62 matches
-
vii, să le încătușeze, parcă viața s-ar modela după dorințele sau concluziile cuiva. Dar viața merge mereu înainte, nepăsătoare, sfâșiind nu numai sistemele savanților, ci chiar mințile oamenilor, plăsmuind în fiece clipă situații noi, idei noi, pe care fantezia liliputană omenească niciodată nu le va putea înțelege și cu atât mai puțin prevedea. Un capriciu al vieții a pus față în față milioane de oameni, pe care i-a însemnat cu moartea în frunte, silindu-i astfel să descopere în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
milă), argumentul referitor la popularitate (invocarea popularității ca probă). În continuare sunt identificate câteva exemple. În textul următor regăsim un ad hominem: "Îmbătrânit în rele si putred până în măduva oaselor, Șarpele cu Ochelari o trimite să facă trotuarul pe curva liliputană Lavinia Șandru (..). În afară de câteva ziare mediocre, n-a băgat-o nimeni în seamă pe idioata asta. Nici măcar ziarul unde credea că va avea ecou, "Evenimentul zilei". Fiindcă ea e proastă ca noaptea, nu știe nimic si repetă, papagalicește, ce-i
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
acuzațiile Laviniei Șandru legate de posibilitatea ca Vadim Tudor să fie colaborator al fostei Securități, revista România Mare nu argumentează contrariul cu probe, ci recurge la injurii și atacuri la persoană, catalogând-o pe deputatul Partidului Inițiativa Națională drept "curva liliputană", "idioată", "proastă". În aceste condiții, discursul jurnalistic este nu își mai respectă identitatea, întrucât obiectivitatea sa nu mai există. În textul jurnalistic se poate utiliza și sofismul autorității, care constă în apelul la autoritatea unei valori respectate de mulți (Dumnezeu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
am norocul să zăresc un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lasă locul sprijinirii autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea lor: de la Urmuz, pe care îl „debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Creația adevărată nu se poate prinde în legi cunoscute; este ceva mereu adăugat lucrului cunoscut”). Finalul articolului e deconcertant: „În ziua în care artele plastice toate se reintegrează în arhitectură, romanul, ca în vremurile mari, face loc teatrului”. Concizia „romanelor” liliputane ale lui Quint din Décheances aimables va fi elogiată și în Contimporanul, nr. 50-51, noiembrie 1924, nu fără o ironie la adresa epocii în care, „după Thibaudet, sînt foarte mulți cetitori de romane”. Poezia-chintesență a literaturii e ilustrată și prin exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudini de melodramă și pantomimă și, mai presus de toate, o artă a prozei, o cizelare a frazei și a periodului - tot atîtea însușiri cari fac din «Bucăți de noapte», în ciuda proporțiilor lor liliputane, o realitate fundamentală. Singura scuză, poate ar fi că dl. Lovinescu n‘a tratat nici în poezia dlui Bacovia lotul «Scînteilor galbene». Cum «Scînteile galbene» aduc față de «Plumb» o sensibilă diferențiere și cum ele fac tranziția spre „Bucăți de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie irepresibilă de revenire la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de faț ă, criza financiară și morală a culturii române se manifestă în neputința noastră de a concretiza și finaliza mari proiecte culturale. Ba, mai grav, chiar în neputința de a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că suntem activi și eroici și, prinși de măreția noastră imediată, nici nu ne mai gândim să schițăm structura operelor de referință care lipsesc din cultura română. Pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Europa după 1918. Este de temut ca Serbia, Croația sau România să nu împrumute același drum al pactului civic fictiv într-un viitor apropiat. La o situație asemănătoare se referea Alain Finkielkraut cînd amenda ușurința cu care Jacques Pons, "mi-nistrul liliputanei națiuni luxemburgheze" "cerea micilor sloveni, în numele Europei celor Doisprezece, să renunțe la aspirațiile lor naținale.433 Slovenii nu contează în acest context decît ca exemplu. Problema, care îi depășește, ține de faptul că de-mocrația, în special progresul său, n-are
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]