192 matches
-
TÂNĂRULUI EGOIST Înainte de a fi chemat Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și o batistă tivită cu violet ițindu-i-se din buzunarul de la piept. Mai mult decât atât, Își elaborase o filosofie proprie, un cod de comportament care, În măsura În care i se poate da un nume, era un fel de egocentrism aristocratic. Își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
făcea zgomot. Cu cât se apropia mai mult, cu atât mai mult înțelegea și Mișu că nu s-a înșelat. Era Violeta. I-a recunoscut părul ondulat, căzut în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie și fața oacheșă, aproape tuciurie, așa cum o văzuse, nu de mult, din mașină. A rămas ca încremenit. Destul de greu și-a dezlipit privirea de pe sânii care săltau jucăuși la fiecare treaptă depășită cu picioarele acelea lungi ce păreau că pleacă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
cu Dumnezeu! -Da, iubita mea! Acum! David scoase scaunul din portbagaj, o luă în brațe cu grijă și o așeză , sărutându.i ochii cu dragoste; o conduse într-un luminiș prin care pătrundeau razele soarelui, într-un dans de umbre liliachii... -Doamne, Dumnezeul meu, îți mulțumesc pentru bunătatea ta și pentru dragostea cu care mă trezești în fiecare dimineață! Numai că văd lumina unei noi zile și mi-ar fi de-ajuns! Așa că, să știi că nu sunt supărată pe tine
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de TITINA NICA ȚENE Ninsoarea Ninge cu fulgi, mari, zglobii iar fulgii se joacă de-aprinselea-n aer, ghirlande de zăpadă cu scăpărări liliachii, aleargă de-a prinselea-n aer... Și albul pur, se așterne peste tot, acoperind, din plin, pământul, acuma, să fiu tristă nu mai pot, cu puritatea lor au alungat uratul... Fulgii alene zboară, unii cad și asta, de cu seară până-n
NINSOAREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363315_a_364644]
-
de raze pleacă în evantai spre înaltul cerului. Chipul lui se reflectă în mare asemenea unei fâșii strălucitoare. Devine cerc luminos, auriu-argintiu înconjurat de o aură galbenă. Fâșia de pe mare este din ce în ce mai strălucitoare. În jurul lui cerul devine auriu cu reflexe liliachii până la mari depărtări. O lumină aurie se împrăștie deasupra golfului. Se anunță o zi senină, caldă. Soarele devine o vâlvătaie aurie ce se înalță pe cer. Cerul este senin cu mici pete de nori albi. Marea are străluciri de diamant
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și-o lase, Pe sufletele noastre, uneori, rebele, Care-și așteaptă florile în casă?.. Trecutul, împletit din liliac, La colț de țară, e-o cunună De doruri mari, ce se desfac, În ramuri veșnice, de voie bună. Să înflorească floarea liliachie, Uitând iubiții să și-i întâlnească, În luna mai, când frunza-n vie Va domina mustirea lor împărătească? Ah, sunt și eu din liliac domnesc, Din el voi fi și-n alte primăveri, Când cerul de-ntuneric e sărbătoresc, Aș
LILIACUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367960_a_369289]
-
vie Va domina mustirea lor împărătească? Ah, sunt și eu din liliac domnesc, Din el voi fi și-n alte primăveri, Când cerul de-ntuneric e sărbătoresc, Aș vrea cu liliacul sus să fiu, Prin încercări. Un cer de floare liliachie, pământesc, Predomine în necuprins de primăvară, Din doruri mari, ce nu se întâlnesc, Căci regăsite-au fost demult,-ntr-o vară. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: LILIACUL / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi
LILIACUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367960_a_369289]
-
lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
încărcată de metafore așa cum îi stă bine unui cadru didactic. De ce e atât de preferat albastrul? Există zeci de nuanțe: albastru cascadă, albastru de Himalaia, albastru mandarin, albastru de Prusia, albastru vis, albastru de munte, albastru de Sevres, gri, violet, liliachiu, indigou și... nu-mi vin acuma prin minte altele. Nu sunt narcisist însă fără această culoare greu ar fi existat poezii. Încă de la început poetesa se destăinuiește /eu sunt poeta viselor albastre și-am adormit în umbra mea/aruncând retoric
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
plângeau și tușeau, când orașele și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mândru în palat / Ocrotit cu dragoste de împărat.../ Dalia cea tacticoasă / E mândră de talia-i grațioasă” (Semeția florilor). Autoarea dedică florilor un adevărat imn de admirație: ,, Flori albe de păr, / Flori roze de măr, /flori galbene de ghiocei, / Flori liliachii, flori roșii, / Flori arămii, / Flori ale sufletului, flori, / Înfloresc în grădina din noi”( Florile sufletului). Elena Trifan mărturisește simpatia față de cei oropsiți și repulsia față de societatea nedreaptă:,, Nu mai e loc pe pământ, / Nici sub soare, nici sub vânt, / Ochii
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
l-am adus aproape / ținându-l strâns / sub pleoape / și sufletul supus s-a arcuit / ca un vis pe-o ramură / albastră / ce-o va purta un porumbel / spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat / iubiri pierdute / și flori liliachii ne-dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au putut să ardă / la vreme de ploi, / de vânturi ... Și-am așteptat în cărare / să vii - amurg grăbit / eliberându-mă / cu ultima suflare / de ruga stinsă / și amintirea unui vis ce-a
