3,366 matches
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
după lungi dispute și așteptări, într-o penibilă clandestinitate. Acum, leșinat de durere, șovăiam dacă să plec sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ni l-a dat. E tipul ăla care n-avea astâmpăr. îl durea sufletul și nu știa ce să facă, unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Dana Grigorcea Trei lifturi avem în cămin: fiecare miroase a câte un fel de mâncare. Depinde în ce parte a zilei s-au oprit la etajul doi, unde africani și asiatici gătesc non-stop. Când vin de la cursurile de regie artistică, am toate simțurile ascuțite
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
sosuri! Cred că aștept niște pachețele de primăvară! Dar sunt zile când mi se scurge ploaia în adidași și-am stat în autobuz cu spatele în sensul mersului. Și-atunci - "dă-le-ncolo de prăjeli, că doar nu stau după liftul următor!" Și ca o constatare: când sunt prost dispusă, vine mereu liftul cu prăjeli! Dar ce mă fac dacă vine de dimineață, când încă n-am nici o dispoziție? Le aștept pe celelalte, of course, că doar n-o să-mi stric
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
mi se scurge ploaia în adidași și-am stat în autobuz cu spatele în sensul mersului. Și-atunci - "dă-le-ncolo de prăjeli, că doar nu stau după liftul următor!" Și ca o constatare: când sunt prost dispusă, vine mereu liftul cu prăjeli! Dar ce mă fac dacă vine de dimineață, când încă n-am nici o dispoziție? Le aștept pe celelalte, of course, că doar n-o să-mi stric ziua! Dar celelalte miros a dero, că așa matinali nu sunt nici măcar
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
răspundă, m-a sărutat. Și-am stat toată noaptea înhumată în pastă de dinți să scap de gustul de cenușă, că-i fumător. Și nici măcar n-am dormit în pat - mi-am pus cearceaful pe mochetă. Iar acum, de dimineață, liftul cu prăjeli! Am luat-o pe scări și nu m-am oprit decât în piața de la capătul metroului. "Allez, profitez - " - strigătul vânzătorilor. Și ploaie, înghesuială, pui prăjit, la cât cinci kile de mere?, și dacă iau și două perechi de
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
-ți arăt până unde!". Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Boico pe lumină. Mereu în lumini și umbre. Ori schimbă niște benzi de film, ori trece cu mașina prin vre-un tunel. Și mă sună mereu când aștept liftul. Apare în zece minute. Cu o mașină prăfuită, pe care i-a scris un coleg de serviciu Boico - champion. Și i-a desenat câteva inimioare. Are harta cu toate hotelurile, așa că nu ne-ntârzie decât ambuteiajul. Și niște români plini
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-ai fotografiat pe Don Quijote cu Rosinanta?". Dac-ar apărea un Boico în tragediile grecești, s-ar duce de râpă tot catharsisul! "Au revoir! Te sun marți!". Și iar liftul cu prăjeli! Bine că urcă și Jana cu mine. S-a mutat și ea de la limbi străine. Și a citi o carte care mi-ar plăcea. Și diseară merge cu Moh la o petrecere. "Știi ce, nu-i homo!" Nu
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
Jana plângea pe umărul unui belgian chel. Și pe urmă s-a făcut totul clei, mi s-a scurs machiajul și-am dormit în metrou, în autobuz și în mers. M-am trezit abea la cămin, când am ieșit din lift și mi-am dat seama că n-am fost atentă la miros. Și când l-am văzut pe Koen c-o ceașcă de cacao: "Waarom căutați așa departe, când mi-am construit disco aici?" Koen și-a scos patul din
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
așa departe, când mi-am construit disco aici?" Koen și-a scos patul din cameră și a construit pe locul gol o baracă din lemn, pe care scrie disco-bar. Dar n-am intrat niciodată, că-i cât o cutie de lift. Cred că înăuntru nu-i loc decât pentru Koen. Și pentru oala lui cu supă de roșii.
