73 matches
-
romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
subtil": Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Așa e jocul,/ Îl joci în doi, în trei/ Îl joci în câte, câți vrei,/ Arde-l-ar focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
punctând pas cu pas toate nemulțumirile. După părerea lor, tatăl nu ar fi promis niciodată o asemenea zestre, cu atât mai mult nu și-ar fi lăsat averea pe seama unei femei, dacă nu ar fi fost „sărit din minți“, din cauza lingorii de care suferise în acele zile. Prin pu ne rea în aplicare a acestei căsătorii, ei vor rămâne săraci lipiți și cu grija „celorlate trei pietre de fete“ (me zi na murise și ea între timp). Puterea primită de mamă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nici de mâncare nu i-au făcut, nici cămășile nu i-au spălat“. În timp ce un alt soț cere dreptul de a se recăsători cu o femeie sănătoasă, „nemaiputând răbda văduvia și necăutarea de soție“. Bolile invocate sunt teribile: lepra, ologeala, lingoarea (febra tifoidă), orbirea, epilepsia, sifilisul, nebunia. Aceste maladii apar de obicei după căsătorie, căci dacă ar fi existat înainte bărbatul ar fi refuzat să se însoare cu o femeie bolnavă. există însă și cazuri când atât femeia, cât și rudele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
există lemne pentru foc, dar, chiar de ar fi, nu se poate încălzi temnița pentru că „neavând ogeac spre răsuflare, din care pricină a putorii și mai ales a fumului cărbunilor ce se obicinuește, încingându-se cei în chiși de boala lingorii au murit cei mai mulți vinovați“. Din această cauză, din când în când, deținuții sunt lăsați să cerșească prin oraș, căci Vodă nu le oferă decât „pâine și lumânări“, dar și acestea foarte rar. Unii dintre ei profită de libertatea acordată și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
text), compensată însă printr-o serie de torturi la care-și supune orice adversar închipuit (pentru a-și satisface apetitul sadic, "scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe cine avea prepus", ne mai spune naratorul), Lăpușneanu se îmbolnăvește de lingoare în cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el om simplu sau cap încoronat: "În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase și amenințătoare, îngrozindu-l și chemându-l la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mazepa al cazacilor, ca să împiedice mituirea seraschierilor. Fuga spre Rusia trebuia să fie grabnică..., deci din complot ce mai rămăsese: neica Dinu legat de mâini și de picioare cu logofeția lui fiu-său, Toma general la ruși, Casandra bolnavă de lingoare, departe de curtea împărătească, uitată ca o haină veche. Vai de Casandra, toată nădejdea lui frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simptomele: vărsătură, urdinare, cârcei nesuferiți la toate mădularele trupului..., care de multe ori sfărâmă organismul și ridică viața omului în câteva ceasuri". Medicul mai precizează: "De este lipicioasă sau nu, această dezlegare nu-și are locul aici", dar afirmă că lingoarea, ca și holera, "prin multă petrecere a omului sănătos împreună cu cei bolnavi, poate să se ia. Dar unii suferinzi la stomac pot să ia boala fără contact cu bolnavii, numai prin influența epidemiei". Totodată, Estiotu mărturisește că "pînă acum, doctorie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în Moldova încă mai încetează holera; numai în districtul Galațiului și în Bârlad mai domină fără multă stricăciune"361; nici la Roman epidemia nu a fost prea gravă, înregistrîndu-se doar 11 decese de holeră, comparativ cu cele 34 cauzate de "lingoare". Dar ținîndu-se seama și de zecile de decese provocate de "troahnă", un cercetător a presupus că mortalitatea datorată holerei a fost mai ridicată la Roman, chiar dacă datele statistice nu sunt suficient de concludente; totuși epidemia din 1853 nu a fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mai multe ori. Sau, una, două cepe tăiate mărunt de cu seara, se pun într-un vas cu apă unde stau peste noapte, iar dimineața pe nemâncate se bea din această apă. Tot pentru limbrici ajută și usturoiul crud. Lingoare. Bolnavul se spală pe tot trupul cu oțet amestecat cu apă și se hrănește numai cu lapte. Mătrice sau Plânsul cel rău. Copilului nou născut, care plânge de această boală, i se dă slănină rasă de pe șorici cu ceai de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
