și CI au perfectat un parteneriat pentru a folosi lanțul global de furnizori ai McDonald’s - un leviatan care Înghite cantități enorme de carne de vită, pește, pui, porc, pâine, salată, murături, tomate și cartofi din cele patru colțuri ale Pământului plat - nu doar În scopul producerii de valoare, ci și de valori diferite În privința mediului. „Împreună cu McDonald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]