437 matches
-
Ezra, Noadia nu era alta decât însuși prorocul Semaia, care sfătuindu-l pe Neemia să se ascundă în templu, i s-a zis „prorocița Noadia”, fiindcă a dat un „sfat femeiesc” (atzat nashim) În Cartea lui Ezra este menționat un levit cu numele de Noadia. Moshe Garsiel - "Midreshey Shemot baMikra" (Nume din Biblie) Revivim, Ramat Gan 1987, p.65
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
după modelul italian „Bovo d'Antona”, este considerată, în general,cea mai însemnată operă poetică scrisă în limba idiș veche. (Sol Liptzin) s-a născut în 1469 la Neustadt, lângă Nürnberg, ca mezin între nouă copii ai unei familii evreiești, levit după tradiția familiei tatălui său. La începutul adolescenței sale, evreii din regiunea natală au fost izgoniți. El însuși a ajuns la Veneția, iar în anul 1504 a predat ebraica copiilor evrei din Padua. S-a ocupat la început cu studiul
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
bufonilor, bețivilor, piticilor și a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă tribunalul îi ordona schimbarea titlului operei, care din acel moment se va numi "Ospățul în casa levitului". Operele cu caracter laic au o tematica provenită fie din istoria antică, fie din mitologie. Compoziția "Familia lui Darius în fața lui Alexandru" este o dovadă a maturității artistice a lui Veronese. Tabloul este construit după tiparul oferit de tradiția venețiana
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Iustinian a mitului Sodomei ar fi putut să fi pierdută în istorie (împreună cu novelele sale) dacă nu erau invocate de falsele "legi caputulare" (făcute de regii Franței în Evul Mediu), fabricate de un călugăr franc sub pseudonimul Benedictus Levita („Benedidct levitul”) în jurul anului 850, ca parte a Decretelor false ("decretele pseudo-isidoriene"). Cele trei capitulare ale lui Benedict, în special cele care tratează interpretarea lui Iustinian a mitului Sodomei, sunt: În aceste capitulare false, Benedict a folosit interpretarea lui Iustinian ca justificare
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
vor reveni și ei, laolaltă cu mine....! Vai, vai, vai...! Vai, vouă...! Vai...! Sfârșitul-sfârșitului...! Răzbunarea...! Praful și pulberea...! O...! O-o-o-o...! Iehovah Sabaoth! Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să fie! Pe Tabernacolul Leviților! Feri, Doamne! Parcă-parcă... A fost olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
își îndeplineau slujba în palate și temple, fiind responsabili cu administrarea, colectarea taxelor, tratatele internaționale, construirea clădirilor publice etc. Biblia se referă adeseori la munca pe care o făcea scribul, în perioada monarhică, dar și după Exil, atunci când responsabilitățile preoților, leviților și scribilor se suprapuneau de cele mai multe ori. Cel mai bine cunoscut și cel mai important exemplu se referă la Ezdra: „Acest Ezdra a ieșit din Babilon; și era el cărturar iscusit și cunoscător al legii lui Moise, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
IX-lea de către regele Omri al Israelului; a doua grupare este comunitatea religioasă cu centrul la Sichem, în partea nordică a Israelului. Samaritenii își datează originile în timpul triburilor lui Iosif, Efraim și Manase, considerându-se în același timp urmașii preoților leviți. Din momentul intrării israeliților în Canaan, această dinastie preoțească a trăit permanent în Sichem, capitala regatului Israel, situată la poalele muntelui Garizim, pe care a fost construit templul samaritenilor. Ei se considerau „adevăratul Israel”, singurii urmași ai poporului Israel care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
amoroasă, care continuă cum ne spune Odiviu, dincolo de moarte, prin metamorfoza cuplului primitor în copaci. Că ospitalitatea este o datorie sacră, că ea trebuie împlinită cu mari sacrificii, ne-o arată numeroase povestiri în variantele lor multiple. Una dintre ele, Levitul din Ephraim a lui Jean-Jacques Rousseau, de sorginte biblică, atrage atenția în mod deosebit lui Alain Montandon, fiindcă ea exprimă, pe de o parte, frustrarea și nemulțumirea lui Roussseau, exilatul, față de contemporanii săi incapabili să respecte "frumusețea obiceiurilor, ospitalitatea", pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
