370 matches
-
un bărbat, era tocmai ceea ce Vicky prețuia mai tare. În Barcelona, cele două îl întâlnesc pe "Juan Antonio" (Javier Bardem), un pictor carismatic, cu un stil de viață excentric și căruia îi place să-și trăiască viața într-un stil libertin, conform propriilor sale idei și idealuri. Proaspăt ieșit dintr-un divorț celebru, răsunător, care a zguduit lumea artistică din Barcelona, le atrage pe cele două într-o serie de aventuri romantice neconveționale. Deși nu este deloc genul ei de bărbat
Vicky Cristina Barcelona () [Corola-website/Science/317407_a_318736]
-
jumătate din corpurile centrale cu locuințe și începutul aripii alăturate sunt ridicate de la bază. Un secol mai târziu, în anul 1636 Guillaume de Bautru, consilier de stat ce a marcat curțile regilor Ludovic XIII și Ludovic XIV prin comportamentul său libertin, îl achiziționează și continuă lucrările după planul original: corpurile centrale sunt terminate, turnul din sud și cele două aripi sunt create. Ultima construcție care a făcut-o Bautru a fost capela, cu ajutorul lui Jules Hardouin Mansart, în memoria comandantului armatei
Castelul Serrant () [Corola-website/Science/315478_a_316807]
-
datat în anul 1627. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la Turnu Roșu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
a stomacului se învecinează cu toate celelalte; de aici pînă la povestirile licențioase zise „corozive”, unde lucrurilor li se spune pe nume, nu e decît un pas - pe care Creangă îl face cu delicii, la fel ca Rabelais, ca nuveliștii libertini ai Renașterii italiene sau ca anume romancieri francezi din „secolul luminilor”, încă mai slobozi la condei. Din seria de corozive, mult gustate la “Junimea”, n-au fost recuperate decît două manuscrise, Povestea poveștilor și Povestea lui Ionică cel prost, pe
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
corupte, iar situația a devenit cel puțin imprevizibilă, dacă nu chiar haotică (Hutchcroft 1998: 13; Heymans și Lipietz 1999: 29-30). În 2001, împrejurările în care a avut loc căderea președintelui Joseph ,,Erap" Estrada, un fost actor de cinema excentric și libertin, popular în rândul cetățenilor, dar calificat de revista engleză Asiaweek drept ,,cel mai bun motiv de a pune la îndoială democrația", a demonstrat că corupția a continuat să ungă roțile mașinii politice din Manila, dar și din celelalte regiuni. În
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
dinastiei de Hanovra în 1714, codul bunelor maniere a ajuns să se refere în mod hotărât la caracter, iar nu la clasă, abia odată cu schimbările asociate cu Revoluția Industrială. Astfel că în secolul XVII, John Wilmot, conte de Rochester, un libertin, adulterin în serie, bețiv și pornograf, probabil criminal și cu siguranță corupt financiar (vezi Goldsworthy 2002), putea pretinde a fi un gentleman. Totuși, el nu ar fi fost considerat astfel două sute de ani mai târziu, când, fiind considerat infam, nu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
nu numai o cronică italiană a anilor ’80, ci și un repertoriu sui-generis al temelor și formulelor specifice prozei tondelliene 286. Căci trebuie menționat faptul că autorul a rămas în conștiința publicului în primul rând ca prozator, prin volumele Alți libertini (1980), Pao Pao (1982), Rimini (1985) sau Camere separate (1989). Singura sa carte care se pretează la o lectură în cheie poetică este Bilete pentru prieteni, din 1986, asupra căreia vom zăbovi în cele ce urmează. Titlul volumului funcționează ca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivial-populară, a lui Creangă" 21), aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
ea a achiziționat Castelul Bagnolet din apropierea Parisului iar după moartea sa acesta a trecut fiului ei, Louis d'Orléans, "Louis le Pieux". Multele ei fiice erau bine cunoscute pentru comportamentul promiscuu. După ce legătură dintre fiica ei favorită, Charlotte Aglaé, cu libertinul Armând, Duce de Richelieu a fost descoperită, Françoise Mărie și soțul ei au încercat să-i găsească fetei un soț eligibil. Alegerea lor a căzut asupra Prințului Ereditar de Modena (viitorul Duce de Modena). În același timp a fost descoperită
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
--- Rowan Pelling, împreună cu colaboratorii, Amelia Hodsdon și James Doyle, au avut ideea năstrușnică de a alcătui o antologie tematică pornind de la noțiunea de decadență. Manualul decadentului pentru libertinul modern este conceput ca un dicționar de teme, termeni și noțiuni - ilustrate cu texte din clasici - seducătorii antieroi ai secolului al XIX-lea (Wilde, Mirbeau și Huysmans)-, și completate de contribuțiile unor "spirite libere" ale epocii noastre, cunoscute și mai
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
Teoria decadenței - Introducere academică în temă, Lifestyle decadent, Beția decadentă, Cultura decadentă și chiar Moartea decadentă și, ca orice tratat care se respectă, e prevăzută cu anexe cuprinzând momente din istoria decadentă și o bibliografie decadentă suplimentară. Manualul decadentului pentru libertinul modern va apărea la începutul lui 2009, în două volume, la Editura Vremea. Malcolm Eggs Micul-dejun decadent Culmea micului-dejun decadent nu este să apari într-un club gastronomic pe la mijlocul după-amiezii și să comanzi un mic-dejun englezesc cu, să zicem, un
