615 matches
-
între compartimente la fel ca apa obișnuită și pot fi apoi identificate cu ușurință și precizie. Se administrează o cantitate cunoscută de apă grea sau tritiată unei persoane, se lasă o perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci scade. Complianța pulmonară Ca pentru orice incintă, complianța pulmonară indică ușurința cu care plămânul poate fi destins, pe baza raportului dintre creșterea de volum și creșterea de presiune care o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în celula tubulară în aceeași manieră ca și celelalte substanțe din familia PAH. 26. Homeostazia hidro-electrolitică Celulele fiecărui organ din corpul omenesc trăiesc și funcționează întrun mediu intern lichidian, numit lichidul extracelular (LEC), ale cărui volum și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt folosite apa grea (oxidul de deuteriu) sau apa tritiată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
între compartimente la fel ca apa obișnuită și pot fi apoi identificate cu ușurință și precizie. Se administrează o cantitate cunoscută de apă grea sau tritiată unei persoane, se lasă o perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
gazele intestinale, obezitate, prezența pulmonilor; imagini doar într-un plan; TDM detectează micile colecții de aer din țesut fiind utilă în detectarea prezenței infecției grefelor protetice cu anaerobi; dificil de a evidenția vasele iliace din cauza tortuozităților lor; permite evidențierea colecțiilor lichidiene care nu trebuiesc să fie prezente peste 6-8 săptămâni în jurul grefelor după implant; nu poate tranșa întotdeauna între un tromb care dublează un anevrism și un cheag care ocupă lumenul fals al unei disecții de aortă; este un bun examen
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci scade. Complianța pulmonară Ca pentru orice incintă, complianța pulmonară indică ușurința cu care plămânul poate fi destins, pe baza raportului dintre creșterea de volum și creșterea de presiune care o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în celula tubulară în aceeași manieră ca și celelalte substanțe din familia PAH. 26. Homeostazia hidro-electrolitică Celulele fiecărui organ din corpul omenesc trăiesc și funcționează întrun mediu intern lichidian, numit lichidul extracelular (LEC), ale cărui volum și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt folosite apa grea (oxidul de deuteriu) sau apa tritiată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
între compartimente la fel ca apa obișnuită și pot fi apoi identificate cu ușurință și precizie. Se administrează o cantitate cunoscută de apă grea sau tritiată unei persoane, se lasă o perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci scade. Complianța pulmonară Ca pentru orice incintă, complianța pulmonară indică ușurința cu care plămânul poate fi destins, pe baza raportului dintre creșterea de volum și creșterea de presiune care o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în celula tubulară în aceeași manieră ca și celelalte substanțe din familia PAH. 26. Homeostazia hidro-electrolitică Celulele fiecărui organ din corpul omenesc trăiesc și funcționează întrun mediu intern lichidian, numit lichidul extracelular (LEC), ale cărui volum și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt folosite apa grea (oxidul de deuteriu) sau apa tritiată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
între compartimente la fel ca apa obișnuită și pot fi apoi identificate cu ușurință și precizie. Se administrează o cantitate cunoscută de apă grea sau tritiată unei persoane, se lasă o perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci scade. Complianța pulmonară Ca pentru orice incintă, complianța pulmonară indică ușurința cu care plămânul poate fi destins, pe baza raportului dintre creșterea de volum și creșterea de presiune care o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în celula tubulară în aceeași manieră ca și celelalte substanțe din familia PAH. 26. Homeostazia hidro-electrolitică Celulele fiecărui organ din corpul omenesc trăiesc și funcționează întrun mediu intern lichidian, numit lichidul extracelular (LEC), ale cărui volum și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt folosite apa grea (oxidul de deuteriu) sau apa tritiată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
