101 matches
-
Pentru a treia oară Verdi a fost dezamăgit la Paris. În anii care au urmat, Verdi a suferit multe tragedii personale - îndelungatul sau susținător, un al doilea tata pentru compozitor Antonio Barezzi, a murit în Iulie 1867. Apropiatul sau colaborator, libretistul Francesco Maria Piave, a suferit un accident vascular cerebral care l-a ținut într-o stare vegetativă încă 9 ani. În 1968, Rossini campionul operei italiene, a trecut și el în eternitate. Verdi a încercat să aranjeze un Requiem la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Nitteti, a constituit o sursă majoră pentru intrigă libretului operei Aida. Din corespondență lui Verdi cu Ghislanzoni rezultă clar că Verdi a jucat un rol foarte activ în elaborarea libretului, făcându-i adesea pe plac, dar și dirijăndu-l pe respectatul libretist în direcția pe care compozitorul 415 o dorea. Verdi a fost cel care a venit cu ideea că în actul IV al operei Aida scenă să fie împărțită în două secțiuni. Premieră de la Cairo a fost inițial programată în Ianuarie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din scrisoarea către Leôn Escudier, tradusă de L.A. Sheppard). Capodoperă lui Verdi, Otello, a necesitat din partea compozitorului aproape o decadă de efort creator. Așa cum proclama inscripția așternuta în grabă pe partitura de către Verdi, lucrarea constituie un omagiu adus sie însuși, libretistului Arrigo Boito și lui Shakespeare în aceeași măsură. Istoria colaborării dintre cele două genii, Verdi și Boito, nu trebuie omisa sau ocolita ca fiind irelevanta pentru capodoperă care este opera Otello. Verdi era convins de faptul că Boito reprezenta un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le transpune în muzică nu au avut prea mult succes - prima versiune a operei sale Mefistofeles soldăndu-se în 1868 cu un fiasco, desi versiunii sale revizuite din 1875 i-a mers mai bine. Oricum, el a devenit un foarte căutat libretist (ex.: el a scris libretul pentru opera La Giocconda de Ponchielli sub pseudonimul Tobia Gorrio) și dovedise o asemenea capacitate încât Ricordi plănuise să atragă asupra lui bunăvoință lui Verdi. În gândirea lui Ricordi cheia reconcilierii lor era Shakespeare. El
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Giocconda de Ponchielli sub pseudonimul Tobia Gorrio) și dovedise o asemenea capacitate încât Ricordi plănuise să atragă asupra lui bunăvoință lui Verdi. În gândirea lui Ricordi cheia reconcilierii lor era Shakespeare. El i-a scris lui Giuseppe Adami, unul din libretiștii lui Puccini:” Ideia operei s-a înfiripat în cursul unui dineu între prieteni, când am avut șansa să deturnez discuția spre Shakespeare și Boito. La menționarea piesei Otello l-am văzut pe Verdi scrutăndu-mă cu suspiciune și interes...În ziua
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Compusă în cursul celui de al optulea deceniu al existenței sale, Verdi a reușit să demonstreze criticilor că el putea să compună cu o mare vioiciune a spiritului, aproape cu aceeași subtilitate precum Mozart. Verdi era conștient că numai un libretist precum Boito, de o înaltă clasa intelectuală, ar fi putut transpune toate nuanțele proprii lui Shakespeare în așa fel încât să facă din Nevestele vesele un mediu operistic. Pentru Verdi esență comicului în Falstaff constă în a-l face pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea. Chiar a fost un jurnalist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
inspirație pentru talentatul compozitor, tragediile lui Sofocle, Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Locotenent-colonelul de geniu Henry Young Scott construiește Royal Albert Hall din Kensington, cea mai mare sală de spectacol multifuncțională din Londra. Walter Bagehot publică celebra lui carte de economie și filosofie politică The English Constitution. Compozitorul Arthur Seymour Sullivan și libretistul F. C. Burnard prezintă opera Cox and Box ††††. 1868. Primul guvern liberal al lui Gladstone. // Se desființează bătaia în armată pe timp de pace. Încetează deportarea criminalilor în colonii. // Se înființează la Manchester Congresul Sindicatelor (Trades Union Congress). // Victoria efectuează o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu flori și drapaje și aclamate de o mulțime exuberantă, al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de opere bufe.##) transmise la difuzoare pe tot traseul parăzii. Un nor de petale și confetti stăruia În aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
premierele de „Oedipe” de George Enescu (rolul Jocasta), „Ion Vodă cel Cumplit” de Gheorghe Dumitrescu (rolul Marica Doamna) și rolul titular din „Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu în care Elena Cernei a realizat o triplă performanță în premieră absolută fiind libretist, regizor și interpret titular al unei noi opere. După încheierea oficială a carierei artistice, Elena Cernei a continuat să fie activă în concerte și recitaluri până chiar cu șase luni înaintea plecării de pe această lume. S-a dedicat profesoratului, concursurilor
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
Richard Strauss și Hugo von Hoffmannsthal Știrea săptămânii trecute a venit de la München și este importantă în măsura în care poate crea un precedent juridic. Un tribunal bavarez a decis că descendenții lui Richard Strauss trebuie să împartă drepturile de autor cu urmașii libretistului său Hugo von Hoffmannsthal pentru colaborările lor la nouă dintre operele compozitorului. Știrea a fost transmisă de toate agențiile de presă și o rezum după diverse depeșe. Tribunalul de stat münchenez susține că scrisorile și acordurile dintre Strauss și Hofmannsthal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fost transmisă de toate agențiile de presă și o rezum după diverse depeșe. Tribunalul de stat münchenez susține că scrisorile și acordurile dintre Strauss și Hofmannsthal dovedesc clar că ei intenționau să împartă veniturile. Judecătorii au refuzat însă cererile familiei libretistului de a obține royalties pentru vânzările de discuri și spectacolele care nu includ text. Altfel spus, pentru o prelucrare a Ruinelor Atenei de Beethoven și, mai ales, pentru baletul Burghezul gentilom, muzică incidentală, după Molière, și a cărui premieră a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
