262 matches
-
nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci, tot e întunecat și mereu e întuneric și frig în jur când El l-a chemat pe Lazăr și frate-miu a ieșit așa, înfășurat în lințoliu, din mormânt... atunci da, atunci am văzut Soarele. Cred că numai eu am văzut strălucirea... soră-mea spune că n-a fost nici o lumină, că nimeni n-a văzut-o, dar eu știu ce am văzut, cum soarele asfințitului făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și plângea și râdea de bucurie și-i desfăcea lințoliul și-i scălda în lacrimi fața încă rece... ce rece-i era încă fața... nu, nu , eu rămăsesem acolo, în căldura vieții pe care-o văzusem... uite, mâinile lui frate-miu începuseră să se încălzească... iar când mi-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am face-o, Dumnezeu ne primește ruga - a intervenit Gruia. Mai trebuie să știți că biserica asta a fost și Închisoare. Cine știe dacă cumva au mai adus-o „tovarășii” la starea de dinainte? Târziu, când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii crescuseră mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze cu o eficiență demnă de NKVD-ul bolșevic. Revolta studențească fusese înăbușită mai înainte de a începe. EPILOG În timp ce Ungaria vecină era pacificată cu tancurile, iar la București se așternea un lințoliu greu de liniște, familia Teodoreștilor trecea din nou prin momente de cumpănă. Astfel, Virgil, de la a cărui întoarcere acasă nu trecuse decât un an și ceva, hotărî să se mute cu Mariana și cu copiii la Vidra, într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu o altă ușă larg deschisă : " Sectorul 3". Pe unicul pat, sau mai curând postament, înconjurat de fel de fel de aparate, ieșind de sub cerșaful alb ca un lințoliu, apare capul ce pare doar de mărimea unui pumn, capul Dorei împodobit de o cunună albă ca și cerșaful. Gura îi este acoperită de o mică mască transparentă legată cu elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de o cunună albă ca și cerșaful. Gura îi este acoperită de o mică mască transparentă legată cu elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie picură cu hărnicie un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi intruși în lumea tăcerii, a suferinței disimulate de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă din contră este a justiției, acela care avea credință o pierde negreșit, deși prin greșeala sa. CEREMONII LA MOARTE. Mahomedanii pun lângă morții lor tămâie aprinsă pentru a goni diavolul, care dă ocol cadavrelor. Înfășură pe mort într-un lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii mortului, iar pe urmă femeile, bocindu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vii, am fost dator doar celor morți despre care cred că sunt adesea mai vii decît mulți dintre contemporanii noștri, aceștia din urmă morți deja fără să știe...Un mare gînditor sau scriitor este pentru mine un veșnic contemporan în timp ce "lințoliul de purpură în care își dorm somnul de veci zeii morți," ca să folosesc o formulă ce-i aparține lui Renan, îi învelește la fel de bine și pe oamenii momentului, pe care moda și impostura îi ridică în slăvi. În parte, în
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
ceea ce vechii numeau mistere. Și un glas îmi vorbi deodată: Ia cheile focului jertfitor în a umbrei cupă Ce se găsește în locuințele inimii, Iar în oglinda vie Din mijlocul sălii de aur așteaptă o putere Cu fața toată un lințoliu De infinită așteptare, Căci te iubește de la geneză și are Pe pieptul ei spiritul tău legănat De fluviul de lapte care din centrul lumii curge. * * * Carne tocată îmi e suferința, În mine se-ațâță cuvintele, de pântec mi se agață
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
nu-i creează nici un strop de emoție. Martina este tentată să rămână lângă toga călugărului soldat, să se înfășoare cu totul în țesătura din lână primitivă, dar... stofa aia este jilavă, cu iz de mormânt și-i rece ca un lințoliu. Se retarge ca și cum ar fi atins un cadavru. în jur, se simte mirosul de mucegaiuri în amestec cu cel de pielărie unsă cu untură de viezure. Martina nu mai are timp să-și pună întrebări și mai ales, nu așteaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Imaginile pure de tulpini, Din care floarea prinde rădăcini și dulcea limbă, caldă, ca-n povești. Dintr-un clavir cu clape de sidef și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi, în relief. învie lauri din pământ mănos Peste lințoliul timpului trecut, Cântând în noi un vers de început. POEME îNCHINATE SĂRBĂTORII LIMBII ROMÂNE Nu poți îngenunchea un popor deprins să se târâie. Nu-i greu să ademenești soția altuia. Greu e să i-o dai înapoi. Prietenia care nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plecând cu soția în Nord, într-un cătun mai rece și mai tăcut. Dacă iernile și le petrec în Normandia, în fiecare vară urcă peste mai multe paralele geografice, pentru a ajunge într-un peisaj auster, învelit ca într-un lințoliu într-o "religie a tăcerii în care totul se află târziu sau niciodată". Dar mai bine mai târziu decât niciodată, aș spune, făcând o translație de la nivelul diaristului la cel al autorului. Căci nuvelele lui Paul Diaconescu, un prozator atât
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
când împăratul Constantin a cerut deschiderea mormântului lui Iisus la Ierusalim. În 638, acestea au ajuns pe mâinile musulmanilor, aflați atunci la adăpost în Constantinopol, capitala imperiului. Acolo, pelerinii puteau contempla coroana și lancea, biciul de fier și mantia purpurie, lințoliile funerare, rozmarinul, sandalele lui Iisus și un fragment din piatra funerară. În secolele al XI-lea și al XII-lea, în perioada cruciadelor, relicvele din Constantinopol au câștigat din ce în ce mai mult prestigiu în ochii întregii creștinătăți și în special în cei
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
nemiloasă peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug cocorii și iluzii fug,Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug.Du-te, toamnă - pasăre sărmană -,Fugi în cer și
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele stâncoase sub temeliile Muntelui de Foc, chiar
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
să nu le întâlnească nici un muritor de rând, căci o privire a lor l-ar fi transformat în stană de piatră. Mlaștinile respirau vapori înecăcioși cu un miros greu de pucioasă și sulf și rareori se dezvăluiau privirilor de sub veșnicele lințolii ale cețurilor în care erau învăluite. Prințul concepuse un plan tainic, de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care să-l însoțească în călătoria spre muntele misterios, pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
dar n-ai venit... În jur e trist...doar vântul mai adie Prin crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un lințoliu greu s-a așezat Iar gândul meu i-un semn de întrebare... Întârzii poate? Oare m-ai uitat? Tresar uimit...o șoaptă se aude Purtând cu ea sclipiri de curcubeu Iar ochii tăi șăgalnic mă întreabă: "M-ai așteptat prea
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței. Plafonul compact al norilor grei întinsese deasupra ținutului meu dintre păduri, lințoliu șoriciu. Crăiasa Iarna cernea necontenit făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LINȚOLIU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste suflet simt ca un lințoliu, Se răsfiră frunzele în vânt - Se depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LINȚOLIU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste suflet simt ca un lințoliu, Se răsfiră frunzele în vânt - Se depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o fantasmă, Goi ne naștem, goi plecăm din ea - Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o fantasmă, Goi ne naștem, goi plecăm din ea - Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o putea. Peste suflet simt ca un lințoliu, Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea - Doar Iisus mai are-n portofoliu, Drumul către izbăvirea mea. Referință Bibliografică: Lințoliu / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]