122 matches
-
πολύς)], Filo, Metro, Auto, Dermato, -algie. Forme ca vice- [în loc de locțiitor, adjunct" ( cf. fr. vice-/lat. vice)] sau mega-megal(o)/-megalie (foarte) mare, creștere [fr. méga- ,mégal/o/- ,mégalie/ (gr. μεγα-, μεγαλο-, μεγας )] devin unități autosemantice cu circulație internațională. Fenomenul lexicalizării este și mai bine pus în valoare prin calitatea unor afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile recente preocupîndu-se de acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în care se succed modificările de statut ale cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modernă lexem (invariantă), respectiv alolexem (variantă). Ceea ce definesc dicționarele explicative ale unei limbi sînt lexemele, titlul unui articol de dicționar avînd rolul de simbol arbitrar al unui lexem. V. cuvînt, morfem, termen. COSERIU 1964; DÖRSCHNER 1996 ; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. VI LEXICALIZARE. Proces lingvistic de codare (codificare) care constă în crearea unei noi unități lexematice (cuvînt sau sintagmă), prin atribuirea de etichete lexicale cu cuvintele unei limbi înțelese ca o intersecție de relații (fonetice, morfologice, sintactice, semantice), în care este antrenat raportul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
crearea unei noi unități lexematice (cuvînt sau sintagmă), prin atribuirea de etichete lexicale cu cuvintele unei limbi înțelese ca o intersecție de relații (fonetice, morfologice, sintactice, semantice), în care este antrenat raportul dintre gramatică și lexic. Într-o interpretare specializată, lexicalizarea este procesul lingvistic prin care o sintagmă constituită din morfeme libere se transformă într-o sintagmă fixă, comutabilă din punct de vedere paradigmatic în interiorul unei clase lexematice: rom. de îndată se opune lui acum, de care nu diferă prin comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din morfeme libere se transformă într-o sintagmă fixă, comutabilă din punct de vedere paradigmatic în interiorul unei clase lexematice: rom. de îndată se opune lui acum, de care nu diferă prin comportamentul său morfo-sintactic și semantic. Într-o interpretare restrînsă, lexicalizarea poate antrena relațiile de gen și număr în direcția normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași cuvînt polisemantic. Prin acest procedeu, dintr-o variantă (alofon, alomorf) a unui cuvînt originar se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte), fiecare cu sens
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu sens/sensuri și formă proprie (forme proprii); de exemplu, din turc. mahramá a rezultat maramă (,,voal fin de borangic, cu care se acoperă capul"), iar din acesta a rezultat năframă (,,bucată de pînză folosită ca basma, batistă sau ștergar"). Lexicalizarea cunoaște aspecte particulare, specifice fiecărei limbi și presupune mai multe etape: configurarea prin transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației lingvistice, precum împrumutul lexical, care presupune transferul integral (conținut și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se acoperă capul"), iar din acesta a rezultat năframă (,,bucată de pînză folosită ca basma, batistă sau ștergar"). Lexicalizarea cunoaște aspecte particulare, specifice fiecărei limbi și presupune mai multe etape: configurarea prin transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației lingvistice, precum împrumutul lexical, care presupune transferul integral (conținut și formă fonetică) al unei unități lexicale din limba sursă în limba țintă, calchierea lexicală, care presupune transferul semantic din limba sursă în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formei, conținutului și a modului de funcționare în discurs. Semnificatul unui termen coincide cu desemnarea, iar sensul este motivat, relația dintre denumire și noțiune fiind biunivocă. Termenul este o denumire (etichetă) convențională la care se ajunge printr-un proces de lexicalizare naturală sau artificială, mai mult ori mai puțin specifică. Termenii sau unitățile terminologice trebuie să îndeplinească cîteva condiții: 1) să fie unități lingvistice integrabile în enunțuri, 2) spre deosebire de alte semne lingvistice, extensiunea semantică a termenului se definește în raport cu semnificatul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronumelui personal ca marcă de persoană în limbile germanice și în franceză, ceea ce a permis reducerea s-au chiar înlăturarea desinențelor cu această funcție. În sfîrșit, uneori, formele flexionare au primit statut de cuvînt în limbă, s-a produs o "lexicalizare" a lor, dar nu prin-tr-o schimbare a categoriei gramaticale (cum ar fi substantivarea, prin articulare, a adjectivelor și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situația substantivelor auz și văz, de exemplu, care provin din formele vechi și populare de indicativ prezent ale verbelor auzi și vedea, printr-un paralelism cu gust și gusta, acestea moștenite din latină (lat. gustus și gustare). Tot printr-o lexicalizare, dar de data aceasta fără model, s-a realizat substantivul feminin iele, al cărui element originar nu este decît forma flexionară de feminin plural a pronumelui personal de persoana a treia. Un alt tip de lexicalizare este reprezentat de verbul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gustare). Tot printr-o lexicalizare, dar de data aceasta fără model, s-a realizat substantivul feminin iele, al cărui element originar nu este decît forma flexionară de feminin plural a pronumelui personal de persoana a treia. Un alt tip de lexicalizare este reprezentat de verbul românesc mulțumi (originar mulțăni) din sintagma mulți ani. Fenomenele de lexicalizare s-au petrecut și se petrec în istoria limbilor, însă cele mai multe dintre ele au avut loc în perioadele de trecere de la limbile-bază la descendentele lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
