135 matches
-
mămăligă cu oțet și zarzavaturi, bea spirt amestecat cu apă, carne și vin foarte rar, a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală Încât seamănă cu chipul uvrierului stors de putere la umbra fabricii, cu copii slabi, galbeni, lihniți de foame și chinuiți de friguri” Și nu era de mirare pentru că În sarcina omului de la sat cădea și munca În folosul comunității și serviciul militar și mobilizarea și rechizițiile În caz de război. Viața devenise atât de apăsătoare Încât
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
o lume întreagă spre a mă înșfăca tocmai pe mine.” (p.18) Consecințele acestei înșfăcări de către Dumnezeu sunt împingerea subiectului spre liziera suportabilului. Dacă ar trebui să ne înscriem în registrul simțului comun, ar trebui să credem că un om lihnit de foame e confiscat de dorința de a se hrăni, în absența oricărei posibilități de a se alimenta devine subiectul unor tulburări pe care mintea nu le mai poate stăpâni. E legitim pentru orice înfometat să-și caute hrana, ori
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
unu de ani! În 1919, comisarul regal care instrumenta procesul a întrebat cu vădită superioritate: "Ce l-a împiedicat pe bătrânul Slavici să tacă?". Nu-mi era iertat să tac, domnule comisar regal răspunse Slavici căci eu nu sunt politician lihnit de căpătuire. [...] Este iubire de oameni; iubirea de neam ceea ce ne-a făcut să vorbim 256. Același răspuns ar fi dat probabil și scriitorul Slavici dacă ar fi fost întrebat de ce a scris atât de mult. Există în miile de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
le-o reținut pe toate, și cele 100 de grame de pâine care o primeau dimineața... că în rest era doar mămăligă. Și, săracele n-o’ mâncat pâinea și ne-o’ ținut-o nouă pe când am ieșit, că am fost lihnite de foame... Vă puteți închipui? Asta a fost prima mea pedeapsă... Și celelalte pentru ce le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a intrat în dispozitiv cu traistele de gât pentru culegerea prețiosului elixir. S-a făcut o treabă pe cinste! După-amiază patul meu arăta ca o iesle umplută cu verdeață care-și aștepta, cu masa plină, pașnicele rumegătoare venite de la izlaz lihnite de foame. Toată lumea era în alertă, așteptând cu nerăbdare ora stingerii, pentru a vedea efectul letal al medicamentului împotriva lighioanelor intruse și imorale. Obosit de alergătura de peste zi, de efortul depus la culegerea plantei și încurajat de mama că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să nu pară nepoliticos. Urcați În copaci, Însă, am hăpăit rapid, de parcă ne luaserăm la Întrecere cine termină primul. Unul dintre fiii proprietarului privea cu o anumită suspiciune la asemenea „doctori“, Îmbrăcați ca vai de ei și atît de evident lihniți de foame, dar a tăcut din gură și ne-a lăsat să mîncăm după voia inimii noastre idealiste. Am ajuns În asemenea hal Încît trebuia să pășim cu grijă, ca să nu ne călcăm pe burți. Am reparat pedala și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
face ca să scoată ceva din grămada aia de ruginituri. Treaba lui În definitiv. Se ivise Însă și pentru noi o treabă cât de cât mai onorabilă și tocmai Începuseră să apară zilierii Înfometați de la Granitul și câțiva țărani din Împrejurimi lihniți după un ban grămadă, care băteau la tuburi zi-lumină. Prea se grăbise Laur să fugă după tac-su, după câini cu covrigi În coadă și nămol și floricele. În ce mă privea, zilierii apăruseră la timp, când n-aș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a ridicat, l-a examinat, i-a privit pupilele și i-a întins carnetul în care însemnase deja o notă de trecere. Apoi, încurcat cumva, poate de sentimentalismul necontrolat, a evacuat întreaga grupă, șoptindu-i asistentului, doctorul Purice: "Aista era lihnit de foame... vai de capul "nostru"". Mutat de mulți ani la Timișoara, profesorul Nubert a murit acolo în 1975. Înainte de a se sfârși, a participat la o sesiune festivă de întâlnire a unei promoții, cred că în 1951. Nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
t → i ← Bi ← → va 120. Scrieți după dioctare textul: La hanul Suhard E o vreme mohorâtă. Mihnea umblă hoinar prin pădure. Era mâhnit că nu avea mâncare. Spre seară a ajuns la hanul Suhard. Se duce direct la ospătar: Sunt lihnit. Pot să mănânc ceva aici? Da. Avem ciorbă de burtă cu hrean. Mai avem hribi la tavă. Ce sunt hribii? Sunt ciuperci hrănitoare. Mihnea a servit masa în tihnă. Acum trece la odihnă. 121. Alcătuiți o propoziție din cuvintele: în
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