parte, frustrarea și nemulțumirea lui Roussseau, exilatul, față de contemporanii săi incapabili să respecte "frumusețea obiceiurilor, ospitalitatea", pe de altă, pune problema limitelor ospitalității și, din nou, a excesului de ospitalitatea, care se află la originea acestei drame. Se știe că Levitul, din respect pentru oaspete considerat sacru, își sacrifică propria fiică, fecioara, lăsată pradă unui viol colectiv al celor care-i reclamă tocmai oaspetele; pentru el datoria de ospitalitate e sacră, e mai presus de dragostea părintească însă această atitudine are
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Calipso în această scenă aranjată. Ospitalitatea simplă, hrana obișnuită, compusă din produsele luate direct din natură, predispun la dialogul inimilor și la comuniunea sufletelor. Amintirea timpurilor homerice și a celor biblice reapar mereu în gândirea despre ospitalitate. În acest sens Levitul din Efraim ne reține atenția în mod deosebit. Această povestiră, dragă lui Rousseau, ne miră prin violența ei neobișnuită la Jean-Jacques care e de acord că și-a găsit sursa de inspirație într-un "subiect atât de crud", unul din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urmează cu destulă fidelitate Cartea judecătorilor în privința povestirii care primește însă o haină proprie. Ca și François Van Laër putem vedea în această adaptare interpretativă, ceva care servește drept "test de proiecție" care "excavează bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit să părăsească Parisul pentru că a publicat Emil. "Am părăsit Parisul cu inima strânsă de durere după decretul parlamentului" (Al doilea proiect de prefață). Angoasa, sentimentul de abandon, de singurătate, de neputință caracterizează această perioadă a unui om
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
seara era Biblia și am citit-o în întregime în felul acesta cel puțin de cinci sau șase ori. În seara aceea cum mă prindea somnul, am prelungit lectura până tărziu și am citit toată cartea ce se încheie cu Levitul din Efraim și care, dacă nu mă înșel, este cartea Judecătorilor, căci n-am mai deschis-o de atunci. Povestirea aceea mă impresionă mult și o continuam într-un fel de vis când deodată fusesem trezit de zgomot și lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intervine ca o lovitură de teatru și întrerupe ospitalitatea primită este o dramă personală care îl determină să rescrie episodul biblic 322. "Farmecul" ideilor sale și ușurința pe care o mărturisește în a le reda323 este garanția reușitei agreabile a Levitului din Efraim, care "dacă nu este cea mai reușită din lucrările mele, va fi întotdeauna cea mai îndrăgită" și "freamătul unei inimi fără fiere, care departe de a se acri prin nefericirile ei, se mângâie cu ea însăși și găsește
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-l pedepsiți pe nevinovat"325 un strigăt care răspunde violării ospitalității ca unui viol asupra persoanei proprii. Povestea e binecunoscută. Concubina, ale cărei dorințe sunt împlinite simte o nostalgie pentru vârsta copilăriei și se întoarce acasă la tatăl ei326. Dar Levitul părăsit nu poate să o uite pe nestatornica și necredincioasa lui soție și merge să o regăsească la Bethleem. Aici el este primit cu o generoasă ospitalitate și rămâne trei zile. Dar tatăl îi impune ospitalitatea și îl reține și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe un ton amenințător: Să ne dai degrabă pe tânărul străin pe care l-ai primit sub acoperișul tău și frumusețea lui să fie plata pentru acest adăpost fără nici o învoială și pentru îndrăzneala ta. Căci ei îl văzuseră pe Levit în piață, dar cu o urmă de respect pentru cel mai sfânt dintre drepturi nu au vrut să-l găzduiască în casele lor pentru a-l silui apoi. Uneltiseră însă să vină și să-l ia în toiul nopții fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
