108 matches
-
a lungul romanului, intensificându-se gravitatea actului de cenzură până când, în ultimul capitol, cuvintele sunt îngropate. În lumea romanului, ca în comunism, se lasă o tăcere adâncă, deoarece "a fost ridicat câte unul de locuință, și nu neapărat cel mai limbut. Trebuia însă dat un exemplu. Cei rămași au făcut ciocul mic" (p. 15). Discursul poartă mărcile revoltei, împotrivirii, desprinderii de colectiv, refuzului acceptării sistemului represiv și nevoii de individualizare a disidenților de mai târziu. V.3.1. Cuplul fericit Autoarea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filosofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților". Hotărît lucru, nu avem a face cu o postură "filosofică". Ne-am putea închipui măcar o secundă că am găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor de solipsistă reflecție holmesiană. Holmes-ul lui
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și în politică și în literatură, e un neputincios". în fine, despre incultul monosilabic care dă cu bîta cînd vorbește: "Făcea greu propoziția simplă, căutînd ca-n niște cioburi un subiect
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
penitență, ar picta destinul unui exponent dintr-o elită care solicită un cod de conduită special. Subliniez și acum că mustrarea, de care nu e cruțat scriitorul rus, ne parvine printr-un intermediar, aparține în Ziua și noaptea unui personaj limbut și nărăvaș. Nu o pun decât parțial în cârca autorului. Ceea ce apare frapant în eșafodajul cărții lui Dostoievski, din optica respectivă, este că fărădelegea - izbucnirea patimilor într-o jerbă fascinantă - n-are un pandant pe măsură în pedeapsă, în revanșa
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Tonul de superioritate e de rigoare: "M-am ferit să scriu despre vizita mea de alaltăieri, la Nae. Am plecat de acolo cu sentimente împărțite: simpatie, iritare, îndoială, dezgust.(...) Dar mai tîrziu l-am regăsit pe vechiul meu Nae Ionescu, limbut, abil, copilăros, și din cînd în cînd șmecher. - Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministru al lor. I-am explicat cu de-amănuntul care sînt caracterele regimului hitlerist. M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să te prăjească-n friganele populare
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
lume neexplorată, ce seamănă a vis. Uneori e mai ușor să ajungi la această poartă lunecând pe firul unei ape. Am încercat și eu cu un fel de pachebot gargantualic, doldora de chinezi (mici la stat, dar mari la sfaturi limbute), descinzând în pragul nu al unei singure porți, ci al tuturor acelora prin care Rive Droite și Rive Gauche își întind tentaculele într-o suită a îngemănărilor și a clivajelor, aidoma unui dans de apariții și dispariții implacabile. O croazieră
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
asupra scriitorilor importanți ai generației 1980 spre a constata că nici una din notele considerate comune nu e valabilă pentru toți și prea puține, nici măcar pentru majoritatea. Sentimentalismul galant al lui Coșovei poate fi descoperit, dar într-o versiune histrionică și limbută, la Iaru, tot așa cum tăietura de lamă a lexicului lui Stratan ne poate duce cu gândul la Marta Petreu, nu însă și la ecorșeul moral de la aceasta, care lasă sufletul fără piele. Similiepicul în care e specializat Stoiciu n-are
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
pentru postura sa de jurnalist venit din străinătate să urmărească alegerile și să scrie despre cazul unor tinere sinucigașe. Fără îndoială că cititorul român va recunoaște atmosfera în care Ka avea să discute cu alegătorii, mai ales cu femeile - mai limbute în privința necazurilor care le frământau: „Unele dintre ele se bucurau, crezând că e vorba de niște candidați la funcția de primar, care veniseră pentru a le aduce canistre pline cu ulei de floarea-soarelui, cutii cu săpun ori pachete cu biscuiți
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
tipărise în românește în 20 de mii de exemplare. Atunci, de altfel, și Ștefan Augustin Doinaș susținea că poemele sale ar fi „un post limbaj, marcând o experiență culturală consumată: e un lirism scris după și împotriva unei întregi poezii limbute, realizat printr-un efort de epurare a expresiei, de refuz al retoricii - adevărată asceză a limbii. Selecția extrem de zgârcită a cuvintelor pune în valoare expresivitatea lor”, iar Adrian Popescu, poetul de la Steaua, încă de la apariția primului volum, în 1974, releva
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
de vaci, smântână și zarzavaturi proaspete din Piața Obor, într-un coș de răchită. Am cântat din nou cu Nichita băgasem niște ziare între corzile pianinei și placa ei de bronz, iar sunetul era undeva între cel al unui țambal limbut și cel al unei păguboase orgi electronice pe cale de a fi inventată. Când mama a vândut pianina, s-au găsit în ea „pronosticuri" în legătură cu chestiuni arzătoare. Cum ar fi: cine va fi cel mai mare poet peste zece ani? Dar