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Nu prea mai sunt geamurile de altădată, cu zăbrele, dar românii și le-au mutat în spirit. Dungile gri ale stres-ului, bată-l focul, se întind de-a curmezișul peste pofta de viață și fac soarele sufletului vărgat și liliachiu. Acest soare nu mai sărută ochii lumii în zori, ci îi plesnesc! Însă, de când apare Veronica Mihoc pe micul ecran, pentru cei care, în cinstea scurgerii timpului beau o gură de prospețime se vestește că lumina plăcerii și speranței nu
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
bună dispoziție, frumusețe. Este o izbutită emisiune tv matinală, care, de ce n-ar fi un sistem de referință pentru întreaga derulare a programelor ce se încarcă peste zi, cu greutăți care rănesc morala și estetica?! S-ar duce grătarul cenușiu, liliachiu, de însingurări și mâhniri, și ar apărea în geamurile sufletelor, frumoasă și profund veselă, Veronica Mihoc și oameni ca ea! Nicio noimă nu au emisiunile la care vedem figurine, fără să simțim comuniunea cu ele! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe câmpul de smarald Cu brațele în cruce, în galbenul de miere Ca-n patul unui râu.... Te-aștept! Armonia contrariilor Un clarobscur liliachiu mânjit cu mangal Înrămează impozant infinitul În vreme ce Armonia și Entropia își dau mâna deasupra hârtiei Ce-și așteaptă rândurile - fosile săpate-adânc în timp. Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îți ofer
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
maratonului a fost anul trecut, la Sibiu. E un sfârșit de primăvară de cristal pe 4 iunie, când muzica ușoară românească, în cursă cu sine, sub sălile boltite de spectacole ale marilor orașe din țară îmbie la sprintul de sub plafonul liliachiu al iatacului sumbru al timpului în care trăim! Ajunseserăm să visăm, înlăcrimați, o iubire fără piedică, o libertate fără preț, o pâine fără plâns și o muzică ușoară într-o sală de spectacole grandioasă, cu artiștii pe care n-am
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
cu finețea spiritului creator al autorului) care încântă prin rafinamentul și estetismul descrierii unei zile de vară în Arizona: „Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă de povestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
cazuri, la nuanțări sau detalieri ale concepției esteice ale acestei comunități privind modul cum trebuie să arate cipagul ca piesă principală de port femeisc în diferite împrejurări 5. Spre exemplu, aserțiunea că mehedințenii au avut predilecția pentru albastru deschis și liliachiu, culori care domină catrințele și iile vechi, în mare majoritate a modelelor vechi,5 ( Elena Secoșan) nu pare să reflecte decât realitatea de la un moment dat, o linie de modă, căci din cele 312 de ciupage aflate în colecția muzeului
CIUPAGUL DE BALTA ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354867_a_356196]
-
bibliotecii pe balcon. Bătrânul ripostase, încercând să-și păstreze averea în interiorul pereților, însă Dan a luat în mână un tom îngălbenit, o enciclopedie căutată ani în șir prin anticariate, și apropiindu-l de peretele vopsit într-o minunată nuanță de liliachiu l-a întrebat: „Chiar aveți impresia că s-ar potrivi pe raft în sufragerie?!“. El nu avusese puterea să mai spună nimic. Și, dacă tot a tăcut, tinerii s-au folosit de ocazie să mute placa dreptunghiulară, lată de un
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute și flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi ... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă cu ultima suflare de ruga stinsă și amintirea unui vis ce-a
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356822_a_358151]
-
Articolele Autorului Autor, OCTAVIAN CURPAȘ Editura "Anthem" Arizona, SUA, octombrie 2011 CAPITOLUL II Amintiri din pribegie - Refugiat în Iugoslavia Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă depovestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări din
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
maroniu, de movul până-n spre negru al prunelor, murelor, afinelor, de dulceața strugurilor copți - verzi, roșii, negri, de amarul - dulce-al nucilor verzi; de florile toamnei zâmbitoare de explozia culorilor strălucind în soare - crizantemele albe, mov, cu petale săgetate, garofițele liliachii, tuberozele parfumate, trandafirii catifelați, garoafele roșii mirosind a iubire -, de răcoarea plăcută a serilor de toamnă, de arcul lunii crescătoare, de zborul naiv al gândului printre stele în nopțile reci, fermecătoare; de fiorii trupului, de melancoliile sufletului, de acel spațiu
MI-E DOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369074_a_370403]
-
polare. Și fiindcă am învățat salutul trandafirilor sălbatici nu mi-a fost greu să-mi zidesc o peșteră grozavă, am zis eu, nesocotind tehnicile moderne ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de vânt și beam licoare de un liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]