171 matches
-
sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat revenind la vecinul meu că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace, în artă, unde, măcar ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autograf, de la anglistul Steve americanizat, "Dear Avedanei" -, ultima domniei sale carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! Dau, în atelier, peste frumoasa revistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge. Apoi, odată cu terminarea festinului, focul era lăsat să se stingă și participanții se Întorceau la viața de zi cu zi (W. Burkert, 1983, p. 7). Sistemul sacrificiului pune În mișcare mai multe elemente. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
civilizației: a) pierderea egalității cu zeii și „decăderea” În condiția umană, marcată de suferințe (boli, moarte) și eforturi (nevoia de a se hrăni În permanență); b) instituirea eternității zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la picior sau la mână, la ambele membre sau la inimă și atunci moare” (127, pp. 48 și 97-98). 7. Întemeietorii înainte vreme, stabilirea pe cale magică a unui loc consacrat, precum și efectuarea riturilor adiacente întemeierii unei noi construcții (sacrificii, ofrande, libații) intrau în atribuțiile unor preoți- magi. Este de presupus că aceștia formau un corp de preoți specializați - inițiați care cunoșteau și puneau în practică prescripții magico- -rituale tainice, știute numai de ei. Odată cu dispariția acestora, nu au dispărut și practicile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
n) Tot la sud de Dunăre, într-o zonă locuită în Antichitate de triburi tracice (misi, geți, triballi) s-a descoperit relativ recent un tezaur conținând tăblițe de argint aurit. Pe două dintre ele par a fi figurate preotese vărsând libații, ținând de căpăstru un balaur cu cap de cal și poate chiar înălțându-se în văzduh călare pe acesta. Dar despre acest tezaur traco-getic, datat din secolul al IV-lea î.e.n. și descoperit la Letnița (în zona nordică a Bulgariei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite „un vânt prielnic” (Imn, XXII) ; 3. daimonului Nereus, pentru a cruța de furtună (Imn, XXIII) ; și 4. lui Zeus, a cărui invocare magică este dublată de libații, pentru ca acesta să-și descarce mânia („Potop, vântoasă vijelie și tunete asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că procedează și solomonarii în mitologia populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri de noian Și-n creștete
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vijelie și tunete asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că procedează și solomonarii în mitologia populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri de noian Și-n creștete de munți ! Cu toții cunoaștem marea ta putere, Primind libațiile noastre, ne hărăzește gânduri bune (Imn, XIX ; cf. 69, pp. 40-43). După cum consemnează tradiția, unele dintre incantațiile magice și imnurile orfice ar fi fost „însemnate” de Orfeu pe „tăblițe de lemn” (Euripide, Alcesta, 962). Altele ar fi fost compuse de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
elemente par să coincidă cu informațiile pe care le deținem privind misterele întemeiate de Zalmoxis : a) practica sacrificiilor și b) practica banchetelor rituale. a) în privința periodicității sacrificiilor („aproape în fiecare zi”), este vorba fie de relatarea unor gesturi sacrificiale minore (libații, ofrande alimentare), fie de o exagerare a autorului. Lactantius a fost un autor creștin (circa 260 - circa 325 e.n.) care a scris strict de pe această poziție. Mai ales lucrarea la care mă refer (De mortibus persecutorum), în care a prezentat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din urmă, balaurul tricefal de la Letnița este reprezentat arcuit și sprijinit în coadă, într-o poziție verticală și într-o mișcare ascensională care sugerează înălța rea în văzduh, sub privirile personajului feminin care (probabil) înfăptuiește un ritual de sacrificiu prin libație, cu ajutorul paterei (vezi 106, planșe). Pe o altă plăcuță de argint (o numesc convențional plăcuța nr. 2) este figurat tot un personaj feminin (cu părul lung și sânii marcați), care ține de căpăstru un balaur cu cap de cal, cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Marea) zeiță tracă (106, pp. 365-366). Părerea mea este că ar putea fi vorba de reprezentarea unor zeițe care îmblânzesc (leagă magic) balauri hidroatmosferici. Această ipoteză este susținută de lipsa unor atribute simbolice divine și, mai ales, de sacrificiul prin libație operat de personajul feminin figurat pe plăcuța nr. 1. Un alt argument este simplitatea hainelor purtate de cele două perso- naje feminine. Veșmânt similar poartă preotesele reprezentate pe rhyton-ul de la Poroina, județul Mehedinți (107, pp. 154-157), dar și femeile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așa cum înfruntă balaurul atmosferic un călăreț arcaș de pe cnemida nr. 1 din mormântul princiar getic de la Agighiol, județul Tulcea, secolul al IV-lea î.e.n. ; cf. 107, p. 45), ci îi leagă fie la propriu (cu căpăstru), fie magic (prin actul libației). Revenind la plăcuța