silui apoi. Uneltiseră însă să vină și să-l ia în toiul nopții fiindcă știau că bătrânul îi dăduse găzduire și se grăbeau acum fără rușine și fără socoteală să-l smulgă de la gazda sa"329. Beniamiții îl vor pe Levit, după ce au uneltit să nu-l găzduiască la ei ca să-și poată satisface nevoile împotriva naturii "Nu siluiți astfel Firea, nu violați sfânta ospitalitate" le spune gazda și le-o oferă pe propria lui fiică. Nu e nici o îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai au putere să se împotrivească: Vai, fata e deja moartă! Sălbatici ce nu meritați numele de oameni; urletele voastre sunt precum cele ale groaznicei Hienei și precum ea voi vă înfruptați din cadavre"331. Din respect pentru gazda sa Levitul își sacrifică femeia a cărei rușine e gata să o accepte, dacă ea n-ar fi deja moartă ceea ce îl face să o taie în douăsprezece bucăți pe care le trimite celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Amestecul de cruzime
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
continuarea textului, toate par să ateste simțul ascuțit al dimensiunii erotice a ospitalității pentru Rousseau. Bineînțeles, ar fi multe de spus despre limbajul trupului, limbaj de semne în acea vreme de libertate în care "nimeni nu domnea peste poporul Domnului." Levitul din Efraim, scrie Judith Still 333, este o povestire care se situează între starea absolută a naturii și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să o conserve", "turbare dezlănțuită și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor și absența legilor. Putem să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de littérature et de morale, Pléiade, II, 1316. 283 *Trad. rom. III, 144-145 (nota trad.). 284 Pléiade, I, 597. 285 Pléiade, I, 601. 286 După F. Van Laere, se regăsește această tendință către travesti și feminizare a lui Jean-Jacques în Levitul unde, identificându-se cu preotul și roba sa, el se devirilizează (François Van Laere, Jean-Jaqcues Rousseau, du phantasme à l'écriture. Les révélations du "Lévite d'Efraïm", Archives des Lettres Modernes, 1967 (8), nr. 81, pp. 30-31). Reamintim că "levitul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Levitul unde, identificându-se cu preotul și roba sa, el se devirilizează (François Van Laere, Jean-Jaqcues Rousseau, du phantasme à l'écriture. Les révélations du "Lévite d'Efraïm", Archives des Lettres Modernes, 1967 (8), nr. 81, pp. 30-31). Reamintim că "levitul" este un veșmânt femeiesc din secolul al XVIII-lea. Rousseau îi scrie Dnei de Verdelin: "Am îmbrăcat haină lungă și îmi înnod șireturile așa că mai mult de jumătate sunt femeie". 287 Pléiade, I, 168, *trad. rom. p. 219 (nota trad
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din când în când să mă las pradă gândurilor negre și apoi să le schimb cu altele mai bune", (Pléiade, II, 1206). 320 Confesiuni, Pléiade, I, 580, *trad. rom, p. 123. 321 *Trad. rom., III, p.124. 322 "Beniamiții sau Levitul din Efraim este un fel de mic poem în proză, de vreo șapte-opt pagini care n-are alt merit decât că a fost făcut pentru a mă distrage când am plecat din Paris și care nu este demn să apară
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e înspăimântător; dar mai presus de orice, am avut meritul de a fi învins astfel un moment greu", (Pléiade, I, 586-587) *trad. rom. III, p. 132. 325 Pléiade II, 1208. 326 "Cu toate acestea tânăra fata se plictisi repede de Levit poate pentru că el îi împlinea orice dorință. Ea se ascunde și pleacă la tatăl ei, la mama cea drăgăstoasă, către surorile ei zburdalnice. Ea credea că va regăsi plăcerile nevinovate ale copilăriei, de parcă ar fi avut aceeași vârstă și aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Societății Biblice Rusești, de care este legată editarea Bibliei românești de la Petersburg, apărută în 1819 și realizată după Biblia de la Blaj (1795). Repere bibliografice: P. V. Haneș, Scriitori basarabeni, București, 1936, 93-143; Alexe Mateevici, Opere, I, îngr. Ion Nuță, Efim Levit, Sava Pânzaru, Chișinău, 1993, 392-428; Colesnic, Basarabia, I, 6-11; Păcurariu, Ist. Bis., III, 196-198, passim; Boris Buzilă, Din istoria vieții bisericești din Basarabia, București-Chișinău, 1996, 23-41; Păcurariu, Dicț. teolog., 41-42; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 23. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285611_a_286940]
-
, Efim (10.IX.1921, Chișinău - 30.XII.2001, Chișinău), istoric literar. Este fiul Fanei și al lui David Levit și a primit la naștere prenumele Froim. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova (1951), fiind apoi conferențiar la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți; între 1956 și 1988 a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]