357 matches
-
în vedere Hébert este cea a transferului diacronic care produce un nume propriu (blanc→Blanc), când două cuvinte-sursă produc un singur cuvânt-scop (du și pont→Dupont). Pornind de la două teze (1) lexemul Dupont, nume specializat, nu conține niciuna din trăsăturile lexemului pont de unde provine din punct de vedere diacronic, ci mai degrabă trăsături ca /uman/, și 2) acest lexem există în limbă; în consecință, lexemul Dupont are un conținut în limbă, iar morfemele du și pont nu mai sunt funcționale în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
produc un singur cuvânt-scop (du și pont→Dupont). Pornind de la două teze (1) lexemul Dupont, nume specializat, nu conține niciuna din trăsăturile lexemului pont de unde provine din punct de vedere diacronic, ci mai degrabă trăsături ca /uman/, și 2) acest lexem există în limbă; în consecință, lexemul Dupont are un conținut în limbă, iar morfemele du și pont nu mai sunt funcționale în cuvânt), Hébert observă că, în context, se întâmplă uneori ca un morfem diacronic virtualizat să fie reactivat și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pont→Dupont). Pornind de la două teze (1) lexemul Dupont, nume specializat, nu conține niciuna din trăsăturile lexemului pont de unde provine din punct de vedere diacronic, ci mai degrabă trăsături ca /uman/, și 2) acest lexem există în limbă; în consecință, lexemul Dupont are un conținut în limbă, iar morfemele du și pont nu mai sunt funcționale în cuvânt), Hébert observă că, în context, se întâmplă uneori ca un morfem diacronic virtualizat să fie reactivat și să-și suprapună sensul celui al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ajunge astfel la problema sensului numelor proprii în limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație de redundanță între
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificat și semnificant 147. În acest moment al analizei este semnalată "suprema victorie a poeziei: înfrângerea arbitrarului semnului lingvistic"148. Examinând complexitatea mimologismului eminescian, autoarea oferă un exemplu de anagramare a sensului descoperit de Mihai Pop în poezia Lebăda (acest lexem este anagramat acestui cuvânt în toată poezia). Filonul mimologic, principiu de modernizare a lirismului este prezent la Eminescu, iar unele creații au ca ax central acest principiu, de exemplu, poezia Dintre sute de catarge, în care "transparența "gnomică" a semnificatului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
etimologică a lui Eliade se bazează pe importanța cultului Dianei: "Sânzienele, zâne mai degrabă binevoitoare, au împrumutat numele lor importantei sărbători creștine a sfântului Ioan Botezătorul"11. Am considerat necesar apelul la lingviști pentru a lămuri acestă etimologie. Dacă pentru lexemul zână, există părerea unanimă că provine din Diana 12, cu privire la numele Sânzienelor etimonurile au variat între Sanctae Dianae și Sanctus Johannes (Sextil Pușcariu stabilește etimonul Diana, pentru cuvântul zână, în schimb, în numele sărbătorii, cel de-al doilea element de compunere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare emblematică și funcție reprezentativă, este un "element de continuitate textuală lineară" (fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ideilor religioase, faptul că sărbătoarea Sânzienelor care își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini străvechi. Matei Călinescu care respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind corespondențe la nivelul etimologiei numelor, în Noaptea de Sânziene (din perspectiva mitologiei solstițiului, Sabinei Fânaru interpretează numele patronilor grădinilor de vară - Iancu și Enache - în care cântă Leana). Relația pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cer, Chișinău, Editura "Eus", 1995, p. 4. 7 Ibidem, pp. 7-8. 8 Sabina Fânaru, op. cit., p. 221. 9 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1997, p. 357 (nota nr. 2). 10 Matei Călinescu, op. cit., p. 64, nota 26; Pentru lexemul Sânziene, deși are în vedere demonstrațiile filologice care stabilesc etimonul sanctus dies Johannis, stabilește etimologia în legătură cu lat. Diana (>zâna), zeiță a fertilității, deoarece sensul cuvântului românesc este necreștin, iar Sânzienele sunt zâne al căror rol este strâns legat de mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de limbile indienilor din America, considerate fie un tip unitar, fie subtip al limbilor izolante. De pildă, într-o limbă incorporanta cum este limba eschimo yupik (Siberia), se poate adaugă un număr foarte mare de afixe (uneori chiar zece) unui lexem. Secvență angyaghllangyugtug este compusă din angya - "barcă"; -ghlla- - afix (sufix) augmentativ; -ng- - "a lua, a procura, a face rost"; -yug- - "a vrea, a dori"; -țug- - sufix pentru persoana a III-a singular și se poate traduce prin El vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de exemplu limbile romanice) sau cu cadraj satelitar (de exemplu limbile germanice), după felul în care exprimă modul și direcția unei mișcări. Diferențele pot produce dificultăți în procesul de traducere. În funcție de caracterul informațiilor pe care o limbă o codează în lexemele unei propoziții, ea poate fi endocentrică (de exemplu daneză), atunci cînd densitatea e concentrată în verb, nucleul propoziției, sau exocentrică (de exemplu franceză), atunci cînd informațiile nucleare converg către nume, verbul conservînd doar un sens general destul de difuz 187. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
formele de relief etc. pot determina existența sau inexistentă unor cuvinte și numărul de semnificanți denumind aproximativ același desemnat. De pildă, desemnări precum somon, în limba populației de pescari comox (insula Vancouver), ren sau zăpadă, în lapona, au zeci de lexeme diferite (sememe în care cel puțin un sem este diferit). Clasificări ale limbilor lumii din perspectiva textuala nu s-au realizat în mod sistematic, dar s-ar putea avea în vedere anumite tiplogii discursive specifice, adică acele particularități pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