feminin iele, al cărui element originar nu este decît forma flexionară de feminin plural a pronumelui personal de persoana a treia. Un alt tip de lexicalizare este reprezentat de verbul românesc mulțumi (originar mulțăni) din sintagma mulți ani. Fenomenele de lexicalizare s-au petrecut și se petrec în istoria limbilor, însă cele mai multe dintre ele au avut loc în perioadele de trecere de la limbile-bază la descendentele lor, deoarece atunci s-au produs numeroase prefaceri în intervale de timp relativ scurte. Astfel, de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de feminin, încît judicata (pluralul de la lat. judicatum) a devenit rom. judecată. Acest fenomen are însă uneori o manifestare panromanică, precum dovedește folia (pluralul lat. folium) din care au rezultat rom. foaie, it. foglia, fr. feuille. Există chiar situații de lexicalizare atît a pluralului cît și a singularului din latină, încît din lat. factum a rezultat rom. fapt, iar din facta a rezultat rom. faptă, uneori cu diferențieri semantice evidente: din lat. granum a rezultat fr. le grain și sp. el
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rom. faptă, uneori cu diferențieri semantice evidente: din lat. granum a rezultat fr. le grain și sp. el grano "grăunte", iar, din pluralul grana, descendenții sînt fr. le grain și sp. la grana "sămînță". Există unele situații în care fenomenul lexicalizării atestă mutații ce sînt o mărturie a profunzimii transformărilor produse prin trecerea de la latină la limbile romanice, nu numai sub aspect fonetic, ci și sub aspect semantic. Astfel, pronumele latinesc nemo, -inis, care s-a păstrat în română (nimeni) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la limbile romanice, nu numai sub aspect fonetic, ci și sub aspect semantic. Astfel, pronumele latinesc nemo, -inis, care s-a păstrat în română (nimeni) și în unele graiuri italiene, a fost concurat și înlocuit în spaniolă de nadie, prin lexicalizarea lat. natus "născut" (deci, "cineva", "om"), care a primit în construcțiile negative semnificația "nimeni". În mod similar, din lat. nata, a rezultat în spaniolă și în portugheză nada "nimic". Limba franceză, care a preluat lat. persona (ce a avut o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de teatru" și ajungînd la "individ"), a avut în faza medie construcția ne...personne cu semnificația "nici unul", pentru ca, în epoca modernă, personne să primească, alături de semnificația "persoană" și valoarea de pronume nehotărît cu înțelesul "nimeni", adică un conținut opus. Uneori, lexicalizarea și gramaticalizarea s-au împletit, în sensul că elementele antrenate în unul din aceste procese au participat și la celălalt. Astfel, extinderea flexiunii analitice în limbile romanice și în cele germanice a dus la transformarea unor cuvinte în instrumente gramaticale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
datora" au rezultat shall și should, iar din vechiul englez wylla-wolde "a voi" au rezultat will și would. Toate aceste verbe au însă și valori modale sau, chiar, independente, încît se poate constata și în acest caz împletirea proceselor de lexicalizare cu cele de gramaticalizare. În aceste condiții, will [wil] (cu preteritul would [wud]) se poate întrebuința, cu persoana întîi, pentru a exprima voința, intenția, promisiunea: I will do it. "Am s-o fac. (= Vreau s-o fac)", iar cu oricare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ființe umane: lat. homo > rom. om, it. uomo, fr. on (devenit pronume nehotărît, după model germanic, germ. Mann s.m., man pron.), lat. soror > rom. sor(u) (soru-mea, sor-mea), v.it. suoro și suore, fr. soeur. Există și cazuri de lexicalizare a ambelor forme, de nominativ și de caz oblic, așa cum s-a întîmplat în română cu lat. lumen, -inis "lumină", din forma de acuzativ rezultînd rom. lumină, iar din cea de nominativ lume. Genitivul a lăsat urme numai în cîteva
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
semnifică "omul ca non-animal"." (Eugeniu Coșeriu, "Vers l'étude des structures lexicales" ["Structure lexicale et enseignement du vocabulaire"], în L'homme et son langage, p. 251) 424 Cu privire la importanța fundamentală a conceptului de CONȘTIINȚĂ în creștinism și la modalitățile de lexicalizare a acestui concept în traducerile religioase românești, v. erudita și pertinenta exegeză din Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească, Humanitas, București, 2008, pp. 362-381. 425 Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau Utopia Cărții [1976], ediția a III-a, postfață de Mircea Martin, Paralela
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ca limitată la situații de emfaza și contrast discursiv. Lucrările normative atrag atenția asupra caracterului greșit, superfluu, al exprimării subiectului prin pronume în alte situații decât cele menționate anterior (Avram 1986: 327). Analiza pe corpus a pus în evidență că lexicalizarea subiectului vid participă la procese pragmatice și discursive complexe, sprijinind diverse mecanisme ale implicitului. 2.1.1. Marcarea structurii informaționale a enunțului Parametrul structural pro-drop modelează organizarea informațională a propoziției în limba română. Astfel, în structurile românești nemarcate (pro - verb
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
verbale și nominale sugerează o structură informațională a enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de o parte, și trăsăturile structurale ale românei, pe de altă parte, indică tendința limbii actuale de gramaticalizare a unor opoziții pragmatice. 3.1. Lexicalizarea categoriei vide pro Lexicalizarea categoriei vide pro este în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a subiectului 10. În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de o parte, și trăsăturile structurale ale românei, pe de altă parte, indică tendința limbii actuale de gramaticalizare a unor opoziții pragmatice. 3.1. Lexicalizarea categoriei vide pro Lexicalizarea categoriei vide pro este în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a subiectului 10. În poziție tematică, focalizată sau
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este rezultatul), structurile cu dublă negație nu ... decât (N-a venit decât el). În timp ce toate aceste strategii fonetice, lexicale și sintactice de focalizare sunt comune și altor poziții sintactice, lexicalizarea prin pronume personal a categoriei vide este specifică subiectului. 11 Această ipoteză este susținută și de următoarele exemple, în care absența dublării se justifică prin intenția discursivă a vorbitorului de a accentua dificultatea procesului de selecție a candidatelor la un
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]