106 matches
-
chiar dacă așa ar fi stat lucrurile - ceea ce eu nu cred nici o secundă - pun rămășag că fetiței nici nu i-a trăsnit prin cap să atragă atenția prietenei ei asupra lui Seymour. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu? Sunt prea limbut? Da. Da. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu. Sunt limbut. Și lucrul ăsta nu mă lasă rece. Dar motivele mele de a nu renunța se înmulțesc ca iepurii. Mai mult, deși sunt, așa cum am afirmat limpede, un scriitor fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
secundă - pun rămășag că fetiței nici nu i-a trăsnit prin cap să atragă atenția prietenei ei asupra lui Seymour. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu? Sunt prea limbut? Da. Da. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu. Sunt limbut. Și lucrul ăsta nu mă lasă rece. Dar motivele mele de a nu renunța se înmulțesc ca iepurii. Mai mult, deși sunt, așa cum am afirmat limpede, un scriitor fericit, pot jura că nu sunt, și n-am fost niciodată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vor să se mărite din nou, 12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintîi. 13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15. căci unele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbută și amoroasă. Tot descosîndu-l cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el îl cam jignea, se pomeni deodată că-i zice foarte încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țiganii, orișicâtuși", zic; "mai bine cu ungurii decât cu țiganii"; masa electorală tocmai taie din fripturi, tocmai bea bere, dă din cap: "asta cam așa-i", răspund și, gata, se încheie campania, discuția apucă pe alte cărări, comesenii devin deodată limbuți, apucă din prăjiturile cu nume expresive: una se numește mușuroi de furnici, alteia i se spune Lepa Brena, alta, cu câteva straturi galbene cu lămâie, se numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie salutată de cei cu care se întâlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansându-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acei prieteni ai lui Dan pe care i-a urmărit crescînd și devenind bărbați puternici și arătoși. Spre amuzamentul meu, tăcutul și modestul Michael e teribil de surprins și mai mult decît flatat să se trezească vorbind cu Sally cea limbută, care flirtează și, cu un comentariu inteligent, pare că-l face să-și dorească să fie cu douăzeci de ani mai tînăr și Încă burlac. Oamenii beau, discută, mănîncă și rîd. La un moment dat, În cursul serii, se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să ne apropiem, dată fiind puținătatea minții noastre. De bună seamă că Domnul, în mare mila Sa, a îngrijit de toate. Popa Țuică chicoti ca un copil, înecîndu-se în tuse: - Oale și ulcele, hi, hi, hi, ulceluțe ne facem.Stănică, limbut, nu slăbi pe preot: - Stai, preasfinte, nu fugi așa. Moș Costache ți-a pus o întrebare foarte serioasă, pe care ți-o repet și eu. Pe mama mea îți spun că țin la credința strămoșească și vreau sa mă pregătesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși sau limbuți, neizbutind să-și facă datoria. Ei raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii mulțimilor este asemănător cu cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
am nevoie de foarte multă vată ca să nu fiu ciocnit. Pomponescu râse mulțumit de propria lui imagine. Apoi urmă: - În schimb, am descoperit altă însușire pe care n-obănuiam. Ca copil abia deschideam gura, răspundeam corect la întrebări, însă nu eram limbut. În reuniunile restrânse eram mai degrabă taciturn, sfios la vorbă. Ca student ascultam admirativ pe vorbitori la întruniri, aveam sentimentul că n-aș putea deschide gura în fața unei mulțimi. Ei bine, cu prilejul unei comemorări la Ateneu am fost invitat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu-i așa, domnule Hagienuș? Regele Lear, denumit de când cu numărul de revistă într-un singur exemplar și Ulise, confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților. Tot cu Andrei, prin anii '90, am trăit la conacul lui Enescu de la Tescani (de fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari ai "casei de creație" (în majoritate pictori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai puțin pentru a propune o interpretare a unor evenimente de acest tip, a căror dimensiune sociopolitică necesită un cu totul altfel tip de analiză. Nu-i același lucru, iar dacă m-am descurcat e mai degrabă fiindc-am fost limbut decât c-aș fi avut cu adevărat ceva de propus. A fost, fie spus în trecere, o frumoasă lecție de smerenie. Ea m-a învățat, și încerc s-o urmez, că, atunci când nu știi ce să răspunzi la o întrebare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
