307 matches
-
7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să uită, ș-atunci apucă cânii să-i taie calea.” E singura ocazie când ai voie să-i pronunți numele. În rest îl numești gadină, joavină, lighioană. „Dacă-i
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
despre câini. Acei câini deveniți legendă. Un Zeicu al lui Traian al lui Mita, un Legănuț al lui Hobeanu, un Duncea și un Corbea ai lui Filimon al lui Țui, un Ciontu și un Murăș ai lui Niculae-al lui Liță, un Roșca și-un Voinicu lui Bogdan sunt câini ale căror istorii mi-au trezit, în copilărie, venerația pentru ciobănești. Erau câini de-o șchioapă, la vreo 50-60 cm la greabăn. Nu omorau urși, nu omorau lupi; cei mai mulți dintre ei
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
strop...mă țeegi...un str...o picătură. Adât. Și, gata, nu doare. Firfirică începu să bâțâie sticla în fața lui Mototolea, care ronțăia imperturbabil covrigul. --Hai, dom’...un strop...merge la covrig. Măcar o mole...culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e nervos? Hai, dă sticla-ncoace! Când să plece, observă că lui Trache îi sticlesc ochii. Înțelese. Ar fi sorbit dintr-o înghițitură tot ce mai
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
ce este în ei, dar nici nu o interesa prea mult acest lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie încuiată. Încercă să se miște, dar sfoara groasă de lână îi
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
nu-l auziră pe cutezător. Odată ajuns în dreptul celor doi niznai, tinerelul se poticni și dădu cu fruntea de geamul ușii. Năucit de izbitură, pică bolborosind ceva de ne-nțeles cuiva pe moment, seniorii fiind prea încântați de strategia cu lița de nylon care unise picioarele scăunelelor și-l stăvilise pe recidivist. Toți ca unul nu interveniră cu nimic. Doar expresia fețelor le trăda nerăbdarea descărcării prin râs. Așteptau plecarea sancționatului ca să se elibereze de un prea plin de satisfacție. Dădu
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
stund kan alltid ändra ditt liv, mitt liv, hans liv, I dag, i morgon, övermorgon, för evigt. För ett kort ögonblick, kan du vară en stor kung, över mig, över dig, över honom. I ett ögonblick, kan du förlora, Allt, lițe, eller ingenting ... “Tijd“ Traducere în limba olandeză : Theresia Swiebel Elk moment heeft zijn eigen betekenis.Voor mij,voor jou,voor hem. Op elk moment is er een actie belangrijk,voor mij,voor jou,voor hem. Tijd is altijd van cruciaal
ANNA CAKE de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371708_a_373037]
-
un exemplu-școală interesant pentru sublinierea unei abordări oneste a relației de afaceri și a muncii perseverente. IV.1. Începutul și dezvoltarea grupului United Visiontc "IV.1. Începutul și dezvoltarea grupului United Vision" În anul 1994, în preajma Crăciunului, trei prieteni, Andrei Liță, Marius Chiriac și Cristian Bereș, toți în vârstă de 21 de ani, înregistrează prima lor firmă numită după inițialele prenumelor lor: AMC. Ca la mai toate firmele create atunci, obiectul de activitate era definit în termeni vagi, pentru a permite
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Președinte: Edmond-Constantin Cracsner Vicepreședinte: Ion Duvac Secretar: Darius Turc Membri: Ștefan Chiru Petru Colceru Florian Gheorghe Cristina Kulcsar Marius Milcu Gheorghe Perțea Comisia metodologică: Președinte: Aurel Stan Vicepreședinte: Mielu Zlate Secretar: Alin Florin Sava Membri: Oana Benga Adrian Brate Ștefan Liță Traian Manea Emil Robu Filaret Sîntion Comisia de deontologie și disciplină: Președinte: Mircea Miclea Vicepreședinte: Corneliu Hăvârneanu Secretar: Ovidiu Pop Membri: Doina Caxi Marcela Luca Ioan Mânzat Monica Secui Bogdan Stoian Irina Stroia * Universitatea din Pitești. * Ministerul Apărării Naționale * Universitatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
indolența, parazitismul și matrapazlâcurile dregătorilor locali. Biografia lui Miron o include și pe aceea a tatălui său, precum și un fel de cronică a familiei lor. Moara de nisip devine, în ultima parte, roman politic, preludând Iisus Tămăduitorul, carte unde protagonistul, Liță Onacă, exercită funcția de prefect numai în interes personal, agonisind bogății și instituind un regim al puterii personale. Promovează în posturi-cheie escroci servili, acoperă nelegiuiri, facilitează afaceri oneroase, chiar criminale, cumpără tot ce se poate cumpăra, de la fabrici pe care
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
regională, de ziceri mucalite și înjurături pitorești - mască sub a cărei acoperire își face drum spre orice țintă urmărită. Personajul din romanul anterior, Miron Goia, ajuns ziarist, publică diatribe împotriva profitorilor de pe urma insurecției decembriste, ridicându-se fățiș și împotriva lui Liță Onacă, devenit proprietar al gazetei de la care e nevoit să plece. Cei doi se confruntă decisiv. Nu învinge nici unul, căci, în final, narațiunea ia din nou o întorsătură nebănuită, fantastică. E reluată povestea icoanei miraculoase din Moara de nisip, spre
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