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească Linia, să iasă din ea, să pășească în stânga sau în dreapta. Dar nu se mai putea: culoarea Liniei se lățise
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Și, trosc!, să găsești o boabă de cafea nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacție în dinți și să continui. Insomniile devin un fleac, întreținerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalță pînă în paradis, discuți cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că nu te-ai da întors în camera de tocat litere, ai rămîne o veșnicie de trei-patru săptămîni printre dînșii, vioi, curios, gîndindu-te la un
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc cu nimeni. Ora 19.10: Iau un taxi către Gara de Nord. Ajunsă acolo, îmi iau bilet la primul tren. După o stație, cobor și o iau înapoi către București. Pe jos
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
trăda. De citit, pentru a vă aminti apoi de povestea ei, în zilele în care veți pretinde că “viața e un dezastru”, pe motiv că vi s-a stricat mașina, vi s-a umflat o măsea și nu merge nici liftul. (Publicat în revista Unica, ediția din iunie 2012) Voi ce ați recomanda pentru o vacanță perfectă cu cărți?
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
unde merg și m-am trezit într-un zid. Mi-am salvat capul și fața parînd în ultimul moment, cu mîna, și am scăpat doar cu o julitură. Cel mai nasol a fost însă cînd mi-am trîntit ușa de la lift peste un deget. Durere mai mare ca aia de atunci n-am mai trăit vreodată (îmi vine să plîng numai cînd îmi amintesc) și mi-a căzut, pentru o vreme, și unghia. În rest, arsuri pe mîni, multiple dar de
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
meschine și flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc. Femeile care miros a așternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu ușa de la baie deschisă, care ne dezbrăca în lift și ne-o trag în holul blocului. Femeile care sforăie. Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viața noastră că rapidul de Constantă prin halta București Triaj. Femeile de
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
dintre noi am învățat ce înseamna dragostea adevărată, fericirea, respectul și iubirea de sine, iar asta ne face să nu ne mulțumim cu locul doi în viață bărbatului iubit, sau sa asteptam un telefon când are chef de “altceva în lift”, CEVA, care de fapt îl ajută să mențină relația frumoasă pe care o are acasă, cu cea numită ipotetic “femeia neadevărata” E păcat că unele femei zâmbesc doar când citesc astfel de articole fiind regretabil singurele locuri în care se
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
atent... eu nu reușesc să păstrez contact vizual cu nimeni, decât dacă îmi propun; când nu mă uit la cineva, se numește că îmi apar spațiul personal în care persoana respectivă poate a intrat involuntar, din lipsă spațiului fizic(în lift sau în metrou de ex.) Când merg pe strada nu văd oamenii, decât dacă mă uit atentă sau mă atrage ceva în mod special. Dar când îi privesc în ochi, văd multe dintre lucrurile sau trăsăturile lor de caracter. După
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
de oameni și de fotografii de-ale lor ,băieșița n-are leafă" ș.a.m.d. un rege de operetă decorează un general în ținută de gală pînă la femeia cu gherghef și înapoi nu mai este decît un pas și liftul sparge acoperișul teatrului și uite cum trecem ușurel de la Național la Intercontinental București, 10/4/05 Aithér (A cincea țară) uite că mă întorc într-un oraș pe care nu-l mai cunosc pe care îl recunosc doar precum ai
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în stil neoclasic sau baroc, dar, odată intrați, descoperim repede pivnițe și galerii unde întîlnim roți de fîntînă și scări de lemn, dar în care funcționează, din cînd în cînd, și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un întuneric din care își fac apariția personaje cu alură inchizitorială și creaturi diforme. Filmul
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
în casă (e de presupus că în aceleași șosete și dorm. Să audă prin pereții subțiri ai blocului desele certuri conjugale însoțite de țipete. Să calce în balta de pișat sau, la ocazii mai deosebite, în căcatul care tronează în mijlocul liftului" (pp. 214-215). Pe alocuri autorul se adresează direct cititorului aducându-i aminte că participă la o convenție romanescă. În tradiția postmodernă, el aduce explicații, comentează sau chiar critică anumite pasaje din romanul care tocmai se scrie. Aceste pasaje metatextuale au
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]