funcțiile și între procedeele diferitelor secțiuni ale unui sistem lingvistic"]. 146 Ibidem. 147 Op. cît., p. 256. 148 Termenul de lexie desemnează, în concepția lui Bernard Pottier (Sémantique générale), un semn individualizat. Pot exista lexii simple (formate dintr-un singur lexem) și lexii complexe (alcătuite din mai multe unități lingvistice) (n.n.). 149 Eugenio Coseriu, "L'ordre des mots au Colloque de Gand. Bilan et perspectives", în Travaux de linguistique, nr. 14/15, (L'ordre des mots), 1987, p. 259. 150 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fundamental care ne va ghida, este înțeles de noi că totalitatea dinamică a conotațiilor unui termen într-o anumită opera poetica, prin care se deplasează sensul fundamental și ierarhia valorilor sale, ajungându-se în unele cazuri la transformarea să din lexem în estem, deci într-un element nou, zămislit de poet și posedând valoare estetică.” În volumul Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga (1981), analizele din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistică verbului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar fi dezvoltate". Wooldridge = "Abrevierea (cuvintelor polisilabice și a celor compuse n.n.) se realizează în mai multe feluri: fie nu se reține decât litera inițială a fiecărui cuvânt, ceea ce se cheamă siglare, fie se trunchiază un cuvânt
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
din simpla ocurență a unui cuvânt. În practică, se pot distinge două poetici inspirate din acest program. Pe de-o parte, Herder are în vedere cuvântul "povestit", într-o poezie care narativizează - adesea sub forme folclorice - fascinația față de un anume lexem și față de concentrarea lui semantică. În Corespondența asupra lui Ossian și cântecele vechilor popoare, evocă o legendă referitoare la formarea tunetului prin spargerea unui ulcior 36. Textul dezvoltă ceea ce Herder consideră a fi o percepție originară, devenind astfel versiunea narativă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fi echivalata cu primul discurs despre respectivă pasiune într-o anumită cultură (Greimas și Fontanille [1991] 1997: 93). Axată pe o gândire deductiva și fiind o instanță epistemologica a teoretizării structurii de adâncime, o definiție oferă configurația universală a unui lexem. Micul Dicționar Academic și Microsoft Encarta World English Dictionary prezintă corupția ca având următoarele două aspecte definitorii: 1. neonestitate pentru un câștig personal: folosire neonesta a puterii pentru câștig personal; 2. deviere de la moralitate, onoare și datorie; imoralitate sau depravare
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
puterii pentru câștig personal", combină două tipuri de enunțuri: unul al conjuncției (câștig personal), care se referă la acumulare de bunuri, și unul al judecății morale (folosire neonesta), care se referă la mijloacele practicate de un subiect corupt. Faptul că lexemul "câștig" este acceptat de orice societate ne determină să îl asociem cu acel "prag" normativ axat pe modalizarea "a vrea-a avea", care presupune o posibilă conjuncție cu un obiect. Această modalizare implicită din semnificația lexemului câștig ne conduce către
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
subiect corupt. Faptul că lexemul "câștig" este acceptat de orice societate ne determină să îl asociem cu acel "prag" normativ axat pe modalizarea "a vrea-a avea", care presupune o posibilă conjuncție cu un obiect. Această modalizare implicită din semnificația lexemului câștig ne conduce către nivelul tensiv foric care dezvăluie o precondiție, si anume valente fiduciare, care înseamnă asocieri conceptuale ale unor subiecți diferiți pentru anumite obiecte. În contexte sociale distincte, "câștigul" poate lua forma unor diferite lexeme "bani, mâncare sau
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
implicită din semnificația lexemului câștig ne conduce către nivelul tensiv foric care dezvăluie o precondiție, si anume valente fiduciare, care înseamnă asocieri conceptuale ale unor subiecți diferiți pentru anumite obiecte. În contexte sociale distincte, "câștigul" poate lua forma unor diferite lexeme "bani, mâncare sau poziție socială" -, care devin "umbre de valoare" (Greimas și Fontanille [1991] 1997: 21). Suntem de părere că banii sunt obiectul prototip de valoare care este râvnit de orice persoană coruptă. Sintagma care ascunde o judecată morală, "folosire
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
este simțit că o dispoziție a unui subiect imoral și neonest, iar rolul patemic al pacientului, ca dispoziția unui subiect civic. ÎI.4.d.2. Configurațiile iconice ale actorilor politici și sociali Praxisul enunțiativ (nivelul discursiv) adaugă o altă reprezentare lexemului corupție, si anume o configurație iconica, ce dezvăluie un al treilea aspect al definiției, menționată în Encarta World English Dictionary "putrefacție sau mucegăi sau starea de a fi putred sau mucegăit" și pe care îl vom asocia cu lexemul distrugere
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
reprezentare lexemului corupție, si anume o configurație iconica, ce dezvăluie un al treilea aspect al definiției, menționată în Encarta World English Dictionary "putrefacție sau mucegăi sau starea de a fi putred sau mucegăit" și pe care îl vom asocia cu lexemul distrugere. Analiza iconica se axează pe două niveluri din semiotica pasiunilor: * nivelul semionarativ, cu procesul de actanțializare. Cele patru tipuri de insecte/ animale din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
axează pe două niveluri din semiotica pasiunilor: * nivelul semionarativ, cu procesul de actanțializare. Cele patru tipuri de insecte/ animale din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.3., unde vom interpreta lexemul dezgust că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]