189 matches
-
One Day / O singură zi - Gaturro / Marea pisceala - Haevnen / Într-o lume mai bună - Dream House/ Casă de vis - Crulic - drumul spre dincolo - În Time / În timp - The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn / Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului - Din dragoste cu cele mai bune intenții - Our Grand Despair / Marea noastră disperare - Ceva bun de la viață - Anonymous / Anonim - Margin Call / Panică pe Wall Street - Spy Kids 4: All the Time în the World / Spy kids: Safirul Timpului - The Help
Cele mai bune filme ale anului 2011 [Corola-blog/BlogPost/97042_a_98334]
-
a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; halucinație, vedenie; monstru, stafie, fantomă". Botta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui, asemenea lui Mihai, camerele castelului de la Hust, împodobite cu covoare prețioase și cu tapiserii vesele și colorate în care scena de vânătoare mitologică, cea cu călărețul svelt înfigând sulița într-un licorn, îi dădeau lui Mihai gustul meditației grave. Tăcerea în care trebuia să știe să asculte sunetul cornului parcă venit din altă lume, îl fortifica și-i dădea siguranța de sine. Ce vrei să spui? - mă trezesc ca după o subjugantă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aparent complicate. Te va ajuta tot timpul prin intermediari. Doar atât. Te va sprijini din umbră. Nu uita, până una alta următoarele: Siguranța de sine a cancelarului, glasul său înalt, fals îndurerat, subțirele și tristul umor acid; tapiseria cu uciderea licornului și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
castelului, că vin cavalerii. Bătrânul Gerard, de dincolo de movilă, putea vedea cum intră pe rând, soții Bethlen înconjurați de cavaleri pregătiți pentru vânătoare. Contele o invită pe contesă la dans, iar aceasta refuză. Printre ei, pe peretele din spate, uciderea licornului parcă era de adevăratelea. Contesa așteptă să intre în sală, Mihai de Giulești, ca să o invite la dans. Regizorul zise satisfăcut: Prefect, copii. Treceți acuma la scena de vânătoare. Unde sunt gonacii? Și atenție la sunetul cornului, căruia îi răspunde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o greutate inversă, te apasă precum forța lui Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni de când ea nu a mai venit. În ciuda degradării, Licornul rămâne o ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-au schimbat. Licornul s-a deschis ca o carte de basme frumos colorată. Îi ascultam nemișcat poveștile din vremurile lui de glorie; mi-a vorbit de pădurile de argilă și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de vorbă ore întregi. Tot ce-mi amintesc foarte clar sunt picioarele. Picioarele, da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de ea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre casă. Trec mereu ielele. Se întorc înaintând în cercuri, în pas de dans. Nu mă satur să le privesc picioarele ce abia ating firul ierbii. Îmi amintesc de picioarele ei, pe aceeași alee ce duce la casa preferatului ei Licorn. Numai că ea a încetat să mai vină. Și Licornul își odihnește acum capul august în poala tuturor mironosițelor din comitetul de conducere al fundației. Ce trist să-și pângărească cornul, așa, cu te miri cine. În fine, de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în pas de dans. Nu mă satur să le privesc picioarele ce abia ating firul ierbii. Îmi amintesc de picioarele ei, pe aceeași alee ce duce la casa preferatului ei Licorn. Numai că ea a încetat să mai vină. Și Licornul își odihnește acum capul august în poala tuturor mironosițelor din comitetul de conducere al fundației. Ce trist să-și pângărească cornul, așa, cu te miri cine. În fine, de ce ar fi el mai puțin degenerat decât alții, încearcă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în viața ta actuală, nu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vroiam să grăbesc timpul sau să îl dilat, așa cum se întâmpla în preajma examenelor. Vizitele mele, aici, au început să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când, să stau de vorbă cu creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acasă dintr-o călătorie pe care știa că nu o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care știa că nu o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]