713 matches
-
simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere întristat, de parcă pierduse ceva neprețuit. Știa bine că noaptea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cine ne oprește ca mai întâi să punem binele la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Scoase haina, se întinse pe pat și adormi buștean. A doua zi dimineața, fiind de fapt în jurul prânzului, își aducea aminte ca prin vis că fusese la spital, că-și întâlnise soția... Acum se bucura că era tată! Era singura licărire de lumină pentru ziua aceea pornită încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era pentru mine, numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie sânge acolo - a presupus Cotman. Mitruță și-a pus urechea pe pieptul lui Hliboceanu. Cu mare greutate a putut să distingă bătăile slabe ale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un câine ca namila din fața mea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba lor, trudind În propriile hăuri pentru a ridica la suprafață, În loc de mișcări, câteva licăriri pe monitoarele de control. Cel de-al treilea locuitor al sălii legumelor, Gustav, nu avea un pat al lui, pentru că, la drept vorbind, nici n-ar fi fost motive: nu suferea de nimic. Sau, de-ar fi totuși să consultăm
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acolo, ci vine el aici. Și o să stați Împreună cu Kiki. Vei fi... bunica lui! Marychka Încuviință din cap, cu aerul omului nehotărît și care de fapt nu-i deloc de acord cu ceea ce Încuviințează. Apoi În ochi i se ivi licărirea unei idei șirete. Mai bine aranjăm cu mama, propuse. Ea e mult mai potrivită ca bunică. Iar eu o să am În continuare grijă de Kiki. Era rîndul Christinei să rămînă pe gînduri. Atîta doar că, În momentele decisive, mintea ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
te-a ales. Poate că și ea este prea inteligentă pentru mine, numai că nu mi-am dat seama de asta până acum. Palmer rămase cu ochii la mine un timp, senin, detașat și blând, având în priviri doar o licărire de neliniște. Trase puțin de marginile halatului, în partea de sus unde se vedea cămașa albă imaculată, și-și eliberă încă un pic gâtul lung. Începu din nou să se plimbe încolo și încoace prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de bănuit că s-a întristat. S-a temut că oglinzile îl vor lega de prezent, de prezentul cel mai acut, de fiecare oră, minut și secundă și-l vor împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi ținea penisul flasc între degetul mare și arătător, așteptând să mă hotărăsc dacă voiam să-mi stea la dreapta sau la stânga bandajului central. În timp ce mă gândeam la această ciudată decizie, țesutul cavernos al penisului se aprinse de-o scurtă licărire a primei erecții de la accident încoace - și licărul se reflectă într-o slabă eliberare de tensiune între degetele ei îngrijite. Capitolul 4 Acest impuls înviorător, penisul dând curând onorul, mă ridică aproape la propriu din patul de convalescență. În trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ajunge să privim în jur. Universul întreg... să spunem că e în faza de transformare... - și arată cerul, unde constelațiile nu se mai pot distinge, aici închegate, dincolo rarefiate, harta cerească răvășită, cu stele explodând una după alta, aruncând ultimele licăriri și stingându-se. Important e ca acum, când sosesc cei noi, să găsească Secția D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale operante... Și cine sunt acești „noi“? Ce fac? Ce vor? întreb eu și pe suprafața înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea, începuse să-l privească pe George Stan cu o oarecare simpatie, ceva mai multă decît trebuia să fie în privirea oricărui funcționar al Serviciului atunci cînd se întîlnește cu un coleg. Probabil nepotul lui Emanuel Stan a observat acea licărire în ochii săi dar s-a dovedit mult mai ferm, mai dotat în calitățile cerute unui funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii reci de reptilă, o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când ea îl invită să urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o mai putea asculta. Ea simțea că e departe de realitate și că trebuia să caute ajutor. Se târî până în biroul contabilului-șef. Bărbatul se repezi s-o susțină. Se îngrozi văzându-i chipul palid, ochii goi, lipsiți de orice licărire. Domnule Popescu, cine sunt eu? Vocea îi era stinsă, el abia reușea să priceapă. Ea repetă întărâtată, cu ultimele puteri: Cine sunt eu? Ce știi despre mine? Alertat, economistul rugă pe unul din colegii de birou să cheme medicul. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pare că îi găsise un post acolo la o uzină, ceva pe la birouri, o să facă un curs de contabilitate, ca să aibă o patalama la mână, o specializare. Nu-i corect? o întrebă și o privi cu ochii ei minunați, cu licăriri dese, ca de veveriță. Elena era foarte pornită împotriva tatălui. Ce suflet de câine, spunea. El să-și frece toată ziua târtița pe scaun, nu-i așa iar pe tine să te trimită la muncă printre țigani. Nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]