premieră a avut loc în 1912. O ediție revăzută a fost interpretată la Deutsches Theater, la Berlin, în aprilie 1918. Succesul nu a fost mare și, în amintirile sale, Richard Strauss o constata, explicând și felul în care conlucrase cu libretistul său la opera Ariadna din Naxos care, inițial, începea cu piesa lui Moliere: „Nimeni nu a arătat vreo înțelegere culturală pentru acest gen hibrid. Din acest motiv, Hofmannstahl și cu mine ne-am văzut obligați, patru ani mai târziu, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Colaborarea celor doi celebri autori s-a materializat în câteva din cele mai cântate și de succes opere ale lui Richard Strauss - Elektra, Cavalerul rozelor, Ariadna din Naxos, Femeia fără umbră, Arabella. Dacă istoricii muzicii semnalează câteva incidente serioase între libretist și compozitor, publicul de astăzi nu este mai puțin călduros în privința rezultatelor colaborării lor. În epocă, lucrurile au stat câteodată altfel și Strauss însuși amintește anecdotic istoria premierei Cavalerului rozelor la Scala din Milano: „La sfârșitul actului al doilea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
sau că a aruncat o turmă de porci demonici de pe înălțimile Gerasei în lacul Tiberiada, situat la ... cincizeci de kilometri distanță, ne vine să credem că Marcu și Matei, ca să nu mai vorbim de Ioan, au fost tot ce vreți, libretiști talentați, parolieri percutanți, în sfârșit orice, dar numai martori oculari direcți nu. Dacă nu cumva tovarăși de drum care, odată ajunși la destinație, au uitat harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de origine română. Tema lucrării este o evocare a luptei între cei doi poli de putere care au dominat Europa începutului de mileniu II, respectiv confruntările dure între Henric al IV-lea și Papa Gregorio al VII-lea. De altfel, libretistul, în persoana scriitorului italian Renzo Barazzoti, în vârstă de 83 de ani, prezent la premieră - cu care am discutat -, a mărturisit că a fost cucerit de această temă (care, pe alte planuri, este prezentă și în zilele noastre). Din distribuția
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
est mai net la La Fontaine, o altă temă îl interesează însă sub aspect personal (fiindcă e nefericit în căsătoria cu Marie Héricart), aceea a dragostei conjugale pe care o cântă cu o asemenea emoție încât două secole mai târziu, libretiștii (Jules Barbier și Michel Carré) ai operei lui Gounaud Filemon și Baucis (1860) reiau versurile lui La Fontaine: nu numai "Imenul și amorul cu-a lor statornicie,/ legase a lor inimi din dulcea lor pruncie/ Nici timpul, nici imenul n-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt "Piticuț - zis și Cinabru", "Spărgătorul de nuci", "Elixirele diavolului", "Urciorul de aur" și "Domnișoara de Scudery". Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
a fost un romancier și un critic englez, celebru pentru scrierea romanului său distopic „"Portocala mecanică"”, ecranizat de Stanley Kubrick. Este de asemenea un compozitor britanic. Personalitatea complexă a lui Burgess continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător și critic, totul la el ține de paradox. Literatura i-a adus succesul, dar Burgess ar fi vrut să fie privit mai curând ca muzician („Muzica e o artă mai pură pentru că nu se leagă direct de
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
Aici, pentru a-și putea câștiga existența, a trebuit să se adapteze, ca să-și dezvolte talentul, în tot felul de meserii: corist, organist, mașinist, comediant, actor de teatru, cântăreț, șef de orchestră, director de teatru (a fondat “Folies-Concertantes” în 1854), libretist, compozitor etc. Dar Florimond Ronger a făcut mai întâi școală serioasă, de cultură generală și muzicală. Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
altă natură. Din punct de vedere etimologic „poet” provine din limba greacă („poietes” sau latină „poeta” = „cel care compune opere literare”). Până în secolul XVIII erau numiți poeți cei care compuneau versuri pentru opere muzicale, dar treptat aceștia vor fi numiți „libretiști”.
Poet () [Corola-website/Science/307764_a_309093]
-
cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră un colaborator în Henri Meilhac (1831-1897), un jurnalist și autor de vodeviluri cu care făcuse cunoștință Halévy în 1860. Colaborarea dintre cei doi libretiști a fost extrem de fructuoasă în cei douăzeci de ani care au urmat. De obicei Meilhac era responsabil de structura pieselor și de schițarea în mare a scenelor, pe care Halévy trebuia apoi să le elaboreze. Cuplul a livrat librete pentru
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
de a submina autoritatea statului au determinat inițial interzicerea piesei. Reprezentarea a putut avea până la urmă loc la intervenția ducelui de Morny (1811-1865), fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea, care-l admira pe Offenbach și colaborase deja ca libretist cu acesta. Se pare că Morny a contribuit și la libretul operei "". Premiera din 17 decembrie 1864 fu întâmpinată în unison de indignarea presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin îi blestemă "pe perfidul Meilhac, pe acest trădător de Halévy
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își găsi un aliat și în Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-un pamflet în care Lucian din Samosata se arată uimit de fervenții susținători creștini ai altarelor păgâne. Intenția de a persifla înscenările pline de pompă
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]