135 matches
-
cu pricina, hoțomana se opri, spunându-i: - Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
cu pricina, hoțomana se opri, spunându-i: - Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
știu, nu-mi place și nu văd ce rost are să mai continuăm jocul ăsta. Femeia oftă adânc, îl privi în ochi și se întrebă, ca întotdeauna când trebuise să-i dea lecții, de unde izvora izbitoarea vocație mesianică a tânărului. Era lihnit, dar căuta rosturi. ― Nu poți aprecia belșugul fără să cunoști lipsa! ― Și la ce mi-ar folosi să apreciez belșugul, de vreme ce nu văd nici o noimă în a cunoaște lipsa? Știi bine că trăim într-un spațiu închis și că soarta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame, se ținea după vulpea șireată și se înfrupta din cămările ei ascunse pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ținut piept foametei cu coji de copac și cu buruieni. Când n-au mai avut nimic de mâncare, copiii s-au despărțit de părinți, iar soții, de neveste și au părăsit satul în căutare de bucate. Unii cădeau pe drum lihniți de foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără să-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnul să te binecuvinteze, locaș al neprihănirii, munte sfînt!" 24. Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." 26. La aceste lucruri m-am trezit, și am privit; și somnul îmi fusese dulce. 27. "Iată, vin zile", zice Domnul, "cînd voi însămînța casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămînță de oameni și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lor, Contemporanul, erau realiști! Raicu a scris o conferință despre Eliade Rădulescu, în care s-a văzut deodată că are stil. Altă dată a scris o poezie în versuri, din care țin minte aceste versuri (se tânguia un țăran): Sărac lihnit de foame, Muncind întreaga zi... I-am acordat premiul II... Câte lucruri nu-mi aduc aminte de la acele ședințe literare, pe care le țineam la coana Zoița - dar uneori la o crâșmă, la Iordache Leu, unde era vin dulce toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la terminarea războiului, o parte dintre bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure ca apucat de friguri. Spunea că s-ar fi născut Într-un sat vecin. Nu preciza care. Și că părinții lui s-ar fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă asupra lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afacerea Încheiată. Bine am zis...?” Prea sătul de smiorcăielile tuturor netrebnicilor lacomi, negociind averea Statului, hotărâți să te jupoaie de viu,Tony Pavone oferi șpaga fără alte comentarii iar după câteva minute introduse camioanele În interiorul fabricei fiind sleit de puteri, lihnit de foame În timp ce sistemul nervos Încerca să-și găsească cadența normală, apoi dădu dispoziția de livrare magazionerului. Cum acesta nu comentă aprobările anterioare, Tony Pavone alinie mașinile la indicația acestuia așteptând ca marfa să-i fie Încărcată cât de rapid
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi-a mulțumit cu jumătate de gură. Necazul cu Candy Grrrl era că nu era o marcă destul de scumpă pentru ea. —Primești vreodată vreo chestie de la Visage? a întrebat. Marca aia îmi place. Putem să intrăm? a spus Leon. Sunt lihnit. —Tu mereu ești lihnit. Diego însuși era la recepție și părea încântat să ne vadă. Hei, oameni buni! A trecut ceva vreme. Ne-a privit cu ochi foarte strălucitori ca să dea impresia că nu-mi observase cicatricea. O masă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
jumătate de gură. Necazul cu Candy Grrrl era că nu era o marcă destul de scumpă pentru ea. —Primești vreodată vreo chestie de la Visage? a întrebat. Marca aia îmi place. Putem să intrăm? a spus Leon. Sunt lihnit. —Tu mereu ești lihnit. Diego însuși era la recepție și părea încântat să ne vadă. Hei, oameni buni! A trecut ceva vreme. Ne-a privit cu ochi foarte strălucitori ca să dea impresia că nu-mi observase cicatricea. O masă pentru patru persoane? —Patru, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi s-a așezat soarele drept inimă”. --Știi ce mai vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba, furat de imaginea celor două biserici: “Sfântul Sava” și “Maica Precista”... --De unde să știu eu ce poate gândi un om lihnit de foame? --Privește la biserica Sfântul Sava. --Care-i pricina, cumetre? --Mă gândeam la spusele lui Paul de Alep... --Întâi te-aș întreba când ne-a călcat meleagurile acest prelat? --Dacă am să-ți spun că în descrierea călătoriei lui în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de complexe de creștere a animalelor care produceau pentru export. Nici acum nu pot să uit, imensa milă pe care am simțit-o în aprilie 1997 când am văzut la televizor cum porcii, de la un complex de îngrășare, erau acum lihniți de foame și rodeau lemnele din gard. Unitățile fiind de stat, guvernului condus atunci de Victor Ciorbea i-a fost foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul 2000, când au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Hai, că au adus mâncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănânci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu du-te, adaug repede. Cred că ești lihnită după atâta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zâmbesc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se Întâlniră, ca și când ceva se confirmase sau fusese dus la Îndeplinire cu succes. Păi, atunci haideți să mergem, spuse el. N-are rost să mai stăm pe aici, nu? Sper că ai destulă mâncare, Jan. Dev și cu mine suntem lihniți. Îi ciufuli părul băiețelului. — N-ai nevoie de un duș? zise Janice. Nu, pot face unul acasă. Stai cu noi În seara asta? Întrebă Devon nerăbdător. — Numai ce l-ai auzit zicând că da, Îl certă maică-sa. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în expres? — E îngrozitor! Nu se poate deschide nici un geam și voiam să-mi cumpăr ceva de mâncare, de pe un peron. — Bine, dar e mâncare și în tren. — La ce te referi? La sandvișurile acelea scumpe și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el a ținut-o așa juma’ de noapte fărĂ să se vadă nimic. — Da, nu arată niciodată. — Chiar că nu. Da’ dacă o ține așa, o să-și facă praf măruntaiele. N-am răspuns nimic. — Ți-e foame, băiete? — Da. SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am trecut printre mese și ne-am dus În bucătĂrie. — Salutare, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor nemaipomenite care vă fac să ne iubiți, răspund, încercând să înscriu niște puncte. Davey scoate la iveală o pungă de plastic pe care o pusese sub bancă: — Am de gând să iau prânzul, sunt lihnit. Davey mănâncă cu poftă din supa cu tăiței, reușind să nu-și păteze cămașa neagră de firmă, în timp ce eu muncesc din greu la fața mea, pictând-o ca pe o pânză. Creion pentru contur, fond de ten, mai mult rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se jucase cu mingea cu copiii, fiindcă soarele cobora spre asințit. A mers cât a mers, cam jumătate din drum până a simțit că o dor picioarele. S-a așezat lângă o tufă pe marginea drumului să se mai odihnească. Lihnită de foame, bătută, obosită cum era și-a scos săndăluțele din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]