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société de plaisir, un club, un simbol, un status symbol. Găseai În ea de toate, Cagliostro, Mesmer, Casanova, baronul d’Holbach, d’Alembert... Enciclopediști și alchimiști, libertini și hermetiști. Și s-a văzut la izbucnirea revoluției, când membrii aceleiași loji s-au trezit divizați și a părut că marea frăție a intrat În criză pentru totdeauna...“ „Nu exista o opoziție Între Marele Orient și Loja Scoțiană?“ „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mine, Augie. N-ai de ce. Uneori avea aerul unui unchi care întovărășește un nepot de o vârstă apropiată. Își cultiva aerul de om între două vârste. Se hotărâse să încerce să placă femeilor care preferau bărbații cu experiență; un unchi libertin, nițel uzat, cu un ton oareșcum amar. Și asta era imaginea pe care încerca să o sugereze. Ei, și tu, Augie, ce-i cu tine? Mi-a zis. De ce-o freci pe-aici? Ai atâtea posibilități, că nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
războiul am intrat la Oxford așa că mi-am început viața de cetățean obișnuit la o vârstă mai înaintată. Sunt un bărbat foarte înalt și destul de prezentabil. Am fost un bun boxer și, când eram tânăr, eram considerat un tip cam libertin, certăreț și violent. Țineam la această reputație după cum țin la aceea pe care am dobândit-o mai de curând, de a fi devenit un individ morocănos, cam singuratic, înclinat spre filosofie și cinism și care privește lumea ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii Divine; Bursucul și cu Iepurele doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aristip acționează la fel și în privința femeilor: nici prea mult, nici prea puțin. Am greși privându-ne de ele; dar, de asemenea, ne-am înșela dacă le-am consacra partea cea mai importantă a timpului nostru. Nici călugăr benedictin, nici libertin depravat, ci filosof radios și solar: adică om liber, în stare să se bucure de un moment fericit dacă acesta nu va trebui plătit cu cine știe ce necaz viitor. învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu grijă, de parcă ar fi fost din cristal. — Păcat, eu sunt un animal omnivor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
resimt ca o trebuință afectivă, aceștia (părinții) le oferă, în schimb, o tutelare sufocantă, le satisfac, la cote maxime, toate dorințele și capriciile, manifestă toleranță față de modul în care copiii își îndeplinesc obligațiile familiale și școlare, acceptă adesea un comportament libertin și chiar un limbaj ireverențios. Privită din acest unghi, dragostea părinților față de copii este o expresie a egoismului, evidențiat de faptul că lor (părinților) le face plăcere: să scutească pe copii de orice efort, de orice confruntare cu activități și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
atât mai multă valoare, chiar dacă inițial era, poate, vorba despre o informație banală. Este un joc care începe să fascineze în adolescență și e legat de fanteziile primelor secrete erotice. Analitic vorbind, noi ne ascundem intimitatea instinctiv, indiferent cât de libertini am fi educați - nu includ cazurile patologice de exhibiționism, narcisism sau histrionism. Securitatea se folosește și de manualul ascuns al perversiunilor noastre intime, exploatând curiozitatea voyeuristă a unei societăți de tip Big Brother. Cred că ai observat deja mecanismul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1780: 190; cf. și Masson 1874: 117) Alți oameni care l-au cunoscut pe Chatterton au afirmat despre el că era "viril" și "atît de mult el însuși", însă era "bun din fire", "plăcut", "îndatoritor", și totuși un "amărît de libertin", "groaznic de mîndru și semeț" și "grozav de înamorat de femei" și "obrăznicuț" (Croft 1780: 191). Nu mînca niciodată carne și bea numai apă, părînd "să trăiască din aer" ori "dintr-un pic de pîine sau o tartă și ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de portrete și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui Casanova, bunăoară, interesează mai puțin prin relatarea performanțelor galante (de altminteri foarte trase de păr, dar de multe ori, când nu sunt numai curată lăudăroșenie, revelatorii pentru caracterul picaresc și libertin al ambianței) decât prin tabloul așa de variat și de pregnant ai Europei de atunci. Latura personală a memoriilor, chiar când autorul, cum e cazul de obicei, își exagerează importanța sau se plasează într-o lumină avantajoasă, e totdeauna de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau analfabeți -, raza lor de acțiune extrem de întinsă - din Italia până în Scoția, din Spania așa-numiților Alumbrados până la picarzii și adamiții din Boemia, trecând pe la beghinii și begarzii din Țările de Jos, la cei din Belgia dar și la alți „libertini” din Franța și din Germania -, și destinele lor diverse - de la trădarea așa-zișilor colaboratori până la eroismul discret al unei morți pe rug, trecând pe la cine știe ce talent potrivit pentru folosirea unei retorici care permite evitarea ori chiar eliberarea din ghearele Inchiziției
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a unui Frate sau a unei Surori. Este cazul cărții lui Meister Eckart Așa era Sora Katrei, al unor pagini consacrate de Martin Luther Creștinilor din Anvers sau al acelora ale lui Calvin intitulate Contra sectei fantastice și furioase a Libertinilor care-și zic spiritualiști, în care unii văd niște atacuri în regulă ale unuia sau altuia fără ca vreun nume să fi fost totuși citat. De asemenea, gustul pentru secret al libertinilor spiritualiști care a împiedicat ca detalii ale gândirii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Calvin intitulate Contra sectei fantastice și furioase a Libertinilor care-și zic spiritualiști, în care unii văd niște atacuri în regulă ale unuia sau altuia fără ca vreun nume să fi fost totuși citat. De asemenea, gustul pentru secret al libertinilor spiritualiști care a împiedicat ca detalii ale gândirii lor ori ale practicilor lor să ajungă până la noi. Riscul înfruntat în epocă interzicea practic orice publicitate în jurul activității eretice, care ducea inevitabil la rug. Nimeni nu riscă să facă publice niște
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]