555 matches
-
care reușesc să ajungă acolo, din păcate prea puțini, văd lumina taborică! Așadar, fiecare om, indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în ce constelație stelară poartă cu el o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității și o speranță a fericirii! Ca ființă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1445191819.html [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]
-
câmpia din suflet Și zboară din floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru, Ca negrul cel hulpav să nu mă domine! Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Aduceri-aminte se zbat arzătoare... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Curelciuc
ADUCERI-AMINTE SE ZBAT ARZĂTOARE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1488434023.html [Corola-blog/BlogPost/370145_a_371474]
-
-a săvârșit / Și se crăpă-n Carpați de înviere. Iscoadă-apoi lupoaica deveni / Trupurile să le mai apuce / Să-i poată pruncii-n lacrimi înveli / Să-i târască-n țara de pe cruce. Lacrimi cât au fost decapitați / N-a vărsat un licăr dintre ele / Să-i ajungă până la Carpați / Să le țină de lumânărele. Iar că drumul este foarte lung / Că pe lacrimi trebuie să-i poarte / Câte-avea știa că nu-i ajung / Dacă nu le plânge fără moarte. (Ioan Alexandru, Pământ
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
inundat de fericire, atingerea razelor soarelui de pământ, de iarbă, copaci sau flori contrastul de culori: negru, auriu, verde, toate amestecandu-se cu coloratul multicolor al florilor. Sentimentul măreției divine îți pătrunde în piept, și ești cu adevarat fericit, un licăr de fericire îți străbate întreaga ființă. Chiar dacă apoi uiți și te întorci în lumea ta de gânduri, revii la frământările tale personale. Chiar dacă am putea să dăm filele istoriei înapoi să ajungem până departe la acele triburi care trăiau doar
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Culoarea_vietii_eugen_oniscu_1338534151.html [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423719880.html [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
mie însumi, am votat Monarhia literelor...Passionaria Stoicescu este regina literelor noastre. Autorul țese scenă după scenă așezând cuvintele c-o măiestrie aleasă. Într-o lume bântuită de egoism și speranțe deșarte, prăbușirea iluziilor de altădată fiind astăzi compensate cu licăre de lumină (ex.: „Acum scriu...în sângele ploii, pe scara sufletelor, la rădăcinile miezului de soare”). Marin Ifrim este un scriitor cu-n spirit liber, comprehensiv în tainele chintesenței literare, gustul său fiind unul rafinat. Referință Bibliografică: Lansare de carte
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1470033773.html [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
Acasa > Versuri > Visare > MADELEINE DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA Autor: Madeleine Davidsohn Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari și mici, luminoase ori palide, cu un licăr slab. Eu o căutam pe a mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1459414806.html [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
după ce morții fuseseră aruncați din vagoane, se pusese din nou în mișcare și plecase din gară. Unde?... Poate tot înainte, în altă direcție, sau înapoi, ca să-i deruteze pe cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea de acasă, atunci când au
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495208302.html [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
roua frumuseții dalbe. Se aruncă-n calea vântului ce-adie... Florile în rugă stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori. Versu-i așezat pe umărul de floare, Orchestrând suspinul unei dulci viori... Care cântă-n cinstea
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1464895989.html [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
trotuarului șotronul, firul fragil al vieții avea să i se curme atât de tragic la câteva sute de kilometri de granițele patriei sale reale și de osemintele părintești. Nu i se putea ghici la vremea aceea frumoasă a copilăriei, în licărul jucăuș al privirii lui pline de lumină, urma unei atari drame viitoare greu de descris în cuvintele propriei sale limbi, tocmai din motivul singular că Luca făcea parte din lumea aceea magică a copiilor cu chip mereu senin și suflet
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_romanul_ingropat_in_magdalena_albu_1344324059.html [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
de seară. Pe drum bătut. Izbânda cui? Vom fi tovarăși de drum. Dacă s-ar gândi bine, guvernarea ar trebui să se străduiască să renască. Triumfuri trecătoare. Răbdare și speranță. Când pierzi o competiție, important este să câștigi spiritul competiției. Licărul admirației se pierde pe furiș. Șubred. Insipid. Minor. Provocări. Interpretări. Nelămuriri. Acorduri denunțate. Acorduri asumate. Misterele politicii romanești. E greu să privești mai departe decât poți vedea. Transparența are calitatea sticlei. E casantă. Neașteptatul și neprevăzutul nu se încadrează în