SEGĂRCEANU, Ion (14.V.1937, Segarcea-Vale, j. Teleorman), poet și publicist. Este fiul Floarei (n. Cazangiu) și al lui Dumitru Geabău, agricultori. A urmat școala elementară în satul natal și în comuna vecină, Lița, iar liceul la Turnu Măgurele (1951-1954). Frecventează la București Institutul „Maxim Gorki” (1955-1956) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (1956-1961), urmând mai târziu și un curs postuniversitar de jurnalistică (1972-1973). Lucrează ca profesor suplinitor în satul Olteanca
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
și cronicile de sau despre folcloriști (Nicolae Constantinescu, Iordan Datcu, Al. Dobre), cele pe teme filosofice (Ion Ianoși, Costică Brădățan, al doilea și autorul unui Jurnal al lui Isaac Bernstein), cronica plastică (ținută de Cornel Radu Constantinescu), cronicile teatrale (Ionela Liță, apoi Saviana Stănescu și Cristina Modreanu), paginile de documente (printre „furnizorii” constanți, Marin Radu Mocanu, Mircea Handoca), rubricile consacrate - „Civica” lui Alexandru George, „Fereastra” lui Costache Olăreanu, „Pardon de expresie!” a lui Ștefan Cazimir, „Texte și contexte” a lui Constantin
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rare. Clipind apoi din ochii galbeni, se retrase în strană. Afară, pe aleea de nisip, se auzea rar un pas târșit. Era Băltoaia care, surdă de tot și tremurând din cap, abia se târa până la slujbă. - Mai poți, mai poți, liță ? o întrebă Aglaia. - Ei, răspunse tremurând Băltoaia, fără să înțeleagă. Ating aproape suta. - Apoi ești tare, nu te dai ! - Am venit oleacă la sfânta biserică. Am visat-o azi noapte pe mama, parcă ședea într-un nour și era luminată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai rămas și mi-a venit rândul și mie. Dar am orânduite toate și banii i-am pus demult în mâna părintelui, grâul de colivă și podurile pentru vămi și găina neagră și rochia și barizul... - Bine te-ai gândit, liță. - ...și cipicii, încheie Băltoaia. - Da’ nu mai grăiți, fetelor, ărra, că chiar crede omul, cârâi de-alături glasul babei Păscărița, venită pe nesimțite. Care zice de moarte nu moare, e știut. - Ei, ei ! tremură din cap Băltoaia, terminându-și șirul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu zestre... Băltoaia, care n-auzea nimic, se oprise în cărare lângă punte să culeagă din dudău o mână de frunze moi. - Asta-i cătușnică, zise ea, iarba mâței sau flocoasă, care-i bună în scăldătoare la copiii mâțâțăi. - Ărra, liță, apoi ’neta le știi pe toate, zise interesată o femeie subțire, cu bariz și fața ascuțită. Pornită, Băltoaia nu se mai opri decât ca să arate ori o buruiană ori o floare. - Uite, draga babei, ia aminte : asta-i brâncariță sau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o slujbă : tare bine și cu credință slujește. - Dumnezeu să vă ajutúre și să vă deie sănătate, suspină femeia. - Uite, colea, unde a intrat codobatura, cum se răsfață frunza de podbăl. Crește în mal și-i bună pentru atacați. - Zău, liță ? Și eu învăleam cu ea găluște. Pentru boala asta îi bună și urzica, dar urzica, mai ales primăvara, face sânge dacă-i bei zama. O pun și eu când mă dor oasele sau la răceală. Da-i bună și la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cârdul bătrânelor se risipi. Păscărița o lua la deal împreună cu Bocoaia, a treia casă mai încolo rămânea Aglaia, iar Burlăcița cu baba Băltoaia și femeia cea tânără coborau la vale. Surdă și ea, Burlăcița vorbea tare, ca s-audă. - Doamne, liță, strigă ea Băltoaiei, a cui era mașina roșă, ieri în poartă la ’neta ? Băltoaia se opri. - N-aud, zise privind în sus. Mașina, mașina cea roșă, îi tălmăci femeia care le însoțea. - A-ha, fata ! Păi a cui e ! A
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ucis. A fost răfuială, că și el se ducea pe la Rusoaia. Numa-ntr-o dimineață l-au găsit cu crierii scurși pe poartă. S-a așezat cu mânurile pe poartă, la măsa, cu capul pe ele, ș-așa a murit, liță ! Se uita lumea la țeasta lui, da’ el țeastă nu mai avea. - Ia lasă, mătușă, nu mai grăiți, zise moale nevasta, care era însărcinată. - Ei, ce-a fost a fost, fie la dânsul, renunță Butiloaia. - Ia, amu a dat el
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cap buhos, spionînd. Oaspetele stătea din povestit, întreba de sănătate și se scula să dea mîna. Uneori ieșea afară să mai puie sub botul cailor un braț de fîn. Lui moș Savastian îi plăcea grozav s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală, cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și Împodobea, astfel, de-ți tăia răsuflarea, mânerele crăcanelor. Îl Învățase și pe frate-său mai mic, Onel, să sucească firele de cablu subțire furate de la electricienii IAS-ului, din bordurile tractoarelor și combinelor sau dracu’ știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea cât mai repede și ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă ouă și să-ți refaci sectorul. Ce mai stai?... Tușa Vasilica, să leșine, nu alta. Își făcu cruce de ce a văzut și a auzit la Geluțu al ei. Ieși în drum râzând și plângând în același timp. Vecina sa, Lița, o vede și o întreabă, iar ea îi povestește ce i-a făcut bărbatu-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului, în cubul acesta de lumină al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma în stomac. Ai înțepat-o exact în ganglionul nervos. Deja o pot suge, deja o țin strâns cu cele opt picioare ale mele. Mi-am înfipt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]