nr. 2, consemnez faptul că poziția oblic- -ascen dentă a preotesei și a balaurului hipocefal (ambii figurați din profil), precum și lipsa terminației din registrul inferior al plăcuței (terminație realizată printr-un chenar din semiove pe care se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și plase (xýlois kai bróchois). Apoi, acela dintre tauri care fusese prins era dus lângă stelă și înjunghiat lângă partea ei de sus, în vreme ce ei jurau pe inscripție”. Trupul taurului era apoi îmbucătățit și ars pe jertfelnic, iar bazileii făceau libații și se împăr- tășeau cu sângele acestuia. (Platon, Critias, 108d-121c ; cf. 51, pp. 334-341 ; mai puțin pasajul subliniat, care mi-a fost tradus de Andrei Cornea, căruia îi mulțumesc și pe această cale.) Este foarte probabil că Platon a atribuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semințelor de cânepă se puneau semințe de mac (17, p. 142 ; 18, p. 54 ; 114, pp. 165-166 ; 281). În societățile arhaice și tra- diționale, astfel de compoziții (făină, miere, lapte și un anume narcotic) sunt tipice pentru „prăjitura morților”, pentru libațiile și ofrandele rituale aduse unui „spirit gardian” al lumii de dincolo (142, p. 35 ; 143, pp. 407 și 623). în basmul Harap Alb, de pildă, Sf. Duminică adoarme ursul - păzitor al grădinii de dincolo, cu salate mirifice - administrându-i o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
basme culte. În Vrăjitorul din Oz, de pildă, la intrarea în „lumea de dincolo”, în ținutul vrăjitorului, eroii imaginați de Frank Baum cad într- un somn letargic în timp ce traversează un „câmp cu maci ucigători”. Ulise invocă sufletele morților făcând o libație de făină, apă, miere și vin (Homer, Odiseea, XI, 34-37). Tot apă de izvor, lapte de vacă, miere și vin folosește și vrăjitoarea Pamfila în libațiile ei rituale (Apuleius, Măgarul de aur, III). La rândul ei, vrăjitoarea Circe le oferă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
letargic în timp ce traversează un „câmp cu maci ucigători”. Ulise invocă sufletele morților făcând o libație de făină, apă, miere și vin (Homer, Odiseea, XI, 34-37). Tot apă de izvor, lapte de vacă, miere și vin folosește și vrăjitoarea Pamfila în libațiile ei rituale (Apuleius, Măgarul de aur, III). La rândul ei, vrăjitoarea Circe le oferă tovarășilor lui Ulise mixtura kykeon, compusă din făină, un produs lactat (brânză), miere, vin și un drog puternic, „pentru ca să uite țara lor cu totul” (Odiseea, X
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
beau la masă, varsă în mod ritual puțină băutură alcoolică pe jos, ca ofrandă „pentru sufletul morților”. „Când bei primul pahar, trebuie să verși puțin jos, ca să beie morții”, se crede în Ialomița (223, p. 48). Un gest antic de libație rituală. La intrarea în lumea de dincolo se află de regulă o plantă psihotropă sau un râu prin care curge un lichid psihotrop (Lethe, Mnemosyne ș.a.). Uneori efectul lor este același. Ambele fac ca sufletul să-și uite trecutul, ca să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
argint ori de fum celebrate de cea mai mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea proprietății și critica radicală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lăcașul] sfânt [împreună] cu căpetenia care va veni și [toate] vor pieri în prăpăd, iar până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mult ca sigur, un corespondent și în partea ruptă din vechime). Prin proporționarea echilibrată, prin atenta și realista reliefare a detaliilor anatomice, credem că e vorba de un vas cu destinație specială, cultică, cel mai probabil un vas folosit la libațiile diferitelor manifestări legate de cultul fertilității și fecundității, aduse de comunitățile neoliticului timpuriu din arealul anatoliano-balcanic. Vasele antropomorfe întruchipau femeia cu toate atributele sale, „femeia-mare divinitate-glie” și jucau un rol esențial în practicile cultuale (M. Eliade, 1992b, p. 307-330; V.
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
cunoscute ale boemei bucureștene a anilor '50 - '70, care mobiliza - în formațiuni fluide (un „nucleu” relativ stabil ar fi cel constituit de „grupul de la «Singapore»”, numit astfel după denumirea neoficială a unui local din Piața Rosetti, loc de adunare pentru libații, imortalizat în literatură de Tudor George, de pildă) - poeți și artiști importanți, alături de marginali nerealizați, dar cu o bună formație intelectuală, și care împărtășeau o chemare structurală către viețuirea în imediat, către frondă și refuz al înregimentării în limitele convențiilor
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
șit din spatele ușii închise ce dă spre vestibul. Se întoarce neliniștit către Tigellin. — Clienții veniți pentru salut s-au adunat și așteaptă să fie primiți, îi șoptește acesta. — Sunt mulți? întreabă îngrozit bărbatul. Aș fi vrut să fac mai întâi libația de dimineață. — Au umplut până la refuz tot spațiul dintre stradă și casă. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? exclamă iritat stăpânul. Își dă seama că n-are de ce să-și verse nervii pe băiat și sus pină nefericit. Zei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]