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
și vei veni,/ Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins,/ Iubindu-te fără soroc,/ Pastelul meu ți-l împrumut,/ Să simți cât ține acest joc/ De fascinație limbut.” (Măr de lut). Toamna, sau mai curând sfârșitul de vară, care anunță că nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
vor să se mărite din nou, 12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintîi. 13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15. căci unele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
râu îndepărtat, în stoluri verzi, cârâitoare. Toate roțile de fântână din împrejurimi se puseră în mișcare. India se trezise la viață.” Stilul de poveste colorată cu proverbe hazlii, specific indiene („mare va fi în viața de apoi răsplata soților femeilor limbute”; „Niciodată să nu vorbești cu un alb care are burta goală”) devine mult mai alert în partea a doua, în care Kim începe să lucreze pentru Mahbub Ali, geambașul de cai aflat în slujba British intelligence. Din pură întâmplare întâlnește
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
am nevoie de foarte multă vată ca să nu fiu ciocnit. Pomponescu râse mulțumit de propria lui imagine. Apoi urmă: - În schimb, am descoperit altă însușire pe care n-obănuiam. Ca copil abia deschideam gura, răspundeam corect la întrebări, însă nu eram limbut. În reuniunile restrânse eram mai degrabă taciturn, sfios la vorbă. Ca student ascultam admirativ pe vorbitori la întruniri, aveam sentimentul că n-aș putea deschide gura în fața unei mulțimi. Ei bine, cu prilejul unei comemorări la Ateneu am fost invitat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu-i așa, domnule Hagienuș? Regele Lear, denumit de când cu numărul de revistă într-un singur exemplar și Ulise, confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu rotunjimile pipăite nu doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară și frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu mădulare groase, cu inimioară vînăt-lucioasă în vârf, ținute strâns de degete albe și micuțe. Apoi muzica se stinse cu totul și, îmbrățișați, ca o mare împletitură de carne și borangic, mesenii trecură într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost studiată, alături de pauză, de mulți teoreticieni/practicieni. De curînd Însă, găsesc În jurnalul lui Grigurcu - risipit de ani de zile prin reviste - o observație profitabilă pentru cei ce tac, minute-n șir, pe scenă :” Există un soi de tăcere limbută, nedemnă. Ca să Întrupezi o tăcere auten tică trebuie să ai un merit sufletesc”...Corect. Erofeev, un excelent eseist pe care l-am descoperit recent, spune că logic, Soljenițîn și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-i vreun geniu, dar nici noi nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o binecuvânteze, e silitoare, mai mult de-atâta nu poate, așa că nu avem ce-i reproșa“. Despre mine, moștenitorul nasului ei lung, egiptean, și al gurii ei limbute, inteligente, mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se pare că și i-a petrecut mâncând. Seamănă acum cu Cabral - îmi șoptea Alex. Leo Șerban de pe rândul din spate. Da, dar și cu Aurelian Temișan, răspundeam. Ce contează! Sarea și piperul din Al cincilea element, drăcușorul isteric și limbut e recognoscibil după voce, însă cuplul pe care-l face cu sobrul Jackie Chan e la fel de bine uns. Scenariul îi catapultează pe cei doi de la Los Angeles în Franța, prilej de a săgeta veninos, prin gura francezilor, predispoziția americanilor spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
țiganii, orișicâtuși", zic; "mai bine cu ungurii decât cu țiganii"; masa electorală tocmai taie din fripturi, tocmai bea bere, dă din cap: "asta cam așa-i", răspund și, gata, se încheie campania, discuția apucă pe alte cărări, comesenii devin deodată limbuți, apucă din prăjiturile cu nume expresive: una se numește mușuroi de furnici, alteia i se spune Lepa Brena, alta, cu câteva straturi galbene cu lămâie, se numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să ne apropiem, dată fiind puținătatea minții noastre. De bună seamă că Domnul, în mare mila Sa, a îngrijit de toate. Popa Țuică chicoti ca un copil, înecîndu-se în tuse: - Oale și ulcele, hi, hi, hi, ulceluțe ne facem.Stănică, limbut, nu slăbi pe preot: - Stai, preasfinte, nu fugi așa. Moș Costache ți-a pus o întrebare foarte serioasă, pe care ți-o repet și eu. Pe mama mea îți spun că țin la credința strămoșească și vreau sa mă pregătesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]