165-167). T84 LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, Cum veți vedea îndată. Un Mielușel venise să se-adape În crîng, în limpezimea unei ape, Cînd se trezi de-odată că se răstea la el Un Lup lihnit cu poftă de măcel: "Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie? Obraznicule, stai că-ți dau eu ție!"... "Dojenele Măriei Tale nedrepte-s și mă dor nespus. Cum aș putea să-ți tulbur apa mai în sus, cînd eu m-
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se aude tărăboi. Merg acolo și văd un grup de tineri cubanezi foind, aruncînd cu pietre. Vin de la plajă și sînt lihniți de foame. Rod mango necoapte, verzi, groaznice la gust și toxice. Tu-ți anafura mă-ti! strig la ei. Gardul din plasă de sîrmă de patru metri este escaladat ca de niște maimuțe. Dispar în cîteva secunde. Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului său bărbat, mă cam mânca din ochi; altfel, soție și gospodină bună, dar mamă nefe ricită a unei fetițe de nici doi ani deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iepuri dintr-un foc! Isteț băiat, Mateiaș aista... După război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii. Cu rogojina, zici?... De trei zile?... Vezi de moșneag, o fi lihnit. S-o găsi câte ceva pe la cuhne... Altă pricină? schimbă el repede vorba. Alta. Auzi, "săcurea nepotului"! râde Ștefan din nou. Al naibii broscar!... Altă pricină! Altă pricină! se răstește el. Un mârșav a necinstit două fecioare, două surori... S-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de lămâie și o cafea espresso, comandă fata. — Și eu la fel. După ce-a plecat chelnerul, ea mi-a zâmbit fericită. — Nu ți-ai comandat atât de mult numai ca să nu rămâi mai prejos, nu? zise ea. — Chiar sunt lihnit. Nici nu țin minte de când nu mi-a mai fost așa o foame. — Grozav! Oamenii care mănâncă puțin nu-mi inspiră încredere. Parcă ar avea mereu ceva de ascuns, nu crezi? — Nu știu ce să zic. — Cred că ți-ai făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Petre Carp spusese: — Să mi se dea puterea și în trei zile am partid. Această țară este guvernamentală, prin urmare în ziua în care vom avea în buzunar decretul de dizolvare toți conservatorii vor trece la mine fiindcă toți sunt lihniți după 12 ani de opoziție. Dar rezultatul a fost cu totul altul. Liberalii doreau și ei ca să vină junimiștii la cârmă. și aceasta pentru două motive. Întâiul motiv era că venind aceștia nu aveau să se teamă de persecuțiile și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
În tête‑à‑tête Jennifer din ontario, care preda engleza la școala din sat, care s-a nimerit lângă mine la masă. Fusese invitată ca să ajute, la nevoie, la traducerea din franceză În engleză - pentru turiști și primar. Eram absolut lihniți de foame, așa că am tăbĂrât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult o bătătură aridă
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
care i-a născut cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva. Un bufon necăjit, în visările lui, de grijile țării, dar nu vă gîndiți, Cațavencu e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
C-un șold din iad zmulgi raiul ruginit. O, între sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n nori Ca să-i hrănești și să-i adăpi, lihniți. Genunchii crini înșurubează-n vînt. Morișc-a poftelor de carne sacră Alții-ți vor fi. Eu slujitor trist sînt. Vai, numai trupul pentru dînșii ți-l dezbracă. Căci sufletul tău tăvălit prin sos Este-al Arhanghelului cel cu Nimb Stufos!!
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
asta cu ochii mei, însă eram atât de șocată, încât am uitat să spun cuiva. L-au găsit acolo o săptămână mai târziu, după adunarea enoriașelor. Toți cei din jurul mesei au amuțit, cu excepția doamnei Rothwell, care era surdă bocnă și lihnită de foame. - Diavolul se poate întoarce DE ȘAPTE ORI. Și-a rotit ochii în jurul mesei. ("Scârșt", s-a auzit lingura doamnei Rothwell.)
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
bujori în obrăjori și forme apetisante, rubensiene (cuvântul „sexy” încă nu pătrunsese în vocabular). Două fete pline de viață și de solicitudine, de o generozitate care mergea - la propriu, nu la figurat - până la dăruirea de sine. Și, mai ales, înfometate, lihnite după masculi. Dimineața, după micul dejun, făceam vizite la redacții de ziare, unde ni se țineau interminabile prelegeri politice (în afară de soțul meu și de mine, doar doi membri din grup mai cunoșteau limba germană, așa că ne revenea, pe rând, și
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]