101 matches
-
le-a dat o frumusețe de subiect, în așa fel combinat, încît toată clasa a luat pe acel trimestru nota 3 la teza de la Botanică! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceste nevinovate întîmplări, însă, nu însemnează nimica pe lângă ceea ce am pătimit eu cu Crăcănel din pricina limbuției mele. Eram în clasa a II-a, tot la o oră de Botanică. Se ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la ea. — Ce dracu’ se-ntâmplă? — îți place, dragule? Gaskell își puse ochelarii la ochi. împotriva voinței sale, îi plăcea. — Dacă te gândești că poți să te dai bine pe lângă mine, să știi că te înșeli... Sally zâmbi. — Conservă-ți limbuția, zise ea. Mă exciți, dragule biodegradabil! Femeia avansă câțiva pași și se așeză pe patul de lângă Gaskell. Ce încerci să faci? Să ne-mpăcăm, dragule pervers! Meriți o curbă. Și Sally îl mângâie cu tandrețe. — Ca în vremurile bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât limbuție inutilă, dar nu și-a manifestat fățiș dezaprobarea pentru că T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe grupe. După ce o grupă de T.R.-iști termina tragerea i se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
are opt ani acum, peste șase ani e nubilă, și atunci dumnealui este tocmai doctor proaspăt. Băiat fain. Atât Iorgu, cât și nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs, fără să explice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putut să-mi dea asemănarea. - Eu reușesc, de obicei, foarte bine asemănarea, scrâșni Titi. - Foarte bine reușește, aprobă și Aglae, ca un ecou. Lili însă nu auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceață, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia și demonstră că numai o astfel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odată, și Stănică, bătîndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat: - Bravo, știu că te-ai ajuns. Era și de prevăzut. Știi căOtilia nu mai e cu Pascalopol? Felix nu îndrăzni să întrebe ce s-a făcut, dar așteptă totul de la limbuția lui Stănică: - A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum eprin Spania, prin America, nu știu pe unde, nevasta unui conte, așa ceva. Și aia s-a ajuns. Pe Pascalopol, Felix îl întîlni, o dată, în tren, în drum spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o odaie mare destinată plăcerilor intime a băutului de ceai, a jocului de cărți și a limbuției răutăcioase asupra tuturor întîmplărilor, altfel atât de corupte, de pe vremea aceea. ș-aceste lucruri se povesteau în românește, căci sunt lucruri cari nu se pot spune decât în românește. Limbagiul era parte acela al cucoanei Chiriței, parte acela a filozofiei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochilor lui Ioanide și a-și menaja astfel incertitudinile, fie privind nemișcat, lipsit de orice expresie, fie prinzîndu-se de a. o vorbă a lui Ioanide și dezvoltînd-o cu aer de aprobare. "A devenit viclean", constată arhitectul, care suspecta mai mult limbuția lui Botticelli decât tăcerile sale. Botticelli era un spirit violent negativ față de orice noutate, nesimțindu-se în voia lui decât în fața unui lucru dinainte admis. Prin urmare, nu era nici o speranță să guste proiectul înainte de a fi dat alții b
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indică următoarea ,,victimă’’. Buna înțelegere între Negoiță și Aghiuță confirmă faptul că linia de demarcație ce separă aria satanicului de aceea a umanului, în viziunea magic-fantastică a prozatorului, este foarte subțire. Dacă ,,îndrăcirea’’ fetei lui Zamfirache din Colentina ia forma limbuției indiscrete, în ceea ce o privește pe soția caimacamului de Craiova, boala seamănă unor ,,năvârlii grozave’’, descrise cu voluptuos apetit pentru detaliul tragicomic. Episodul ,,vindecării’’ soției caimacamului ne întâmpină cu o noutate. Aparținând ea însuși ,,regnului’’ satanic, femeia are ,,darul’’ de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cărțile schimbate în acest răstimp și, în vreme ce caută volumul heideggerian, Noica ne spune: "Mai aveam o urmă de regret că nu am făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-a păstrat prelegerile. Ne-am fi așteptat ca din sertarele lui să iasă la iveală partea a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sărbători fericite"." Îmi spun că numai un Rege și un înțelept au dreptul să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se pot lepăda de cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința de autografe. Regele, Regina, principesa și principele sânt instalați la o masă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință ideea autoarei de a trata grupul ca pe un adevărat cenaclu (p.52), observațiile despre numele proprii și pseudonime (p. 50-53), notațiile pe marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii refuzau să o recunoască. Deseori, argumentează medievalii fobia în fața dezlănțuirii personalității feminine, ei au de suferit de pe urma acestei limbuții, reputația fiindu-le compromisă, uneori chiar și viața. Femeia vorbăreață este amintită frecvent în literatura medievală, fie în creațiile populare fie în cele culte, și are ca punct de plecare chiar Biblia. În I Timotei 2, 11-14, de exemplu, Sfântul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bucurii”383. Căsătoria nu mai reprezintă o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință ideea autoarei de a trata grupul ca pe un adevărat cenaclu (p.52), observațiile despre numele proprii și pseudonime (p. 50-53), notațiile pe marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii refuzau să o recunoască. Deseori, argumentează medievalii fobia în fața dezlănțuirii personalității feminine, ei au de suferit de pe urma acestei limbuții, reputația fiindu-le compromisă, uneori chiar și viața. Femeia vorbăreață este amintită frecvent în literatura medievală, fie în creațiile populare fie în cele culte, și are ca punct de plecare chiar Biblia. În I Timotei 2, 11-14, de exemplu, Sfântul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bucurii”383. Căsătoria nu mai reprezintă o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
2016 să intre în funcțiune primul hotel interplanetar din lume, amplasat pe un satelit. În realitate, laudele acestea, ce hrănesc imaginația celor ca noi, adică de vârsta a treia, în fața multor tineri, devin tot un fel de beteșuguri bătrânești: logoree, limbuție, laudă de sine. Am înțeles. Cu asemenea realizări se laudă constructorii, mecanicii, inginerii, tehnicienii, dar noi, noi cei ce am lucrat în învățământ cu ce ne lăudăm? Întrebarea e la obiect. Numai că noi, în întreaga noastă activitate din trecut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nota falsă, sentimentul trucat, trăirea convențională, clișeul uniformizator. Dacă îi recunoaștem textului, în cele mai multe din replicile și situațiile lui, atributul autenticității, în schimb nu întotdeauna această autenticitate reușește să fie, în planul construcției dramatice, și verosimilă. Personajele suferă de oarecare limbuție, pe care dramaturgul o încurajează în loc să o strunească. Sensurile simbolice ale textului sînt, uneori, subliniate cu o anume ostentație, absolut inutilă de altfel, pentru că ele ar fi ieșit oricum în evidență. În fine, personajele se bucură de un tratament cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din cauza conduitei soțiilor. Une le din aceste jalbe se prezintă ca o contra-jalbă ajun gând la Mitropolie ime diat după jalba înaintată de către soție. Atât în aceste jalbe, cât și în construirea apă ră rii, soții se arată nemulțumiți de limbuția și iuțimea firii femeilor, de ne supune rea, lenea, risipa și hoția acestora. bărbatul își construiește propria imagine despre sine și despre îndatoririle sale în noul menaj. El consideră că trebuie să mun ceas că și să aducă totul în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în pat“, cur veș te și pe trece cu un flă cău, își blesteamă soțul, urându-i „să nu se aleagă ca praful de dânsul“. Toate aceste fapte urâte au determinat-o pe baba Sanda să-i alunge din casă. Limbuția femeii semanifestă printr-o colorată violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh. Și Ntombi tăcu, învățîndu-l și pe Mai-Baka să-și potolească limbuția. Ajunseră în sfârșit pe podiș, lângă marea luntre. Dar când văzu pădurea aproape, Mai-Baka iarăși uită de povața nevestei și-i ceru lui Auta îngăduința să se ducă să vâneze ceva pentru cină. Și spre mirarea lui, Auta nu numai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
elegant și guraliv. Văduv de foarte mulți ani, era veșnic Înconjurat de tot felul de prietene și partenere. În Ierusalim se bârfea că acestea erau atrase nu atât de el, cât de banii lui. Fima era de altă părere: În ciuda limbuției sale, tatăl lui era În ochii săi un om bun și generos. Toată viața bătrânul donase banii pentru orice scop care i se părea drept sau emoționant. Era membru al multor comisii, comitete, organizații, colective și asociații. Participa permanent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acestei ipocrizii ocrotitoare ca o plapumă, atît doar, că față de Învățător făcea cu ochiul, menținînd o complicitate nerostită vreodată, ca un oxigen necesar supraviețuirii. Față de alții nu, căci s-ar fi putut auzi fără voie, fără gînd rău, o simplă limbuție unde nu trebuia, iar „cu puterea nu te joci” acesta era cuvîntul lui de ordine, iar acolo unde a fost „a fost bine, toți s-au purtat frumos”, Își repeta lui și celorlalți. - Păcat că nu e și Lung aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]