boieri, inclusiv posibilitatea de a veni cu oști străine. Scriitorul Însă vede În cei doi tineri un viitor optimist, „buni patrioți“ ca să judece că războiul și venirea oștilor străine ar fi Însemnat peirea patriei. Așa că, aflat pe moarte, bolnav de lingoare, Lăpușneanul vrea să moară călugar (e boala ticăloșilor) ca să-și spele păcatele. Setos de sânge Însă, când se trezește din leșin, Îi amenință cu moartea pe cei din jur: „Boaită fățarnică! Tacă-ți gura; că eu care te-am făcut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
martie, aprilie, mai și iunie. Preotul care a prohodit a fost Dumitru. Din cei 10 morți înregistrați numai unul este bătrân de 67 de ani, restul deceselor sunt sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea sau lingoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie, octombrie și decembrie în număr de opt. Preotul care a prohodit s-a numit Ioan. La un decedat de 23 de ani, cauza morții e notată î din slăbiciune
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
o oficialitate medicală. În această calitate, de reputat medic și profesor, numele Teodorovici este legat pentru totdeauna și de uriașa și dificila activitate de factotum al Revistei Medico-chirurgicale care, fără el, fără perseverența lui, ar fi expirat, probabil, de o lingoare fără leac. Numele său trăiește; încă îi întâlnesc fotografia în clinici. O fundație "Grigore Teodorovici" inițiată de eminenta dr. Șeli Sfartz, a atașat amintirea lui Teodorovici de o mare și deosebită acțiune de studiu al SIDA (lucrare distinsă cu Premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el o rană ascunsă ce doare. Să vă povestesc cum a fost la mine... Căzusem într-o grea lingoare de credeam că dau ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din urmă să nu-l dorm în pământ străin. Am poruncit să mă care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din urmă să nu-l dorm în pământ străin. Am poruncit să mă care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-am zis eu. De lingoare, au de săcure o moarte are omul." Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face un efort să-și amintească cine-i acest Bârsan. Și? Nu știu dacă... bolboroșește Tăutu Să intre, rostește Ștefan cu indiferență în timp ce Tăutu dă să iasă:... Și... și vezi de colindătorii ceia... Copiii să plece la casele lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la urma urmei, un subiect de presă. Sunt atâtea alte evenimente care interesează mai mult decât holocaustul canin... Dar, odată pornită, dintr-o hinghereală electorală, acțiunea persistă mai mult decât alte inițiative care, tot electoral pornite, decedează de plictiseală, de lingoare inactivă și de prostie. Îndemnul, îmbibat inițial de "grijă civică", a fost preluat de activiști care perpetuează "grija civică", de oameni care s-au deprins cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să fie integrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Siebenbürgen, den Temesvarer Banat, Ungarn, Oesterreich, Bayern, Schwaben, Schweiz und Elsass u.s.w. in drei Sendschreiben an Herrn Prediger Theodor Lange in Kronstadt in Siebenbürgen". Un exemplar se păstrează la Biblioteca Arhivelor Statului din Brașov. În august 1791 moare de lingoare (febră tifoidă) la Pitești în timpul retragerii regimentului său din Țara Românească .
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
în limba latină și are o viziune proprie asupra istoriei eliberată de fatalism și misticism; el combină forța fizică cu cugetarea adâncă. Războinicul cugetă deseori la istoria omenirii, fiind un vizionar care anticipează viitorul: "„După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, [...], apoi să știți că se vor naște oameni noi care vor clădi o lume mai bună. Înflori-vor flori și se vor pârgui holde pe gunoaiele trecutului. Noi nu vom mai fi. Dar până atunci să
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
se opun. Uneori chiar un membru al cuplului, rătăcit printre propriile fantasme. Este cazul eroinei filmului Mal de pierres al cineastei franceze Nicole Garcia, indiferentă la strădania bărbatului ei de ridica o casă, la propriu. Un soi de bovarism, de lingoare, de veșnică visare a unor cai verzi pe pereți cu chipul bărbatului aducător al marii iubiri o trimit chiar la o cură de sănătate. Acolo avea să afle, culmea ironiei, dar și a ridicolului, că răul ei avea și o
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]