între compartimente la fel ca apa obișnuită și pot fi apoi identificate cu ușurință și precizie. Se administrează o cantitate cunoscută de apă grea sau tritiată unei persoane, se lasă o perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
2.5. ELEMENTE DE HEMODINAMICĂ VASCULARĂ Fenomenul de deplasare a sângelui în sistemul vascular este supus legilor hidrodinamicii din fizica clasică, care au stabilit următoarea relație între debit (D), presiune (P) și rezistență (R): D=P/R. Mai exact, deplasarea lichidiană depinde nu de presiune ca atare, ci de diferența presională dintre cele două extremități ale sistemului tubular și, totodată, de rezistența pe care acesta o opune scurgerii lichidiene. Cu cât gradientul de presiune va fi mai mare, cu atât și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
D), presiune (P) și rezistență (R): D=P/R. Mai exact, deplasarea lichidiană depinde nu de presiune ca atare, ci de diferența presională dintre cele două extremități ale sistemului tubular și, totodată, de rezistența pe care acesta o opune scurgerii lichidiene. Cu cât gradientul de presiune va fi mai mare, cu atât și debitul va fi mai crescut. Spre deosebire de arterele mari care sunt vase conductive, arterele terminale și arteriolele sunt vase de rezistență. La rândul lor, venele sunt vase capacitive prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
regim de joasă presiune. Indiferent de teritoriul vascular, circulația sângelui prin vasele sanguine este dependentă de forța de împingere și deplasare din teritoriul cu presiune înaltă spre cel cu presiune joasă și de rezistența pe care vasele o opun scurgerii lichidiene. Ramificându-se progresiv în ramuri din ce în ce mai mici, arterele realizează o importantă diferență presională între segmentul proximal și cel terminal arteriolo-capilar, dublată de creșterea rezistenței la flux dependentă de vâscozitatea sângelui pe de o parte și de diametrul vasului pe de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe de o parte și de diametrul vasului pe de alta. Astfel arterele asigură deplasarea rapidă a sângelui de la inimă la țesuturi, iar teritoriul arteriolar îndeplinește rol de rezistență și reducere a vitezei de scurgere a sângelui în vederea realizării schimburilor lichidiene capilare. Rezistența, la rândul ei, depinzând de diametrul și lungimea vasului pe de o parte și de vâscozitatea lichidului pe de altă parte, debitul de scurgere va fi proporțional cu gradientul de presiune și cu diametrul vasului la puterea a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Faptul este ușor de înțeles dacă se ține seama de considerentul că viteza de scurgere a lichidului circulant crește considerabil odată cu creșterea suprafeței de secțiune a vasului, ca urmare a reducerii rezistenței opusă de pereții vasculari straturilor laminare ale undei lichidiene (fig. 74). Așadar, crescând diametrul, scade rezistența periferică, ajungându-se la creșterea în proporție geometrică a debitului. În timpul efortului fizic intens, debitul sanguin muscular poate atinge 12,5 litri la nivelul musculaturii scheletice (în repaus 1,2 l), iar cel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
6 cm/sec, pentru a atinge la nivelul capilarelor doar 0,4 mm/sec. Scăderea vitezei de scurgere este liniară în vasele cu calibru uniform și bruscă în cazul vaselor neuniforme, așa cum demonstrează clasica experiență a lui Bernouilli, privind scurgerea lichidiană prin tuburi cu diametre diferite plasate în derivație. Vasele sanguine fiind conducte cu calibru neuniform, presiunea nu scade liniar, ci relativ brusc. Scăderea cea mai brutală, de aproximativ 50% din valoarea inițială are loc la nivelul arteriolelor, concomitent cu reducerea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bradicardie și vasodilatație atât pe cale directă, cât și indirect prin mecanismul eliberării de acetilcolină. Ionii în general și Na+ în special, deoarece reprezintă 93% din conținutul ionic al plasmei, joacă un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și intensitatea schimburilor lichidiene la nivelul capilarelor. II.2.7. PRESIUNEA ARTERIALĂ ȘI REGLAREA EI Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a presiunii sanguine, denumită homeostazie circulatorie, se realizează și se menține în limite normale cu ajutorul sistemului tensio-reglator prin mecanisme neuro-umorale generale și locale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]