moartă. Mai departe trebuie să știți, domană Kovac, că tot ceea ce e posibil trebuie să fie posibil și ca limbă. (O apucă cu degetele de nas pe Doamna Kovacic, după ce s-a apropiat de ea cu un aer demonic) Limba limbută este încă și mai bună, dintr-un punct de vedere, ca plumb turnat. Nu că plumbul turnat ar fi neavantajos, nu, cu nici o nuanță mai puțin dezavantajos, dar mai puțin frumos, știați asta, dumneavoastră, Kovac feminin. DOAMNA KOVACIC: Nu vă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acele pauze care se fac între povestiri. Harry Bailly, hangiul, dă dovadă de o politețe excesivă atunci când o invită pe reprezentanta cinului monahal să-și rostească povestirea, este delicat cu persoana ei. Pe de altă parte, târgoveața devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P. Collette, art. cit., pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fel dădea să se Înțeleagă că știa el ce știa despre apariții de altă factură, funeste, dotate cu intenții și tendințe perverse. În ceea ce privește moartea făpturilor de acest gen, iată ce am auzit de la un om care nu era prost, nici limbut, și anume retorul Aimilianos 1, al cărui tată a fost Epitherses, compatriotul și profesorul meu de literatură șgrammatikaț 2. (B) Unii dintre voi ați urmat cursurile lui Aimilianos. Epitherses povestea că Într-o zi, pe când naviga spre Italia, se Îmbarcase
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acele pauze care se fac între povestiri. Harry Bailly, hangiul, dă dovadă de o politețe excesivă atunci când o invită pe reprezentanta cinului monahal să-și rostească povestirea, este delicat cu persoana ei. Pe de altă parte, târgoveața devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P. Collette, art. cit., pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a lungul romanului, intensificându-se gravitatea actului de cenzură până când, în ultimul capitol, cuvintele sunt îngropate. În lumea romanului, ca în comunism, se lasă o tăcere adâncă, deoarece "a fost ridicat câte unul de locuință, și nu neapărat cel mai limbut. Trebuia însă dat un exemplu. Cei rămași au făcut ciocul mic" (p. 15). Discursul poartă mărcile revoltei, împotrivirii, desprinderii de colectiv, refuzului acceptării sistemului represiv și nevoii de individualizare a disidenților de mai târziu. V.3.1. Cuplul fericit Autoarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
potrivit. Femeia de pe șalupa cu turiști a ieșit din birou și s-a Îndreptat spre terase, În drum spre parcare. Faulques a observat că se oprise să stea de vorbă cu paznicul portului și că-i saluta pe chelneri. Părea limbută, zâmbea frumos. Părul, foarte blond și lung, și-l strânsese Într-o coadă de cal. Era atrăgătoare, deși corpolentă și cu câteva kilograme În plus. Când a trecut prin fața mesei unde stătea el, pictorul de război a privit-o În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
restituire a zestrei. Singură în fața instanței masculine, femeia își joacă cu pricepere cărțile, transformând dezavantajele în avantaje. Construcția masculină despre femeie înglobează o serie de elemente negative. Din lectura documentelor vremii se des prinde o imagine sterotip: femeia este proastă, limbută, slabă și păcătoasă. Astfel, femeia merită bătută, căci ea este mai aproape de bârfă și clevetire decât bărbatul, și asta din cauza naturii ei, adică „iute dă fire din dihonie fămăiască“, ea răspândește zvonuri și bârfe „după bănuiala și răutatea firii fămeiască
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]