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Dona_tudor_taine_talcuri_invartel_dona_tudor_1356934591.html [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar...nu văd podețul! Unde e podețul ? Ăăăă...A, uite-l ! Gata! Trecu podețul atent și o luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar...nu văd podețul! Unde e podețul ? Ăăăă...A, uite-l ! Gata! Trecu podețul atent și o luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Fiul său nu e implicat în nici un fel în această poveste. Eu sunt executorul testamentar al bătrânului. -Și ,,inima” mea, unde este? spuse Baraba cu sclipiri ciudate în ochi. -La loc sigur în custodia mea, spuse Hasim. Baraba observase un licăr în ochii negustorului din Rekem. Intuiția sa nu-l înșelase niciodată. -De ce mă privești cu mirare Hasim din Rekem? Am observat că ai tresărit când am vorbit de aur. Cumva...din cauza ,,inimii” mele de aur? -Poate că da! -Hm
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
plasă Căzând iarăși de fazani, Fripți, datornici, fără bani, Mai bolnavi și mai sărmani, Nu puțini și fără casă. Băncile-și împart ciolanul, Politrucii hălcile, Rup din noi cu fălcile, Plânge-n pumni secat țăranul Și de lipsuri orășanul. Niciun licăr nu se vede, E-nfundat demult tunelul... Toți ne duc cu zăhărelul, Noul șef, tot vultur, cred, e... Tot în vulturi se încrede. Niciun gest, nicio măsură Să își mântuie poporul, Tot cu tagma și soborul, Tot cu masca pe
NE-AM CAM LĂMURIT CU SASUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1426835517.html [Corola-blog/BlogPost/379614_a_380943]
-
Un înger coboară pe scări de mătase Și vise îmi țese cu fir de albastru. O, Doamne, ajută-mi să merg înainte, Povara din cruce să-mi vindece-o rană, Credința - prescură dospită în minte - Mătănii de rouă să-mi licăre-n geană. Referință Bibliografică: Mătănii de rouă / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MĂTĂNII DE ROUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Matanii_de_roua_curelciuc_bombonica_1361989049.html [Corola-blog/BlogPost/351987_a_353316]
-
334 pagini de mărturii și de 189 pagini de articole, iar volumul al doilea îmbrățișează 317 pagini revelatoare în mărturii. Luptătorul anticomunist Petru Baciu împrăștie paza mutilărilor trecute, prăvălind piatra de pe mormântul Suferinței, eliberând prin mărturisire sufletele albe în care licăre surâsul lui Dumnezeu. Cuvânt înainte Trecând paharul atâtor dureri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruințe, rămânem legați de eternitatea crezului nostru, alături de morții sfinți ai neamului românesc. Lupta noastră ostășească a fost dreaptă! Ideile pentru care am luptat și pentru
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
frumos de atunci am construit următoarele versuri: O punte de aur în calea uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai sperat atâta doar
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
gafe copilărești în încercarea de a fi apropiați de ea, de a-si manifesta afecțiunea și admirația. Privindu-i chipul, la intrarea în casă, Silvia s-a liniștit pe dată. Fata ei părea strălucitoare. În ochii ei nu erau decât licăre de mulțumire și fericire. Părea că a uitat de tot necazul.... * ... Așa părea că simte și Amalia Prodan, când a ieșit din biroul patronului firmei de pază la care era Gabriel angajat. A cules toate informațiile pe care le-a
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437919315.html [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1360061500.html [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazi, scânteietori în sumanele
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1360061500.html [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
din grâul cel nou Mențiune - Valeria Tamâș Sub masă bunicii soare întârziat- coșul cu gutui... Mențiune - Ana Bezem Cireșii-nfloriți- luminează-n alb și luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Copac desfrunzit - se presupune c-a fost iubit de vânturi Mențiune - Doina Bogdan Licăr în pipa - rotocoale de fum sprijină norii Mențiune - Corneliu Beldiman în același geam - lumină candelei și floarea de gutui Etapă 79 - 25 V 2009 Locul I - Dan Norea ninge liniștit - în spatele dricului doar un câine șchiop Locul ÎI - Virginia Popescu
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Diminetile_cocorilor_71_80_.html [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
stârnea imaginația noastră până peste poate. Cu siguranță că ascundea mai multe secrete decât doar cel al nevinovaților ghiocei. Vigilenți precum haiducii urmăriți de poteră, ne furișam și noi prin ea cu ochii larg deschiși, dornici de a zări primii licărul alb prin poienile care abia se distingeau, ca niște pete de lumină printre fagi. Eram atenți la fiecare grămadă de frunze uscate, ocolind-o în cercuri largi. Ne era frică să nu ascundă capcana vreunei prăpăstii pe care ne-am
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1424686207.html [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
pe care o aveți acum?” La început, cu șantierul, o fost greu, o fost muncă..., a subliniat domnul Ioan (Nică) Nechifor, epitrop, în cuvinte ce purtau accentul graiului specific locului, uneori greu de înțeles de un neavizat ca mine, cu licăr de mare bucurie în voce, de la bun început. S-o muncit foarte mult. Eu om fost aici tot timpul, să spuie părintele! Tot timpul eu om fost prezent aicea. Și prin sat și cu banii... Eu om fost prezent tot
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458253013.html [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]